Lectia 260 - Sambata, 30 iulie

Sa imi aduc aminte ca m-a creat Dumnezeu.

Tata, nu m-am facut eu, desi in dementa mea am crezut ca m-am facut.Dar, ca Gand al Tau, nu mi-am parasit Sursa si am ramas sa fac parte din Cel Care m-a creat. Fiul Tau, Tata, Te invoca astazi. Sa imi aduc aminte ca m-ai creat Tu. Sa imi aduc aminte de Identitatea mea. Si nepacatosenia mea sa se ridice din nou inaintea viziunii lui Cristos, prin care vreau astazi sa imi vad fratii si sa ma vad pe mine insumi.

Acum ne aducem aminte de Sursa noastra si in Ea gasim, in sfarsit, adevarata noastra Identitate. Suntem chiar sfinti, pentru ca Sursa noastra nu cunoaste pacat. Iar noi, care suntem Fiii Lui, suntem unul ca altul si ca El.

Lectia 259 - Vineri, 29 iulie

Sa imi aduc aminte ca nu exista pacat.

Pacatul e singurul gand care face ca obiectivul nostru, Dumnezeu, sa para de neatins. Ce altceva ne-ar putea face orbi la ce e evident, si ar face mai clar ce e ciudat si distorsionat? Ce altceva decat pacatul starneste atacurile noastre? Ce altceva decat pacatul poate fi sursa vinovatiei, cerand suferinta si pedeapsa? Si ce altceva decat pacatul poate sa fie sursa fricii, obscurand creatia lui Dumnezeu, dand iubirii atributele fricii si ale atacului?

Tata, as vrea sa nu fiu dement azi. As vrea sa nu ma tem de iubire, si sa nu imi caut refugiul in opusul ei. Caci iubirea nu poate avea opus. Tu esti Sursa a tot ce exista. Si toate cate sunt raman cu Tine, si Tu cu ele.

Lectia 258 - Joi, 28 iulie

Sa imi aduc aminte ca obiectivul meu este Dumnezeu.

Tot ce trebuie sa facem este sa ne antrenam mintile sa treaca cu vederea toate micile noastre teluri fara sens si sa isi aduca aminte ca obiectivul nostru este Dumnezeu. Amintirea Lui e ascunsa in mintile noastre, obscurata doar de micile noastre obiective fara rost, care nu ofera nimic si care nu exista. Sa mai lasam oare harul lui Dumnezeu sa straluceasca fara stirea noastra, in timp ce cautam in schimb jucariile si nimicurile lumii? Dumnezeu e singurul nostru obiectiv, singura noastra Iubire. Nu avem alt tel decat sa ne aducem aminte de El.

Obiectivul nostru este doar acela de-a urma calea care duce la Tine. Alt obiectiv nu avem. Ce altceva ne-am putea dori decat sa ne aducem aminte de Tine? Ce altceva am putea cauta decat propria noastra Identitate?

Lectia 257 - Miercuri, 27 iulie

Sa imi aduc aminte care e scopul meu.

Daca imi uit obiectivul, nu pot sa nu fiu derutat, nesigur de ce sunt si, prin urmare, in conflict in ce fac. Nimeni nu se poate pune in slujba unor obiective contradictorii, si sa le slujeasca bine. Si nici nu poate sa functioneze fara sa se simta profund tulburat si deprimat. Sa fim, de aceea, hotarati sa ne amintim astazi ce dorim, ca sa ne putem unifica gandurile si faptele in mod semnificativ, si sa realizam astazi numai ce ar vrea Dumnezeu sa facem.

Tata, iertarea este mijlocul pe care l-ai ales pentru mantuirea noastra. Sa nu uitam astazi ca nu putem avea alta voie decat a Ta. Asa ca scopul nostru trebuie sa fie si al Tau, daca vrem sa atingem pacea pe care o voiesti pentru noi.

Lectia 256 - Marti, 26 iulie

Dumnezeu este singurul obiectiv pe care il am astazi.

Calea care duce la Dumnezeu trece prin iertare aici. Alta cale nu exista. Daca mintea nu ar fi indragit pacatul, ce nevoie ai mai fi avut sa gasesti calea care duce unde te si afli? Cine ar mai fi nesigur? Cine s-ar mai indoi de cine este el? Si cine ar mai ramane sa doarma in norii grei ai indoielii despre sfintenia celui pe care Dumnezeu l-a creat fara pacat? Aici nu putem decat sa visam. Dar putem visa ca l-am iertat pe cel in care orice pacat ramane imposibil, si asta alegem sa visam astazi. Dumnezeu este obiectivul nostru; iertarea este mijlocul prin care mintile noastre revin, in sfarsit, la El.

Si asa, Tatal meu, vrem sa venim la Tine pe calea pe care ai stabilit-o Tu. Nu avem alt obiectiv decat sa Iti auzim Vocea si sa gasim calea pe care ne-a indicat-o sacrul Tau Cuvant.

Lectia 255 - Luni, 25 iulie

Aleg sa imi petrec ziua de azi in pace deplina.

Nu imi pare ca pot alege sa am parte numai de pace azi. Si totusi, Dumnezeul meu ma asigura ca Fiul Lui este ca El. Sa imi pun credinta azi in Cel Ce spune ca sunt Fiul lui Dumnezeu. Si pacea care aleg sa fie azi a mea sa ateste adevarul celor spuse de El. Fiul lui Dumnezeu nu poate sa aiba griji si trebuie sa ramana de-a pururi in pacea Cerului. In Numele Lui, dedic ziua de azi scopului de-a afla ce voieste Tatal pentru mine, acceptandu-I Voia ca a mea si dand-o tuturor Fiilor Tatalui meu, si mie totodata.

Si asa, Tatal meu, imi voi petrece ziua de azi cu Tine. Fiul Tau nu Te-a uitat. Pacea pe care i-ai dat-o mai este in mintea lui, si acolo aleg sa imi petrec ziua de azi.

Lectia 254 - Duminica, 24 iulie

Sa taca toate vocile din mine, in afara Vocii lui Dumnezeu.

Tata, astazi nu vreau sa aud decat Vocea Ta. In cea mai profunda liniste, vreau sa vin la Tine sa aud Vocea Ta si sa primesc Cuvantul Tau. Nu am alta rugaciune decat asta: vin sa Iti cer adevarul. Iar adevarul nu e decat Voia Ta, pe care vreau sa o impartasesc astazi cu Tine.

Astazi nu lasam niciun gand de-al eului sa ne indrume cuvintele sau faptele. Cand apar asemenea ganduri, ne tragem linistiti inapoi, le privim si apoi le dam drumul. Nu dorim ce ar aduce cu ele. Asa ca nu alegem sa le pastram. Au tacut acum. Si, in linistea sfintita de Iubirea Lui, Dumnezeu ne vorbeste si ne spune despre voia noastra, caci am ales sa ne aducem aminte de El.

Lectia 253- Sambata, 23 iulie

Sinele meu e stapanul universului.

E imposibil sa ajunga la mine ceva nepoftit de mine. Chiar si in lumea aceasta, eu sunt stapanul destinului meu. Ce se intampla e ceea ce doresc. Ce nu se intampla e ceea ce nu vreau sa se intample. Asta trebuie sa accept. Caci asa sunt dus dincolo de lumea aceasta, la creatiile mele, vlastarele vointei mele, in Cer unde Sinele meu sfant sta cu ele si cu Cel Care m-a creat.

Tu esti Sinele pe Care L-ai creat drept Fiu, creand dupa asemanarea Ta si Una cu Tine. Sinele meu, care stapaneste universul, nu e decat Voia Ta in deplina uniune cu a mea, care nu poate decat sa isi ofere asentimentul bucuros alei Tale, ca sa se extinda la Ea Insasi.

Lectia 252 - Vineri, 22 iulie

Fiul lui Dumnezeu e Identitatea mea.

Sinele meu e sfant dincolo de toate gandurile de sfintenie pe care le concep acum. Puritatea Lui sclipitoare si desavarsita e cu mult mai stralucitoare decat orice lumina pe care am vazut-o vreodata. Iubirea Lui este nelimitata, de o intensitate care tine toate lucrurile in ea, in calmul certitudinii tihnite. Puterea Lui nu vine din impulsurile arzatoare care pun lumea in miscare, ci din Iubirea netarmurita a lui Insusi Dumnezeu. Cat de departe de lumea aceasta trebuie sa fie Sinele meu, si totusi cat de aproape de mine si cat de apropiat de Dumnezeu!

Tata, Tu cunosti adevarata mea Identitate. Dezvaluie-mi-O acum mie, Fiului Tau, ca sa ma pot trezi la adevarul din Tine si sa stiu ca mi s-a redat Cerul.

Lectia 251- Joi, 21 iulie

4. Ce este pacatul?

Pacatul este dementa curata. E mijlocul prin care mintea e facuta sa innebuneasca si prin care cauta sa lase iluziile sa ia locul adevarului. Nebuna fiind, vede iluzii unde ar trebui sa fie adevarul si unde si este de fapt. Pacatul este cel care a dat trupului ochi, caci ce si-ar dori sa vada nepacatosii? Ce nevoie au ei de imagini, de sunete sau de pipait? Ce-ar vrea sa auda sau sa apuce? Ce-ar vrea sa simta? A simti nu e a cunoaste. Iar adevarul nu poate fi decat plin de cunoastere si de nimic altceva.

Trupul este instrumentul pe care si l-a facut mintea in eforturile ei de-a se amagi. Rostul lui este sa se straduiasca. Dar obiectivul stradaniei se poate si schimba. Si atunci trupul e pus in slujba unei alte tinte a stradaniei. Ce urmareste acum i-a fost ales de catre tinta pe care si-a luat-o mintea ca inlocuitor pentru obiectivul autoamagirii. Tinta lui poate fi atat adevarul, cat si minciunile. Si atunci simturile vor cauta in schimb marturiile la ce este adevarat.

Pacatul e locasul tuturor iluziilor care nu fac decat sa reprezinte lucruri imaginate, rezultate din ganduri care sunt neadevarate. Ele sunt "dovada" ca ce nu are realitate e real.Pacatul "dovedeste" ca Fiul lui Dumnezeu e rau; vesnicia trebuie sa aiba un sfarsit; si viata vesnica trebuie sa moara. Si Dumnezeu Insusi Si-a pierdut Fiul, pe are il iubeste, stricaciunea fiind singura care il intregeste, Voia Lui fiind vesnic biruita de moarte, iubirea ucisa de ura si pacea pierduta pentru totdeauna.

Visele unui nebun sunt infricosatoare, iar pacatul chiar pare sa inspaimante.Si totusi, ceea ce percepe pacatul nu e decat un joc pueril. Fiul lui Dumnezeu se poate juca de-a preschimbatul intr-un trup, inchipuidu-se prada raului si a vinovatiei, cu o viata infima careia ii pune capat moartea. Dar, in tot timpul acesta, Tatal lui se rasfrange asupra lui si il iubeste cu o Iubire vesnica, pe care inchipuirile lui nu o pot schimba defel.

Cat timp, o, Fiul al lui Dumnezeu, te vei mai juca de-a pacatul? Sa nu punem frumos la locul lor jucariile acestea ascutite cu care te-ai putea lovi? Cat de curand esti gata sa vii acasa?  Poate azi? Nu exista pacat. Creatia e neschimbata. Mai vrei sa iti intarzii intoarcerea in Cer? Pana cand, o, sfinte Fiu al lui Dumnezeu, pana cand?

Lectia 251

Nu am nevoie decat de adevar.

Am cautat multe lucruri si am gasit disperare. Acum nu caut decat un singur lucru, caci in acesta imi sunt toate cele trebuincioase si numai cele trebuincioase. Toate lucrurile pe care le-am cautat inainte nu mi-au fost de trebuinta si nici macar nu le-am vrut. Nu mi-am recunoscut singura nevoie. Dar acum vad ca am nevoie numai de adevar. In el toate nevoile sunt satisfacute, toate poftele se ispravesc, toate sperantele se implinesc in sfarsit si visele dispar. Acum am tot ce mi-ar putea fi de trebuinta. Acum am tot ce mi-as putea dori. Si, tot acum, ma gasesc in sfarsit in pace.

Si, pentru pacea aceasta, Tatal nostru, Iti aducem multumiri. Ce noi ne-am refuzat, Tu ne-ai redat, si este singurul lucru pe care il vrem cu adevarat.

Lectia 250 - Miercuri, 20 iulie

Sa nu ma vad limitat.

Sa il contemplu azi pe Fiul lui Dumnezeu si sa stau marturie pentru slava lui. Sa nu incerc sa tin ascunsa sfanta lumina din el, sa nu ii vad puterea diminuata si redusa la slabiciune, nici sa nu percep in el lipsuri cu care sa ii atac suveranitatea.

El e Fiul Tau, Tata. Si astazi vreau sa ii vad blandetea in loc sa imi vad propriile iluzii. El e ce sunt si eu, si, cum il vad pe el, ma vad pe mine. Azi vreau sa vad cu adevarat, ca sa ma pot identifica in sfarsit cu el astazi.

Lectia 249 - Marti, 19 iulie

Iertarea pune capat intregii suferinte si pierderi.

Iertarea zugraveste un tablou al lumii in care suferinta s-a sfarsit, pierderea devine imposibila si mania nu mai are niciun sens. Atacul s-a incheiat, iar nebunia are un sfarsit. Ce suferinta mai e de conceput acum? Ce pierdere poate fi suportata? Lumea devine un loc al bucuriei, al abundentei, al milei si al daruirii nesfarsite. Acum e atat de asemanatoare Cerului, incat se transforma rapid in lumina pe care o reflecta. Si asa, calatoria pe care a inceput-o Fiul lui Dumnezeu s-a incheiat in lumina din care a si venit el.

Tata, vrem sa Iti restituim mintile noastre. Le-am tradat, le-am tinut in menghina amaraciunii si le-am speriat cu ganduri de violenta si de moarte. Acum vrem sa ne reaflam odihna in Tine, asa cum ne-ai creat.

Lectia 248 - Luni, 18 iulie

Ce sufera nu face parte din mine.

Am renegat adevarul. Sa fiu acum la fel de exact in privinta renegarii falsului.Ce sufera nu face parte din mine.Ce se necajeste nu sunt eu.Ce are parte de dureri e doar iluzie in mintea mea.Ce moare nu a fost viu in realitate niciodata si nu a facut decat sa parodieze adevarul despre mine insumi. Acum reneg conceptele de sine, inselaciunile si minciunile despre sfantul Fiu al lui Dumnezeu. Acum sunt gata sa-l accept din nou asa cum l-a creat Dumnezeu si cum este.

Tata, iubirea straveche pe care Ti-o port revine si ma lasa sa Iti iubesc din nou si Fiul. Tata, sunt asa cum m-ai creat. Acum imi amintesc Iubirea Ta si a mea. Acum inteleg ca ele sunt una si aceeasi.

Lectia 247 - Duminica, 17 iulie

Fara iertare, voi fi tot orb.

Pacatul este simbolul atacului. Daca il vad undeva, voi suferi. Caci iertarea este singurul mijloc prin care viziunea lui Cristos vine la mine. Daca accept ca ceea ce vederea Lui imi arata este simplul adevar, sunt complet vindecat. Frate, vino si lasa-ma sa te privesc. Frumusetea ta o arata pe a mea. Puritatea ta este a mea. Esti iertat, si eu o data cu tine.

Numai asa vreau sa ii privesc pe toti astazi. Fratii mei sunt Fiii Tai. Paternitatea Ta i-a creat si mi i-a dat pe toti ca parte din Tine si din propriul meu Sine. Astazi Te cinstesc prin ei si sper astfel sa imi recunosc astazi Sinele.

Lectia 246 - Sambata, 16 iulie

A -mi iubi Tatal, inseamna a-I iubi Fiul.

Nu ma lasa sa cred ca pot gasi calea catre Dumnezeu daca am ura in inima. Nu ma lasa sa  incerc sa il ranesc pe Fiul lui Dumnezeu si sa cred ca pot sa ii cunosc Tatal sau sa imi cunosc Sinele. Nu ma lasa sa ratez propria recunoastere si sa mai cred ca imi pot constientiza Tatal sau ca mintea mea poate concepe toata iubirea pe care o are Tatal pentru mine si pe care I-o inchin la randul meu.

Voi accepta calea pe care o alegi Tu pentru mine ca sa ajung la Tine, Tata. Caci voi reusi sa fac asta, pentru ca este Voia Ta. Si vreau sa recunosc ca tot ce voiesti Tu este ce voiesc si eu, si numai asta. Asa aleg sa Iti iubesc Fiul. Amin

Lectia 245 - Vineri, 15 iulie

Pacea Ta e cu mine, Tata. Sunt in siguranta.

Pacea Ta ma inconjoara, Tata. Unde merg, pacea Ta merge cu mine. Isi revarsa lumina asupra tuturor celor pe care ii intalnesc. Le-o aduc celor parasiti, singuri si infricosati. Le dau pacea Ta celor care sufera de durere sau plang dupa vreo pierdere sau se considera lipsiti de speranta si de fericire. Trimite-i la Mine, Tata. Lasa-ma sa duc cu mine pacea Ta. Caci vreau sa Iti mantuiesc Fiul, dupa cum e Voia Ta, ca sa ajung sa imi recunosc Sinele.

Mergem asadar, in pace. Mesajul pe care l-am primit il dam lumii intregi. Si ajungem astfel sa auzim Vocea pentru Dumnezeu, Care ne vorbeste in timp ce ii relatam Cuvantul, a Carui Iubire o recunoastem pentru ca impartasim Cuvantul pe care ni l-a dat El.

Lectia 244 - Joi, 14 iulie

Nu sunt in pericol nicaieri in lume.

Fiul Tau este in siguranta oriunde s-ar afla, caci Tu esti cu el oriunde. Nu trebuie decat sa iti invoce Numele pentru a-si aduce aminte de siguranta si de Iubirea Ta, caci ele una sunt. Cum poate sa se teama, sa se indoiasca sau sa nu stie ca nu poate sa sufere, sa fie in pericol sau sa aiba parte de nefericire, cand Iti apartine Tie, iubit si iubitor, in siguranta imbratisarii Tale Parintesti?

Si aici suntem cu adevarat. Nicio furtuna nu poate sa intre in adapostul sfintit al casei noastre. In Dumnezeu suntem in siguranta. Caci ce poate veni sa Il ameninte pe Dumnezeu sau sa infricoseze ceea ce va fi de-a pururi o parte din El?

Lectia 243 - Miercuri, 13 iulie

Astazi nu voi judeca nimic din ce se intampla.

Astazi voi fi onest cu mine insumi. Nu voi considera ca stiu deja ce trebuie sa ramana mai presus de intelegerea mea prezenta. Nu voi considera ca inteleg intregul din franturile perceptiei mele, care sunt tot ce pot sa vad. Astazi recunosc ca e asa. Si sunt, de aceea, usurat de prejudecati pe care nu le pot face.Asa ma eliberez si eliberez tot ce vad, pentru a fi in pace, asa cum ne-a creat Dumnezeu.

Tata, astazi las creatia libera sa fie ea insasi. Ii cinstesc toate partile, in care sunt inclus si eu. Suntem una pentru ca fiecare parte contine amintirea Ta, iar adevarul trebuie sa lumineze in noi toti ca tot unitar.

Lectia 242- Marti, 12 iulie

Ziua de azi e a lui Dumnezeu. E darul pe care I-l fac eu.

Astazi nu imi voi conduce singur viata. Nu inteleg lumea si, de aceea, trebuie sa fie o prostie sa incerc sa imi conduc singur viata. Exista insa Unul care stie tot ce e mai bine pentru mine. Si se bucura sa nu ia alte decizii pentru mine decat cele care duc la Dumnezeu. Ii dau Lui ziua de azi, caci nu vreau sa imi intarzii venirea acasa, si El e Cel care stie pe ce cale se ajunge la Dumnezeu.

Asa ca Iti dam Tie ziua de azi. Venim cu mintile complet deschise. Nu cerem ce credem noi ca vrem. Da-ne ce vrei Tu sa primim. Stii tot ce dorim si ce vrem. Si ne vei da tot ce este necesar sa ne ajute sa gasim calea care duce la Tine.

Lectia 241 - Luni, 11 iulie

3. Ce este lumea?

Lumea e perceptie falsa. Din eroare s-a nascut, si nu si-a parasit sursa. Si nu va ramane mai mult decat gandul care i-a dat nastere. Cand gandul separarii se va preschimba intr-unul de iertare adevarata, lumea se va vedea intr-o cu totul alta lumina: o lumina care duce la adevar, unde toata lumea trebuie sa dispara si toate erorile ei pier. Acum sursa ei a disparut, si efectele ei au disparut si ele.

Lumea a fost facuta ca atac impotriva lui Dumnezeu. Ea simbolizeaza frica. Si ce e frica, daca nu absenta iubirii? Asa ca lumea s-a dorit a fi un loc in care Dumnezeu nu poate sa intre si in care Fiul Lui poate fi separat de El. Aici s-a nascut perceptia, caci cunoasterea nu poate cauza asemenea ganduri nesanatoase. Dar ochii insala si urechile aud gresit. Asa ca acum greselile devin foarte posibile, caci certitudinea a disparut.

In locul ei, s-a dat nastere mecanismelor iluziei. Si acum ele cauta ceea ce le este dat sa caute. Obiectivul lor este acela de a indeplini scopul pe care lumea sa il ateste si sa il faca real. Deci mecanismele acestea nu pot vedea in iluziile lor decat o baza solida in care exista adevarul sustinut in parte de minciuni. Dar tot ce relateaza ele nu e decat minciuna tinuta departe de adevar.

Vazul, facut sa te deturneze de la adevar, poate fi redirectionat. Sunetele devin chemarea catre Dumnezeu si astfel orice fel de perceptie poate dobandi un nou rost de la Cel desemnat de Dumnezeu ca Mantuitor al lumii. Urmeaza lumina Lui si priveste lumea asa cum o contempla El. De fiecare data cand ti se vorbeste, asculta vocea Lui. Si lasa-L sa-ti redea pacea si certitudinea pe care le-ai aruncat, dar pe care Cerul le-a pastrat in El pentru tine.

Sa nu fim multumiti pana ce lumea nu se alatura perceptiei noastre schimbate. Sa nu fim satisfacuti pana cand iertarea nu este deplina. Sa nu incercam sa ne schimbam functia. Trebuie sa salvam lumea. Caci noi, cei care am facut-o, trebuie sa o privim prin ochii lui Cristos, ca tot ce a fost facut sa moara sa fie readus la viata vesnica.

In aceasta clipa sfanta soseste mantuirea.

Ce bucurie avem astazi! E timpul sa sarbatorim. Pentru ca ziua de azi ofera lumii intunecate clipa in care i se stabileste eliberarea. A venit ziua in care intristarile trec si durerea dispare.Slava mantuirii rasare astazi peste o lume eliberata. E clipa sperantei pentru mii de milioane. Vor fi unite acum, cand le ierti pe toate. Caci voi fi iertat de tine azi.

Ne-am iertat acum unul pe altul, asa ca revenim la Tine in sfarsit. Tata, Fiul Tau, care nu a plecat nicicand, se intoarce acasa, in Cer. Cat de fericiti suntem ca ni s-a redat sanatatea mintala si ca ne amintim ca suntem una cu totii.

Lectia 240 - Duminica, 10 iulie

Frica nu se justifica sub nicio forma.

Frica este amagire. Ea atesta ca te-ai vazut cum nu ai putea sa fii si ca vezi, prin urmare, o lume care e cu neputinta. Nu e lucru in lumea aceasta care sa fie adevarat. Indiferent sub ce forma poate sa apara. Nu face decat sa stea marturie pentru iluziile tale de sine. Sa nu ne lasam astazi amagiti. Suntem Fiii lui Dumnezeu. Nu exista frica in noi, caci suntem fiecare o parte din Iubire.

Cat de prostesti sunt fricile noastre! Caci Ti-ai lasa Fiul sa sufere? Da-ne credinta azi sa Iti recunoastem Fiul si sa il eliberam. Sa il iertam in Numele Tau, ca sa ii putem intelege sfintenia si sa simtim fata de el iubirea care este, totodata, si a Ta.

Lectia 239 - Sambata, 9 iulie

Slava Tatalui meu este a mea.

Sa nu ni se ascunda astazi adevarul despre noi printr-o falsa umilinta. Sa fim, in schimb, recunoscatori pentru darurile pe care ni le-a dat Tatal nostru. Oare putem sa vedem in cei cu care Isi impartaseste slava vreo urma de pacat si vinovatie? Si putem sa nu fim si noi printre ei, cand El Isi iubeste Fiul pe vecie, cu o constanta desavarsita, stiind ca e asa cum l-a creat El?

Iti multumim, Tata, pentru lumina care straluceste de-a pururea in noi. Si o cinstim, pentru ca o impartasesti cu noi. Noi suntem una, uniti in aceasta lumina si una cu Tine, in pace cu toata creatia si cu noi insine.

Lectia 238 - Vineri, 8 iulie

De decizia mea depinde toata mantuirea.

Tata, increderea Ta in mine e atat de mare, incat precis sunt demn de ea. Tu m-ai creat si ma cunosti asa cum sunt.Si totusi ai pus in mainile mele mantuirea Fiului Tau si ai lasat-o sa depinda de decizia mea. Precis sunt preaiubit de Tine. Precis sunt statornic in sfintenie, de imi dai Fiul tau cu certitudinea ca e in siguranta Cel Care mai face parte din Tine si Care totusi e al meu, pentru ca e Sinele meu.

Asa ca astazi ne oprim din nou sa ne gandim cat de mult ne iubeste Tatal nostru. Si cat de drag Ii ramane Fiul Lui, creat de Iubirea Lui, Cel a Carui Iubire se intregeste in el.

Lectia 237 - Joi, 7 iulie

Acum vreau sa fiu asa cum m-a creat Dumnezeu.

Astazi voi accepta adevarul despre mine. Ma voi scula in slava si voi lasa lumina din mine sa se rasfranga asupra lumii pe tot parcursul zilei. Aduc lumii vestea buna a mantuirii pe care o aud cand imi vorbeste Dumnezeu, Tatal meu. Si intrezaresc lumea pe care Cristos ar vrea sa o vad, constient ca ea pune capat cumplitului vis al mortii;constient ca e Chemarea pe care mi-o adreseaza Tatal meu.

Cristos e astazi ochii mei si, tot El, urechile care asculta astazi Vocea pentru Dumnezeu. Tata, vin la Tine prin Cel Care e Fiul Tau si, totodata, adevaratul meu Sine. Amin.

Lectia 236 - Miercuri, 5 iulie

Imi conduc mintea, pe care numai eu trebuie sa o conduc.

Am o imparatie pe acre trebuie sa o conduc. Uneori nu pare deloc ca as fi imparatul ei. Pare sa triumfe ea asupra mea si sa imi spuna ce sa gandesc, ce sa fac si ce sa simt. Si totusi, mi s-a dat ca sa serveasca oricarui scop pe care il percep in ea. Mintea mea poate numai sa serveasca. Astazi o pun in slujba Spiritului Sfant sa o foloseasca dupa cum crede de cuviinta. Asa imi dirijez mintea, pe care numai eu pot sa o conduc. Si asa o eliberez sa faca Voia lui Dumnezeu.

Tata, mintea mea e deschisa la Gandurile Tale si inchisa azi la orice alte ganduri decat ale Tale. Imi conduc mintea si Ti-o ofer. Accepta darul meu, pentru ca e cel pe care mi l-ai dat Tu.

Lectia 235 - Marti, 5 iulie

Dumnezeu, in mila Lui, voieste sa fiu mantuit.

Nu trebuie decat sa ma uit la toate lucrurile care par sa imi faca rau, ca sa ma incredintez, cu certitudine deplina, ca Dumnezeu voieste sa fiu mantuit de ele si sa le vad pur si simplu disparand. Nu trebuie decat sa tin minte ca Voia Tatalui meu pentru mine e numai fericire, ca sa imi dau seama ca mi s-a dat numai fericire. Si nu trebuie decat sa imi aduc aminte ca Iubirea lui Dumnezeu Ii invaluie Fiul si ii tine nepacatosenia de-a pururi desavarsita, ca sa fie sigur ca sunt mantuit si ocrotit de-a pururi in bratele Lui. Eu sunt Fiul pe care il iubeste. Si sunt mantuit pentru ca Dumnezeu, in mila Lui, o voieste.

Tata, Sfintenia Ta este a mea. Iubirea Ta m-a creat si mi-a facut nepacatosenia de-a pururi o parte din Tine. Nu am in minte nici urma de vinovatie sau pacat, caci nu e nici urma de ele in Tine.