Lectia 50

LECŢIA 50

"Sunt susţinut de Iubirea lui Dumnezeu."

Iată răspunsul la fiecare problemă care ţi se pune, astăzi şi mâine şi până la capătul timpului. În această lume, crezi că eşti susţinut de orice altceva în afară de Dumnezeu. Ţi-ai pus credinţa în cele mai triviale şi demente simboluri: medicamente, bani, îmbrăcăminte "protectoare", influenţă, prestigiu, faptul de a fi plăcut, cunoaşterea persoanelor "indicate" şi o listă nesfârşită de forme ale nimicului, pe care le investeşti cu puteri magice.

Toate aceste lucruri constituie înlocuitorii tăi pentru Iubirea de Dumnezeu. Toate aceste lucruri sunt preţuite ca să-ţi asigure identificarea cu corpul. Ele sunt cântece de slavă aduse ego-ului.

Nu-ţi pune credinţa în ceea ce nu are valoare. Nu te va susţine. Numai Iubirea de Dumnezeu te va proteja în toate împrejurările. Te va ridica din orice încercare şi te va înălţa deasupra tuturor primejdiilor percepute ale lumii acesteia, într-un climat de pace şi siguranţă desăvârşită. Te va transporta într-o stare a minţii pe care nimic nu o poate ameninţa, nimic nu o poate deranja şi unde nimic nu poate pătrunde în tihna eternă a Fiului lui Dumnezeu.

Nu-ţi pune credinţa în iluzii. Te vor lăsa în drum. Pune-ţi toată credinţa în Iubirea de Dumnezeu din tine: eternă, neschimbătoare şi de-a pururi infailibilă. Iată răspunsul la orice problemă care ţi se pune astăzi. Prin Iubirea de Dumnezeu din tine poţi rezolva toate greutăţile aparente, fără efort şi cu neşovăitoare îndrăzneală. Spune-ţi lucrul acesta deseori astăzi. Este o declaraţie de eliberare din credinţa în idoli; este propria ta adeverinţă a adevărului despre tine însuţi. 
Timp de zece minute, de două ori astăzi, dimineaţa şi seara, lasă ideea de astăzi să-ţi pătrundă adânc în conştiinţă. Repet-o, gândeşte-te la ea, permite gândurilor înrudite să- ţi vină în ajutor ca să-i recunoşti adevărul şi îngăduie păcii să se aştearnă peste tine asemenea unei pături de protecţie şi siguranţă. Nu lăsa să pătrundă nici un gând deşart şi nerod care să tulbure sfânta minte a Fiului lui Dumnezeu. Iată cum este Împărăţia Cerului. Iată locul de odihnă unde Tatăl tău te-a aşezat pentru totdeauna.

Lectia 49

LECŢIA 49

"Vocea lui Dumnezeu îmi vorbeşte în fiecare clipă a zilei."

Este întrutotul posibil să asculţi în fiecare clipă a zilei Vocea lui Dumnezeu, fără să-ţi întrerupi nicidecum activităţile obişnuite. Acea parte a minţii tale în care sălăşluieşte adevărul se află în comunicare constantă cu Dumnezeu, indiferent dacă eşti conştient de asta sau nu. Cealaltă parte a minţii tale este cea care funcţionează în lume şi se supune legilor lumii. Aceasta este partea care este în permanenţă confuză, dezorganizată şi incertă în cel mai înalt grad.

Partea care ascultă Vocea pentru Dumnezeu este calmă, mereu în tihnă şi în întregime certă. Este de fapt singura care există. Cealaltă parte este o iluzie turbată, frenetică şi confuză, neavând însă nici un fel de realitate. Încearcă astăzi să nu asculţi de ea.

Încearcă să te identifici cu acea parte a minţii tale unde liniştea şi pacea domnesc pentru totdeauna. Încearcă să auzi Vocea lui Dumnezeu, chemându-te iubitoare, amintindu-ţi că nu şi-a uitat Fiul Creatorul tău.

Vom avea nevoie astăzi de cel puţin patru perioade de exersare de câte cinci minute fiecare şi chiar mai mult, dacă este posibil. Vom încerca, efectiv, să auzim Vocea lui Dumnezeu, cum îţi aminteşte de El şi de Sinele tău. Ne vom apropia de cel mai fericit şi sfânt dintre gânduri cu încredere şi îndrăzneală, ştiind că, făcând-o întocmai, ne împreunăm voinţa cu Voia lui Dumnezeu. El vrea să-I auzi Vocea. El ţi-a dăruit-o pentru a fi auzită.

Ascultă în tăcere adâncă. Fii foarte liniştit şi deschide-ţi mintea.

Treci dincolo de toate ţipetele răguşite şi închipuirile bolnăvicioase care îţi acoperă gândurile reale şi îţi obstrucţionează eterna ta legătură cu Dumnezeu. Adânceşte-te în pacea care te aşteaptă dincolo de gândurile, priveliştile şi sunetele frenetice şi turbulente ale acestei lumi demente. Nu eşti acasă aici. Încercăm acum să ajungem la locul unde eşti cu adevărat binevenit. Încercăm să ajungem la Dumnezeu.
Nu uita sa repeţi ideea de astăzi foarte des. Fă-o cu ochii deschişi, când e necesar, dar cu ochii închişi când e posibil. Şi, negreşit, să te aşezi în linişte şi să repeţi ideea de astăzi, ori de câte ori ai posibilitatea, închizându-ţi ochii la cele lumeşti şi dându-ţi seama că inviţi Vocea lui Dumnezeu să-ţi vorbească.

Lectia 48

LECŢIA 48

"Nu este nimic de care să te temi."

Ideea de astăzi afirmă, pur şi simplu, un fapt. Nu este un fapt pentru cei care cred în iluzii, dar iluziile nu sunt fapte. În adevăr nu există nimic de care să te temi. Este foarte uşor să recunoşti lucrul acesta. Dar este foarte greu de recunoscut pentru cei care vor ca iluziile să fie adevărate.

Perioadele de exersare pentru astăzi vor fi foarte scurte, foarte simple şi foarte frecvente. Repetă doar ideea cât se poate de des. Poţi face uz de ea oricând şi în orice situaţie, cu ochii deschişi. Totuşi, recomandăm insistent să-ţi oferi un minut, oricând este posibil, să-ţi închizi ochii şi să repeţi ideea de câteva ori, rar, în sinea ta. Este deosebit de important să foloseşti ideea de îndată ce îţi tulbură ceva pacea minţii.

Prezenţa temerii este un semn sigur că te încrezi în propria-ţi tărie. Conştientizarea faptului că nu există nimic de care să te temi arată că, undeva, deşi nu neapărat într-un loc pe care să-l recunoşti deocamdată, ţi-ai adus aminte de Dumnezeu şi ai îngăduit tăriei Lui să ia locul slăbiciunii tale. Din clipa în care eşti dispus să o faci, chiar nu e nimic de care să te temi.

Lectia 47

LECŢIA 47

"Dumnezeu este Tăria în care mă încred."

Dacă te încrezi în propria-ţi tărie, ai toate motivele să fii neîncrezător, agitat şi temător. Ce poţi prezice sau ţine sub control? Ce există în tine pe care poţi conta? Oare ce ţi-ar da capacitatea de a fi conştient de toate faţetele unei probleme şi de a le rezolva astfel încât să aibă ca rezultat numai binele? Ce există în tine care să-ţi dea discernământul soluţiei potrivite şi garanţia că ea va fi dusă la bun sfârşit?

De la tine nu poţi face nici unul din aceste lucruri. Să crezi că poţi, înseamnă să-ţi pui încrederea acolo unde încrederea nu este justificată şi să justifici teama, anxietatea, deprimarea, mânia şi durerea. Cine oare poate să-şi pună încrederea în slăbiciune şi, în acelaşi timp, să se simtă în siguranţă? Şi cine poate să-şi pună încrederea în tărie şi, în acelaşi timp, să se simtă slab?

Dumnezeu îţi este siguranţa în orice împrejurare. Vocea Lui vorbeşte pentru El în toate situaţiile şi în fiecare aspect al tuturor situaţiilor, spunându-ţi exact ce ai de făcut ca să ai parte de tăria şi protecţia Sa. Nu există excepţii, pentru că Dumnezeu nu areexcepţii. Iar Vocea care vorbeşte pentru El este aidoma Lui.

Astăzi ne vom îndrepta râvna, nesocotindu-ţi propria slăbiciune, spre Sursa tăriei tale. Astăzi sunt necesare patru perioade de practică, a câte cinci minute fiecare, iar perioadele mai lungi şi mai frecvente sunt insistent recomandate. Închide ochii şi începe, ca de obicei, cu repetarea ideii zilei. Petrece apoi un minut sau două în căutarea situaţiilor din viaţa ta în care ai investit teamă, slobozind-o pe fiecare în timp ce îţi spui:

"Dumnezeu este Tăria în care mă încred."

Acum încearcă să luneci dincolo de toate grijile legate de propriul sentiment de insuficienţă. E evident că fiecare situaţie care îţi provoacă îngrijorare este asociată cu sentimente de insuficienţă, căci altfel ai crede că poţi face faţă situaţiei cu succes. Nu încrezându-te în tine însuţi vei deveni încrezător. Dar tăria lui Dumnezeu în tine are succes în toate.

Recunoaşterea propriei tale slăbiciuni constituie un pas necesar în corectarea erorilor tale, dar acest pas este departe de a fi suficient pentru a-ţi da încrederea de care ai nevoie şi la care eşti îndreptăţit. Trebuie, de asemenea, să dobândeşti conştienţa că încrederea în reala ta tărie este pe deplin justificată, în orice privinţă şi în toate împrejurările.

În ultima fază a perioadei de exersare, încearcă să pătrunzi în adâncul inimii tale, spre un loc al unei siguranţe reale. Vei recunoaşte că ai ajuns la el dacă ai, fie şi pentru o clipă, un sentiment de pace adâncă. Leapădă-te de toate lucrurile triviale care macină şi colcăie la suprafaţa minţii tale şi cufundă-te dedesubtul lor spre profunzimile Împărăţiile Cerului. Există un loc în tine unde nimic nu este imposibil. Există un loc în tine unde sălăşluieşte tăria lui Dumnezeu.

Repetă deseori ideea de-a lungul zilei. Foloseşte-o ca răspunsul tău la orice tulburare. Adu-ţi aminte că pacea este dreptul tău, fiindcă acum dăruieşti tăriei lui Dumnezeu încrederea ta.

Lectia 46

LECŢIA 46

"Dumnezeu este iubirea în care iert."

Dumnezeu nu iartă, deoarece El nu a condamnat niciodată. Iar înainte de a fi necesară iertarea, trebuie să fie condamnare.

Iertarea este nevoia cea mare a acestei lumi, iar aceasta se datorează faptului că este o lume a iluziilor. Cei care iartă se eliberează astfel de iluzii, în timp ce aceia care refuză iertarea, se leagă de ele. Aşa cum te condamni numai pe tine, tot astfel numai pe tine te ierţi.

Cu toate că Dumnezeu nu iartă, iubirea Sa este, totuşi, baza iertării. Teama condamnă, iar iubirea iartă. Astfel, iertarea desface ceea ce teama a produs, readucând mintea la conştienţa lui Dumnezeu. Din acest motiv, iertarea poate fi cu adevărat numită mântuire. Ea constituie mijlocul prin care dispar iluziile.

Exerciţiile de astăzi reclamă cel puţin trei perioade de practică, de câte cinci minute încheiate, şi cât mai multe perioade scurte posibil. Începe perioadele mai lungi de exersare prin repetarea ideii de astăzi, în sinea ta, ca de obicei. Închide ochii în acest timp şi cercetează-ţi mintea pentru cei pe care nu i-ai iertat. Nu contează "cât de mult" nu i-ai iertat. Ori i-ai iertat de tot, ori nu i-ai iertat deloc.

Dacă faci corect exerciţiile, nu-ţi va fi greu să găseşti o mulţime de persoane pe care nu le-ai iertat. O regulă care nu dă greş: oricine nu-ţi place este un subiect potrivit. Menţionează numele fiecăruia şi spune:

"Dumnezeu este Iubirea în care te iert, (numele)."

Scopul primei faze a perioadelor de practică a zilei este de a te pune în situaţia de a te ierta pe tine însuţi. După ce ai aplicat ideea la toţi cei care ţi-au venit în minte, spune-ţi următoarele:

"Dumnezeu este Iubirea în care mă iubesc pe mine însumi."

"Dumnezeu este Iubirea în care sunt binecuvântat."

Forma aplicării poate varia considerabil, numai să nu se piardă din vedere ideea centrală. Ai putea spune, de exemplu:

"Nu pot fi vinovat, deoarece sunt un Fiu al lui Dumnezeu."

"Am fost deja iertat."

"Nici o teamă nu este posibilă într-o minte iubită de Dumnezeu."

"Nu e nevoie să atac, pentru că iubirea m-a iertat."

Perioada de exersare se va încheia totuşi cu repetarea ideii de astăzi în formularea ei iniţială. Perioadele de practică mai scurte pot consta dintr-o repetare a ideii pentru astăzi, fie în forma originală, fie într-o formă înrudită, după preferinţă. Însă nu uita să faci multe aplicaţii specificatoare, dacă e nevoie. Va fi nevoie de ele la orice oră a zilei când devii conştient de vreun fel de reacţie negativă faţă de oricine, fie el prezent sau nu. În acest caz, spune-i în tăcere: "Dumnezeu este Iubirea în care te iert."

Lectia 45

LECŢIA 45

"Dumnezeu este Mintea cu care gândesc."

Ideea de astăzi conţine cheia pentru a afla care sunt gândurile tale reale. Ele nu sunt nimic din ceea ce socoţi tu că gândeşti, tocmai cum nimic din ceea ce socoţi că vezi nu are vreo legătură cu viziunea. Nu există nici o relaţie între ceea ce este real şi ceea ce socoţi că este real. Nimic din ceea ce socoţi că ar fi gândurile tale reale nu seamănă în nici o privinţă cu gândurile tale reale. Nimic din ceea ce socoţi că vezi nu are vreo asemănare cu ceea ce îţi va arăta viziunea.

Gândeşti cu Mintea lui Dumnezeu. Prin urmare, tu împărtăşeşti gândurile tale cu El, precum El împărtăşeşte gândurile Sale cu tine. Sunt aceleaşi gânduri, deoarece sunt gândite de aceeaşi Minte. A împărtăşi înseamnă a face aidoma sau a face una. Iar gândurile pe care le gândeşti cu Mintea lui Dumnezeu nu-ţi părăsesc mintea nicidecum, deoarece gândurile nu-şi părăsesc sursa. Aşadar, gândurile tale sunt în Mintea lui Dumnezeu, precum eşti şi tu. Ele sunt, deopotrivă, în mintea ta, unde este El. Aşa cum tu faci parte din Mintea Lui, aşa şi gândurile tale fac parte din Mintea Lui.

Unde sunt, deci, gândurile tale reale? Astăzi vom face încercarea de a ajunge la ele. Va trebui să le căutăm în mintea ta, căci acolo se află. Ele trebuie să fie acolo, pentru că nu şi-au putut părăsi sursa. Ceea ce este gândit de Mintea lui Dumnezeu este etern, făcând parte din creaţie.

Cele trei perioade de exersare pentru astăzi, a câte cinci minute fiecare, vor avea aceeaşi formă generală pe care am folosit-o în aplicarea ideii de ieri. Vom face încercarea de a părăsi irealul şi de a căuta realul. Vom contesta lumea în favoarea adevărului. Nu vom îngădui gândurilor lumii să ne împiedice. Nu vom îngădui credinţelor lumii să ne spună că ceea ce Dumnezeu vrea să facem este imposibil. Dimpotrivă, vom încerca să recunoaştem că numai ceea ce Dumnezeu vrea să facem este posibil.

De asemenea, vom încerca să înţelegem că numai ceea ce Dumnezeu vrea să facem este ceea ce vrem noi să facem. La fel, vom încerca să ne aducem aminte că nu putem da greş făcând ceea ce El vrea să facem. Avem toate motivele să fim încrezători în reuşita noastră de astăzi. Este Voia lui Dumnezeu.

Începe exerciţiile pentru astăzi repetând ideea în sinea ta şi, odată cu aceasta, închizând ochii. Apoi, păstrând în minte ideea, gândeşte-te, pentru un scurt răstimp, la câteva gânduri relevante proprii. După ce ai adăugat ideii vreo patru sau cinci gânduri proprii, repet-o din nou şi spune-ţi cu blândeţe:

"Gândurile mele reale sunt în mintea mea. Aş dori să le găsesc."

Apoi încearcă să treci dincolo de toate gândurile ireale care acoperă adevărul în mintea ta şi să ajungi la ceea ce este etern. Dedesubtul tuturor gândurilor lipsite de sens şi a ideilor nebuneşti pe care ţi le-ai îngrămădit în minte, se află gândurile pe care le-ai gândit cu Dumnezeu, la început. Ele se află acum în mintea ta, total neschimbate. Vor fi mereu în mintea ta, aşa cum au fost dintotdeauna. Tot ce ai gândit de atunci încoace va fi supus schimbării, însă temelia pe care se bazează aceste gânduri este cu totul neschimbătoare.

Tocmai către această temelie sunt îndreptate exerciţiile pentru astăzi, căci aici mintea ta este împreunată cu Mintea lui Dumnezeu.

Aici gândurile tale sunt una cu ale Sale. Pentru acest fel de practică, un singur lucru este necesar: apropie-te de ea asemenea unui altar închinat în Cer lui Dumnezeu-Tatăl şi lui Dumnezeu-Fiul. Căci un astfel de tărâm este cel la care încerci să ajungi. Probabil că, deocamdată, nu poţi să-ţi dai seama cât se sus ţinteşti. Totuşi, chiar şi cu puţina înţelegere pe care ai dobândit-o deja, ar trebui să fii în stare să-ţi aduci aminte că acesta nu este un joc gratuit, ci un exerciţiu întru sfinţenie şi o încercare de a atinge Împărăţia Cerului.

În perioadele de exersare mai scurte ale zilei, încearcă să-ţi aduci aminte cât de important este pentru tine să înţelegi sfinţenia minţii. Încearcă să laşi deoparte, fie şi numai pentru câteva clipe, toate gândurile care sunt nedemne de El, a Cărui Gazdă eşti. Şi mulţumeşte-I pentru toate gândurile pe care El le gândeşte cu tine.

Lectia 44

Lecţia 44

"Dumnezeu este Lumina în care văd."

Astăzi continuăm ideea de ieri, adăugându-i o altă dimensiune.

Nu poţi vedea în întuneric şi nu poţi face lumină. Poţi face întuneric, iar apoi te poţi gândi că vezi în el, dar lumina reflectă viaţa, fiind aşadar un aspect al creaţiei. Creaţia şi întunericul nu pot coexista, dar lumina şi viaţa trebuie să meargă împreună, nefiind decât aspecte diferite ale creaţiei.

Pentru a vedea, trebuie să recunoşti că lumina se află înăuntru, nu în afară. Nu vezi în afara ta, după cum nici echipamentul pentru vedere nu se află în afara ta. O parte esenţială a acestui echipament este lumina care face vederea posibilă. Ea este mereu cu tine, făcând viziunea posibilă în orice împrejurare.

Astăzi vom face încercarea de a ajunge la această lumină. În acest scop, vom folosi o formă de exersare care a fost sugerată anterior, şi pe care o vom folosi din ce în ce mai mult. Este o formă deosebit de dificilă pentru mintea nedisciplinată, reprezentând un obiectiv major al antrenării minţii. Ea necesită tocmai ceea ce minţii neantrenate îi lipseşte. Şi totuşi, această antrenare trebuie dusă la bun sfârşit, dacă urmează să vezi.

Îngăduie-ţi astăzi cel puţin trei perioade de practică, fiecare cu o durată de trei până la cinci minute. O durată mai lungă este foarte indicată, dar numai dacă simţi că scurgerea timpului nu-ţi solicită decât un efort minim sau nici un efort. Forma de practică de care ne vom folosi astăzi este, pentru mintea antrenată, cea mai firească şi uşoară din lume, la fel cum pare a fi cea mai nefirească şi mai dificilă pentru mintea neantrenată.

Mintea ta nu mai este total neantrenată. Eşti destul de pregătit pentru a învăţa forma de exerciţiu de care ne vom folosi astăzi, dar s-ar putea să constaţi că întâmpini o puternică rezistenţă. Motivul este foarte simplu. În timp ce exersezi în acest fel, laşi în urmă tot ce crezi acum, precum şi toate gândurile pe care le-ai născocit. La drept vorbind, aceasta este eliberarea de iad, deşi, percepută prin ochii ego-ului, este pierderea Identităţii şi coborârea în iad.

Dacă poţi să te detaşezi de ego cât de puţin, nu vei avea nici o dificultate să recunoşti că opoziţia, cât şi temerile lui, sunt lipsite de înţeles. Ţi-ar putea fi util să-ţi reaminteşti, din când în când, că a ajunge la lumină înseamnă a scăpa de întuneric, indiferent ce păreri contrare ai avea. Dumnezeu este Lumina în care vezi. Acum faci încercarea de a ajunge la El.

Începe perioada de practică repetând ideea de astăzi cu ochii deschişi şi închide-i încetişor, repetând ideea de încă câteva ori. Apoi încearcă să te cufunzi în propria-ţi minte, abandonând orice fel de interferenţă şi intruziune, lăsându-le în urmă în timp ce te cufunzi liniştit. Făcând asta, mintea nu-ţi poate fi oprită, atât timp cât nu decizi să o opreşti. Ea îşi urmează doar cursul firesc. Încearcă să-ţi observi gândurile trecătoare fără a te implica, alunecând în linişte pe lângă ele.

Cu toate că nu pledează pentru un anumit mod de a aborda această formă de exerciţiu, ceea ce este indispensabil este să fii pătruns de importanţa a ceea ce faci, de importanţa sa inestimabilă pentru tine, precum şi de conştienţa faptului că întreprinzi ceva foarte sfânt. Mântuirea îţi este cea mai fericită realizare. Este şi singura care are vreun rost, fiind singura care îţi este realmente utilă.

Dacă apare vreo rezistenţă, într-o formă sau alta, opreşte-te doar atât cât să repeţi ideea de astăzi, ţinându-ţi ochii închişi, afară de cazul când devii conştient de senzaţia de teamă. În acest caz ţi se va părea probabil mai liniştitor să-ţi deschizi ochii un răstimp.

Străduieşte-te, totuşi, să revii cât de repede la exerciţiile cu ochii închişi.

Dacă faci corect exerciţiile, ar trebui să simţi o oarecare stare de relaxare şi chiar o senzaţie că te apropii sau chiar realmente pătrunzi în lumină. Încearcă să te gândeşti la lumină, fără formă şi fără limită, în timp ce laşi gândurile acestei lumi în urma ta. Şi nu uita că ele nu te pot ţine legat de-a lungul zilei, fie cu ochii deschişi sau închişi, după cum ţi se pare mai bine la vremea respectivă. Dar nu uita. Mai presus de orice, fii hotărât astăzi să nu uiţi.

Lectia 43

LECŢIA 43

"Dumnezeu îmi este Sursa. Nu pot vedea lipsit de El."

Percepţia nu este un atribut al lui Dumnezeu. Tărâmul Său este cel al cunoaşterii. Şi totuşi, El a creat Sfântul Spirit ca Mediator între percepţie şi cunoaştere. Fără această punte de legătură cu Dumnezeu, percepţia ar fi înlocuit cunoaşterea pentru totdeauna în mintea ta. Având această punte de legătură cu Dumnezeu, percepţia va deveni atât de preschimbată şi purificată, încât va duce la cunoaştere. Prin urmare, aceasta îi este funcţia în adevăr.

În Dumnezeu nu poţi vedea. Percepţia nu are nici o funcţie în Dumnezeu, şi nu există. Cu toate acestea, în mântuire, care este desfacerea a ceea ce nu a fost niciodată, percepţia are un scop măreţ. Făcută de Fiul lui Dumnezeu pentru un scop nesfânt, ea trebuie să devină mijlocul de a restitui sfinţenia concepţiei sale.

Percepţia nu are nici un înţeles. Şi totuşi, Sfântul Spirit îi dă un înţeles foarte apropiat de cel al lui Dumnezeu. Percepţia vindecată devine mijlocul prin care Fiul lui Dumnezeu îşi iartă fratele, iertându-se pe sine.

Nu poţi vedea lipsit de Dumnezeu, pentru că nu poţi fi lipsit de Dumnezeu. Orice ai face, în El faci, pentru că orice ai gândi, cu Mintea Lui gândeşti. Dacă viziunea este reală, iar ea este reală în măsura în care împărtăşeşte scopul Sfântului Spirit, atunci nu poţi vedea lipsit de Dumnezeu.

Astăzi, sunt necesare trei perioade de exersare de câte cinci minute, una cât se poate de devreme şi alta la o oră cât se poate de înaintată a zilei. A treia poate fi întreprinsă la momentul cel mai potrivit şi cel mai convenabil pe care îl permit împrejurările şi dispoziţia ta. La începutul acestor perioade de exersare, repetă ideea zilei în sinea ta, cu ochii deschişi. Apoi, pentru o scurtă vreme, aruncă o privire în jurul tău, aplicând ideea în mod specificator la ceea ce vezi. Patru sau cinci subiecte sunt suficiente pentru această fază de exersare. Ai putea spune, de exemplu:

"Dumnezeu îmi este Sursa. Nu pot vedea această masă de lucru lipsit de El."

"Dumnezeu îmi este Sursa. Nu pot vedea această poză lipsită de El."

Deşi această parte a perioadei de exersare ar trebui să fie relativ scurtă, încredinţează-te că alegi subiectele pentru această fază a exersării în mod nediscriminatoriu, fără includeri sau excluderi intenţionate. Pentru cea de-a doua fază, mai lungă, închide ochii, repetă din nou ideea de astăzi, apoi îngăduie oricărui gând relevant care îţi vine în minte să se alăture ideii. Formulează-ţi gândurile în modul personal, de pildă:

"Văd lumea prin ochii iertării."

"Văd lumea ca fiind binecuvântată."

"Lumea mă poate pune faţă în faţă cu mine însumi."

"Îmi văd propriile gânduri, care sunt aidoma celor ale lui Dumnezeu."

Este potrivit orice gând care se referă, mai mult sau mai puţin direct, la ideea de astăzi. Gândurile nu trebuie să conţină referiri evidente la idee, doar să nu-i fie opuse. Dacă constaţi că mintea ţi-o ia razna; dacă începi să fii conştient de gânduri aflate în dezacord evident cu ideea de astăzi, sau dacă pari a nu fi în stare să te gândeşti la ceva, deschide ochii, repetă prima fază a perioadei de exersare, apoi încearcă iarăşi faza a doua. Nu permite prelungirea unei perioade în care să fii preocupat de gânduri irelevante. Pentru a le evita, întoarce-te ori de câte ori este nevoie la prima fază a exerciţiului.

În aplicarea ideii de astăzi în cadrul perioadelor mai scurte de exersare, forma poate varia conform împrejurărilor şi situaţiilor în care te afli pe parcursul zilei. De exemplu, dacă eşti împreună cu cineva, dă-ţi osteneala să-ţi aduci aminte să-i spui în gând:

"Dumnezeu îmi este Sursa. Nu te pot vedea lipsit de El."

Ideea de astăzi să se aplice, de asemenea, de-a lungul zilei, la diferitele situaţii şi întâmplări care vor avea loc, mai ales la cei ce par să te necăjească într-un fel sau altul. În acest scop, aplică ideea în această formă:

"Dumnezeu îmi este Sursa. Nu pot vedea lucrul acesta lipsit de El."

Dacă, la momentul respectiv, nici un subiect anume nu se prezintă conştiinţei tale, repetă doar ideea în forma ei iniţială. Dă-ţi silinţa să nu laşi să treacă perioade de timp lungi fără a-ţi aminti ideea zilei, reamintindu-ţi astfel funcţia ta.

Lectia 42

LECŢIA 42

"Dumnezeu îmi este tăria. Viziunea este darul Său."

Ideea de astăzi combină cele două gânduri foarte puternice, ambele fiind de importanţă majoră. Ea stabileşte, de asemenea, o relaţie de tipul cauză-efect, care explică de ce nu poţi da greş în eforturile tale de a realiza ţelul cursului. Vei vedea, pentru că aceasta este Voia lui Dumnezeu. Tăria Sa, şi nu propria-ţi tărie, este cea care îţi dă putere. Iar darul Lui, nu al tău, este cel care îţi oferă viziunea.

Dumnezeu este într-adevăr puterea ta, iar ceea ce dăruieşte El este cu adevărat dăruit. Aceasta înseamnă că poţi primi darul oricând şi oriunde, oriunde ai fi şi în orice împrejurare te-ai afla.

Trecerea ta prin timp şi spaţiu nu este întâmplătoare. Nu te poţi afla decât în locul potrivit, la timpul potrivit. Astfel este tăria lui Dumnezeu. Astfel Îi este tăria.

Vom avea astăzi două perioade de exersare de trei până la cinci minute, una cât se poate de curând după ce te trezeşti dimineaţa, cealaltă cât se poate de apropiată de ora de culcare. Totuşi, este mai bine să aştepţi până când poţi sta în linişte cu tine însuţi, la o vreme când te simţi într-o dispoziţie favorabilă, decât să fii preocupat de respectarea întocmai a perioadelor indicate.

Începe aceste perioade de exersare prin repetarea fără grabă a ideii de astăzi, cu ochii deschişi, privind în jur. Închide apoi ochii şi repetă ideea încă o dată, chiar mai rar decât înainte. Încearcă apoi să nu te mai gândeşti la nimic altceva decât la gândurile care îţi vin în legătură cu ideea zilei. De exemplu, s-ar putea să gândeşti:

"Viziunea trebuie să fie posibilă. Dumnezeu dăruieşte cu adevărat", sau

"Darurile lui Dumnezeu pentru mine trebuie să fie ale mele, pentru că El mi le-a dăruit."

Orice gând care se referă în mod evident la ideea de astăzi este potrivit. De fapt, s-ar putea să te uimească gradul de înţelegere referitoare la curs pe care îl vădesc unele din gândurile tale. Lasă-le să vină fără a le cenzura, dacă nu constaţi că mintea ţi-o ia razna şi că ai îngăduit să pătrundă nişte gânduri irelevante. S-ar putea, de asemenea, să atingi un punct unde nici un gând nu mai pare să-ţi vină în minte. Dacă se vor petrece asemenea interferenţe, deschide ochii şi repetă încă odată gândul, privind fără grabă în jur; închide ochii, repetă din nou ideea, apoi continuă să cauţi gânduri pertinente.

Ia aminte, totuşi, că pentru exerciţiile de astăzi, o căutare activă a gândurilor relevante nu este potrivită. Încearcă doar să renunţi la iniţiativă, lăsând gândurile să vină. Dacă ţi se pare greu, este mai bine să îţi petreci perioada de exersare alternând repetările lente ale ideii având ochii deschişi cu repetările având ochii închişi, decât să forţezi găsirea gândurilor potrivite.

Numărul perioadelor de exersare care ar fi de mare folos astăzi este practic nelimitat. Ideea de astăzi este un prim pas spre adunarea gândurilor şi desprinderea cu gândul că studiezi un sistem de gândire unificat, în care nimic din ceea ce este necesar nu lipseşte şi în care nu este nimic contradictoriu sau irelevant. Cu cât vei repeta mai des ideea, cu atât mai des îţi vei reaminti că ţelul cursului este important pentru tine şi că nu l-ai uitat.

Lectia 41

LECŢIA 41

"Dumnezeu merge cu mine oriunde mă duc."

Ideea de astăzi va birui pe de-a-ntregul, în cele din urmă, sentimentul de a fi singur şi abandonat pe care îl încearcă cei separaţi. Deprimarea este o consecinţă inevitabilă a separării. La fel sunt şi anxietatea, îngrijorarea, profunda senzaţie de neajutorare, sărăcia, suferinţa şi intensa teamă de pierderi. Cei separaţi au inventat multe "leacuri" pentru ceea ce cred ei că ar fi "relele lumii". Dar singurul lucru pe care ei nu îl fac este să pună la îndoială realitatea problemei. Căci ea nu poate fi lecuită de efectele ei, problema nefiind reală. Ideea de astăzi are puterea de a isprăvi pentru totdeauna cu toată această nerozie. Căci nerozie este, în pofida formelor serioase şi tragice pe care le-ar putea lua.

În adâncul tău lăuntric se află tot ce este perfect, gata să radieze prin tine afară înspre lume. Iată leacul pentru toată durerea, pentru tot chinul, pentru orice teamă şi pierdere, căci el va vindeca mintea care a gândit că acestea sunt reale şi a suferit din cauza devotamentului ei.

Nu poţi fi niciodată deposedat de perfecta-ţi sfinţenie, deoarece Sursa ei merge cu tine, oriunde te duci. Nu poţi suferi niciodată, pentru că Sursa a tot ce este bucurie merge cu tine, oriunde te duci.

Nu poţi fi niciodată singur, fiindcă Sursa a tot ce este viaţă merge cu tine, oriunde te duci. Nimic nu-ţi poate distruge pacea minţii, căci Dumnezeu merge cu tine oriunde te duci.

E de înţeles că nu crezi toate acestea. Cum ai putea, de vreme ce adevărul este ascuns în adâncul lăuntric, sub un nor greu de gânduri demente, dens şi întunecător, însă reprezentând tot ce vezi? Astăzi vom face prima noastră încercare reală de a lăsa în urmă acest nor obscur şi greu, trecând prin el spre lumina de dincolo.

Astăzi nu va fi decât o singură perioadă lungă de exersare. Dimineaţa, dacă se poate de îndată ce te scoli, aşează-te în linişte vreo trei până la cinci minute, cu ochii închişi. La începutul perioadei de exersare, repetă, foarte rar, ideea de astăzi. Apoi, nu fă nici un efort de gândire. Încearcă, în schimb, să capeţi simţul întoarcerii spre interior, dincolo de toate gândurile deşarte ale lumii. Încearcă să pătrunzi foarte adânc în propria-ţi minte, ferind-o de orice gând care ţi-ar putea distrage atenţia.

Din când în când, poţi repeta ideea, dacă vei considera că îţi este de folos. Dar, înainte de toate, încearcă să te cufunzi, cât mai jos spre interior, cât mai departe de lume şi de toate gândurile ei neroade. Tu încerci acum să ajungi dincolo de toate aceste lucruri.

Încerci acum să părăseşti aparenţele şi să te apropii de realitate. Este întru totul posibil să ajungi la Dumnezeu. De fapt, este chiar foarte uşor, deoarece este lucrul cel mai firesc din lume. Ai putea chiar spune că este singurul lucru firesc din lume. Calea se va deschide dacă vei crede că acest lucru este posibil. Acest exerciţiu poate aduce rezultate foarte surprinzătoare chiar la prima încercare, iar mai devreme sau mai târziu este întotdeauna încununat de succes. Pe măsură ce înaintăm, vom intra în detalii referitoare la acest tip de exerciţiu. Dar el niciodată nu va da greş total, iar succesul instantaneu este posibil.

Foloseşte des ideea de astăzi de-a lungul zilei, repetând-o foarte rar, preferabil cu ochii închişi. Gândeşte-te la ceea ce spui; la înţelesul cuvintelor. Concentrează-te asupra sfinţeniei pe care ele o implică în privinţa ta; asupra statorniciei tovărăşiei care îţi aparţine; asupra protecţiei desăvârşite ce te înconjoară.

Poţi, într-adevăr, să-ţi permiţi să le râzi în faţă gândurilor de teamă, amintindu-ţi că Dumnezeu merge cu tine, oriunde te duci.

Lectia 40

LECŢIA 40

"Sunt binecuvântat ca Fiu al lui Dumnezeu."

Astăzi vom începe să afirmăm cu tărie câteva din fericirile care ţi se cuvin, dat fiind ceea ce eşti. Astăzi nu e nevoie de perioade lungi de exersare, însă sunt necesare perioade scurte şi frecvente: ar fi de dorit una la fiecare zece minute. Eşti, de asemenea, îmboldit să încerci acest program şi să te ţii de el oricând îţi este posibil. Dacă uiţi, încearcă din nou. Ori de câte ori îţi aminteşti, încearcă din nou.

Nu este nevoie să-ţi închizi ochii pe durata perioadelor de exersare, deşi sar putea să-ţi vină mai uşor aşa. Totuşi, de-a lungul zilei, s-ar putea să te afli în unele situaţii în care închiderea ochilor poate că nu este fezabilă.

Exerciţiile necesită timp puţin şi nici un efort. Repetă ideea pentru astăzi, apoi adaugă câteva din atributele pe care le asociezi cu faptul de a fi Fiu al lui Dumnezeu, aplicându-ţi-le ţie însuţi. O perioadă de exersare ar putea consta, de pildă, din următoarele:

"Sunt binecuvântat ca Fiu al lui Dumnezeu. Sunt fericit, paşnic, iubitor şi mulţumit."

Alta, ar putea lua această formă:

"Sunt binecuvântat ca Fiu al Lui Dumnezeu . Sunt calm, liniştit, sigur de mine şi încrezător."

Dacă nu ai la dispoziţie decât o perioadă foarte scurtă, spune-ţi că eşti binecuvântat ca Fiu al Lui Dumnezeu şi va fi de ajuns.

Lectia 39

LECŢIA 39

"Sfinţenia mea îmi este mântuirea."

Dacă vinovăţia este iadul, care îi este opusul? Asemenea textului pentru care au fost scrise aceste exerciţii zilnice, ideile folosite pentru exerciţii sunt foarte simple, foarte clare şi lipsite de ambiguitate. Nu ne preocupă isprăvile intelectuale, nici jocurile de logică. Ne ocupăm numai de ceea ce este bătător la ochi, iar acesta a fost trecut cu vederea în ceaţa complexităţii în care socoţi că gândeşti.

Dacă vinovăţia este iadul, care îi este opusul? Desigur, răspunsul nu e greu. Ezitarea pe care o simţi poate, răspunzând la întrebare, nu se datorează ambiguităţii întrebării. Dar crezi că vinovăţia este iad? Dacă ai crede, ai vedea pe loc cât de direct şi de simplu este textul şi nu ai mai avea deloc nevoie de exerciţii zilnice. Nimeni nu are nevoie de exersare pentru a dobândi ceva ce îi aparţine deja.

Am afirmat deja că sfinţenia ta este mântuirea lumii. Dar propria ta mântuire? Nu poţi da ce nu ai. Un mântuitor trebuie să fie mântuit. Cum altfel ar putea el propovădui mântuirea? Exerciţiile de astăzi ţi se vor adresa ţie, recunoscând faptul că mântuirea ta este de o importanţă hotărâtoare pentru mântuirea lumii. Aplicând exerciţiile la lumea ta, întreaga lume beneficiază de pe urma lor.

Sfinţenia ta este răspunsul la fiecare întrebare care s-a pus vreodată, care se pune acum sau care se va pune în viitor. Sfinţenia ta înseamnă sfârşitul vinovăţiei şi, astfel, sfârşitul iadului. Sfinţenia ta este mântuirea lumii şi a ta. Cum ai putea fi exclus de la ea tocmai tu, căruia îi aparţine sfinţenia ta? Dumnezeu nu cunoaşte nesfinţenia. Se poate ca El să nu-şi cunoască Fiul?

Recomandăm insistent cinci minute încheiate pentru cele patru perioade mai lungi de exersare pe ziua de astăzi, încurajându-se tendinţele de exersare mai lungi şi mai frecvente. Dacă vrei să depăşeşti cerinţele minime, se recomandă mai degrabă şedinţe mai numeroase decât mai lungi, cu toate că propunem şi una şi alta.

Începe perioadele de exersare ca de obicei, repetând ideea de astăzi în sinea ta. Apoi, cu ochii închişi, caută gândurile neiubitoare, sub orice formă ar apare: sentimente de jenă, deprimare, mânie, teamă, îngrijorare, atac, nesiguranţă şi aşa mai departe. Şi, prin urmare, de ele este nevoie să fii mântuit.

Anumite situaţii, întâmplări sau persoane, pe care le asociezi cu gânduri neiubitoare de orice fel, constituie subiecte potrivite pentru exerciţiile de astăzi. Este imperativ pentru salvarea ta să le vezi într-un mod diferit. Iar binecuvântarea pe care le-o dai te va mântui şi îţi va dărui viziune.

Rar, fără vreo selecţie conştientă şi fără a da atenţie necuvenită vreuneia dintre ele, cercetează-ţi mintea pentru a găsi orice gând ce se pune între tine şi mântuirea ta. Aplică ideea de astăzi la fiecare din ele, în felul următor:

"Gândurile mele neiubitoare despre ....... mă ţin în iad. Sfinţenia mea îmi este mântuirea."

Aceste perioade de exersare îţi vor părea, poate, mai uşoare, dacă vei intercala între ele mai multe perioade scurte, în care să repeţi, în sinea ta, doar de câteva ori, fără grabă, ideea de astăzi.

De asemenea, s-ar putea să îţi fie de ajutor să incluzi câteva intervale scurte, în timpul cărora să nu faci nimic altceva decât să te relaxezi şi să nu te gândeşti, aparent, la nimic. La început, concentrarea susţinută este foarte dificilă. Va deveni mult mai uşoară însă, pe măsură ce mintea îţi va deveni mai disciplinată şi atenţia mai greu de abătut.

Până una alta, te poţi considera liber să introduci varietate în perioadele de exersare, în orice formă ţi se pare potrivit. Cu toate acestea, nu schimba ideea în sine atunci când variezi metoda în care o aplici. Oricum vei decide s-o foloseşti, ideea trebuie enunţată în aşa fel încât înţelesul ei să fie faptul că sfinţenia ta îţi este mântuirea. Încheie fiecare perioadă de exersare prin repetarea, încă o dată, a ideii în forma ei iniţială şi adaugă:

"Dacă vinovăţia este iadul, atunci care îi este opusul?"

În timpul aplicărilor mai scurte, care urmează să se facă de vreo trei sau patru ori pe oră şi chiar mai des, poţi repeta ideea zilei şi este de preferat să faci şi una şi alta. Dacă apar tentaţii, o formă deosebit de utilă a ideii este:


"Sfinţenia mea îmi este mântuirea de lucrul acesta."

Lectia 38

LECŢIA 38

"Nimic nu este cu neputinţă pentru sfinţenia mea."

Sfinţenia ta răstoarnă toate legile lumii. Ea transcende fiecare restricţie impusă de timp, spaţiu, distanţă şi limită de orice fel. Sfinţenia ta este absolut nelimitată în puterea ei, deoarece te consacră ca Fiu al lui Dumnezeu, una cu Mintea Creatorului său.

Prin sfinţenia ta, puterea lui Dumnezeu devine manifestă. Prin sfinţenia ta, puterea lui Dumnezeu devine disponibilă. Iar pentru puterea lui Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă. Sfinţenia ta poate, aşadar, îndepărta toată durerea, ea poate pune capăt tuturor necazurilor şi poate rezolva toate problemele. Ea poate să le facă pe toate atât în ceea ce te priveşte pe tine, cât şi în privinţa oricui. Ea este nepărtinitoare în puterea ei de a ajuta pe oricine, fiind nepărtinitoare în puterea ei de a mântui pe oricine.

Dacă tu eşti sfânt, atunci sfânt este tot ce a creat Dumnezeu. Eşti sfânt pentru că toate lucrurile pe care le-a creat El sunt sfinte. Şi toate lucrurile pe care le-a creat El sunt sfinte deoarece tu eşti sfânt.

În exerciţiile de astăzi, vom aplica puterea sfinţeniei tale la toate problemele, dificultăţile sau suferinţele, indiferent de forma sub care îţi vin în minte, fie că sunt în legătură cu tine însuţi sau cu altcineva. Nu vom face deosebiri, pentru că nu există deosebiri. În cele patru perioade de exersare mai lungi, din care fiecare ar fi de preferat să dureze cinci minute încheiate, repetă ideea de astăzi, închide-ţi ochii, apoi cercetează-ţi mintea pentru a găsi orice senzaţie de impas sau nefericire, după cum vezi lucrurile. Încearcă să faci cât mai puţină deosebire între o situaţie dificilă pentru tine şi una care e dificilă pentru altcineva. Identifică situaţia în mod concret şi, de asemenea, numele persoanei implicate. Foloseşte această formulare când aplici ideea de astăzi:

"În situaţia ....... în care mă văd, nimic nu este cu neputinţă pentru sfinţenia mea."

"În situaţia ....... în care se vede, nimic nu este cu neputinţă pentru sfinţenia mea."

Poate că vrei să variezi, din timp în timp, această procedură şi să adaugi câte un gând relevant, formulat de tine însuţi. Ai putea dori, de pildă, să incluzi gânduri ca:

"Nimic nu este cu neputinţă pentru sfinţenia mea, pentru că în ea stă puterea lui Dumnezeu."

Introdu orice variaţii care ţi se par potrivite, însă menţine exerciţiile focalizate asupra temei: "Nimic nu este cu neputinţă pentru sfinţenia mea."

Scopul exerciţiilor de astăzi este de a începe să-ţi insufle sentimentul că ai stăpânire asupra tuturor lucrurilor deoarece eşti ceea ce eşti. În aplicările frecvente mai scurte, aplică ideea în forma ei iniţială, atât timp cât nu apare sau îţi trece prin minte vreo problemă anume care te priveşte pe tine sau pe altcineva. În acest caz, foloseşte pentru aplicarea ideii forma mai specifică.

Lectia 37

LECŢIA 37

"Sfinţenia mea binecuvântează lumea."

Această idee conţine primele întrezăriri ale adevăratei tale funcţii în lume sau ale rostului tău aici. Menirea ta este să vezi lumea prin propria ta sfinţenie. Astfel tu şi cu lumea sunteţi împreună binecuvântaţi. Nu pierde nimeni; nimic nu se ia de la nimeni; fiecare câştigă prin viziunea ta sfântă. Această idee marchează sfârşitul sacrificiului, deoarece oferă fiecăruia din plin ceea ce i se cuvine. Nu există nici o altă cale prin care ideea de sacrificiu să poată fi îndepărtată din gândirea lumii. Oricare alt mod de a vedea va pretinde, în mod inevitabil, o plată de la cineva sau ceva. Ca rezultat, cel care percepe va pierde. Şi nici nu va bănui măcar de ce pierde. Însă prin viziunea ta, întregimea este redată conştiinţei sale.

Sfinţenia ta îl binecuvântează, necerându-i nimic. Cei care se văd ca fiind întregi nu au pretenţii.

Sfinţenia ta este mântuirea lumii. Ea te îndreptăţeşte să adevereşti lumii că este una cu tine, nu predicându-i, nu spunându-i ceva, ci pur şi simplu, prin recunoaşterea ta tăcută că în sfinţenia ta toate lucrurile sunt binecuvântate împreună cu tine.

Cele patru perioade de exerciţiu mai lungi ale zilei, din care fiecare va cuprinde trei până la cinci minute de exersare, încep cu repetarea ideii de astăzi şi vor fi urmate de aproximativ un minut în care te uiţi în jurul tău, în timp ce aplici ideea la cele văzute de tine:

"Sfinţenia mea binecuvântează acest scaun."

"Sfinţenia mea binecuvântează acea fereastră."

"Sfinţenia mea binecuvântează acest corp."

Închide apoi ochii şi aplică ideea la orice persoană care îţi vine în minte, folosindu-i numele şi spunând:

"Sfinţenia mea te binecuvântează, (numele)."

Poţi continua perioada de exersare cu ochii închişi; poţi redeschide ochii şi poţi aplica ideea de astăzi la lumea ta exterioară, dacă aşa doreşti; poţi alterna aplicarea ideii la cele pe care le vezi în jurul tău cu aplicarea ei la cele care se află în gândurile tale, sau poţi recurge la orice combinaţie pe care o preferi între aceste două faze de aplicare. Perioada de exersare se va încheia cu o repetare a ideii cu ochii închişi şi, urmându-i imediat, o alta, cu ochii deschişi. Exerciţiile mai scurte constau din repetarea ideii de cât mai multe ori poţi. A o aplica în tăcere la cei pe care îi întâlneşti, rostindu-le concomitent numele, este deosebit de folositor. Este esenţial să foloseşti ideea dacă cineva pare să ţi stârnească reacţii adverse. Oferă-i de îndată binecuvântarea sfinţeniei tale, căci astfel vei învăţa să o păstrezi în propria-ţi conştienţă.

Lectia 36

LECŢIA 36

"Sfinţenia mea învăluie tot ce văd."

Ideea de astăzi o extinde pe cea de ieri de la cel ce percepe, la ceea ce este perceput. Eşti sfânt deoarece mintea ta este parte din a lui Dumnezeu. Şi pentru că eşti sfânt, vederea ta trebuie să fie de asemenea sfântă. "Neprihănit" înseamnă fără de păcat. Nu poţi fi mai mult sau mai puţin fără păcat. Ori eşti neprihănit, ori ba. Dacă mintea ta este parte din Mintea lui Dumnezeu, trebuie să fii neprihănit, sau o parte din Mintea Lui ar fi păcătoasă. Văzul tău este în legătură cu sfinţenia Lui, nu cu ego-ul tău, şi, ca atare, nu cu corpul tău.

Pentru astăzi sunt necesare patru perioade de exersare a câte trei până la cinci minute. Încearcă să le distribui pe intervale relativ egale, recurgând frecvent la aplicările mai scurte, pentru a-ţi asigura protecţia de-a lungul zilei. Perioadele de exersare mai lungi se vor desfăşura în această formă:

Mai întâi, închide-ţi ochii şi repetă de mai multe ori, rar, ideea de astăzi. Apoi deschide-ţi ochii şi priveşte fără grabă în jurul tău, aplicând ideea în mod specific la orice observi în această dezinvoltă trecere în revistă. Spune, de exemplu:

"Sfinţenia mea învăluie carpeta aceea."

"Sfinţenia mea învăluie peretele acela."

"Sfinţenia mea învăluie aceste degete."

"Sfinţenia mea învăluie scaunul acela."

"Sfinţenia mea învăluie corpul acela."

"Sfinţenia mea învăluie acest stilou."

De mai multe ori, în timpul acestor perioade de exersare, închide-ţi ochii şi repetă ideea în sinea ta. Apoi, deschide-ţi ochii şi continuă ca mai înainte.

Pentru perioadele de exersare mai scurte, închide ochii şi repetă ideea; priveşte în jur în timp ce o repeţi din nou; şi încheie cu încă o repetare, având ochii închişi. Toate aplicările se vor face, bineînţeles, foarte rar, cu cea mai mare lipsă de efort şi grabă.

Lectia 35

LECŢIA 35

"Mintea mea este parte din Mintea lui Dumnezeu. Sunt foarte sfânt."

Ideea de astăzi nu descrie modul în care te vezi acum. Ea descrie însă ceea ce-ţi va arăta viziunea. Este greu, pentru oricine care gândeşte că se află în această lume, să creadă lucrul acesta despre sine. Dar, motivul pentru care socoate că se află în lumea aceasta este tocmai acela că nu crede ceea ce afirmă ideea de astăzi.

Vei crede, negreşit, că faci parte din ambianţa în care socoţi că te afli. Aceasta se întâmplă deoarece te înconjori de mediul pe care îl doreşti. Şi îl doreşti ca să îţi protejeze imaginea (chipul) pe care ţi-ai făcut-o despre tine însuţi. Imaginea este parte din acest mediu înconjurător. Ceea ce vezi în timp ce crezi că te afli în aceste mediu este văzut prin ochii imaginii. Asta nu este viziune. Imaginile nu pot vedea.

Ideea de astăzi prezintă o cu totul altă imagine despre tine. Stabilindu-ţi Sursa, ea îţi stabileşte şi Identitatea, şi te descrie aşa cum, de fapt, trebuie să fii într-adevăr. Vom folosi, pentru ideea de astăzi, un procedeu de aplicare oarecum diferit, fiindcă accentul cade astăzi mai degrabă pe cel care percepe, decât pe ceea ce percepe el însuşi.

Începe fiecare din cele trei perioade de exersare a câte cinci minute fiecare pe ziua de astăzi cu repetarea, în sinea ta, a ideii de astăzi, apoi închideţi ochii şi cercetează-ţi mintea pentru tot felul de termeni descriptivi în care te vezi pe tine însuţi. Include toate însuşirile bazate pe ego, fie ele pozitive sau negative, dezirabile sau indezirabile, grandioase sau înjositoare. Ele toate sunt la fel de ireale, pentru că nu te priveşti prin ochii sfinţeniei. În partea de început a perioadei de cercetare a minţii, vei pune, probabil, accentul pe ceea ce consideri a fi aspectele mai negative ale propriei tale perceperi. Totuşi, către partea finală a perioadei de exersare, s-ar putea, foarte bine, ca în minte să îţi apară termeni descriptivi mai măgulitori la propria-ţi adresă. Încearcă să recunoşti că nu contează ce orientare au fanteziile tale despre tine însuţi. Iluziile nu au nici o orientare în realitate. Ele, pur şi simplu, nu sunt adevărate.

O listă potrivită pentru aplicarea ideii de astăzi, alcătuită la întâmplare, poate arăta după cum urmează:

"Mă văd ca fiind dominat."

"Mă văd ca fiind deprimat."

"Mă văd ca fiind ratat."

"Mă văd ca fiind primejduit."

"Mă văd ca fiind neajutorat."

"Mă văd ca fiind victorios."

"Mă văd ca fiind înfrânt."

"Mă văd ca fiind caritabil."

"Mă văd ca fiind plin de virtute."

Să nu te gândeşti la aceşti termeni într-un mod abstract. Ei îţi vor veni în minte odată cu diferite situaţii, personaje şi întâmplări în care tu figurezi. Alege la nimereală câte o situaţie specifică care îţi vine în minte, identifică termenul sau termenii descriptivi care consideri că se potrivesc la reacţiile tale faţă de această situaţie, şi foloseşte-i în aplicarea ideii de astăzi. După ce ai denumit-o pe fiecare, adaugă:

"Dar mintea mea este o parte din Mintea lui Dumnezeu. Sunt foarte sfânt."

În timpul perioadelor de exersare mai lungi, vor exista, probabil, intervale în care nu-ţi trece nimic anume prin minte. Nu-ţi scormoni mintea doar ca să umpli intervalul cu lucruri specifice, ci relaxează-te numai şi repetă rar ideea de astăzi până când ceva îţi vine în minte. Cu toate că nimic din ce se iveşte nu trebuie omis din exerciţii, nimic nu trebuie "dezgropat" prin efort. Nici forţa, nici discriminarea nu trebuie folosite.

Cât mai des posibil de-a lungul zilei, alege-ţi una sau mai multe însuşiri pe care ţi le atribui în momentul de faţă, aplicând ideea de astăzi în formularea de mai sus la fiecare dintre ele. Dacă nimic anume nu îţi dă prin minte, repetă doar ideea în sinea ta, cu ochii închişi.

Lectia 34

LECŢIA 34

"Aş putea vedea pace în loc de ce văd."

Ideea de astăzi începe să descrie condiţiile care prevalează în celălalt mod de a vedea. Pacea minţii este clar o chestiune lăuntrică. Ea trebuie să înceapă cu propriile tale gânduri, pentru ca apoi să se extindă înspre afară, căci din pacea minţii tale răsare o percepţie paşnică a lumii.

Exerciţiile de astăzi necesită trei perioade de exersare mai lungi. Se recomandă una dimineaţa şi alta seara, iar a treia se va întreprinde la acea oră dintre ele care pare să fie mai prielnică unei stări de disponibilitate. Toate aplicările se vor face cu ochii închişi, deoarece ideea de astăzi se va aplica lumii tale lăuntrice. Vreo cinci minute de cercetare a minţii pentru fiecare din perioadele mai lungi de exersare sunt obligatorii.

Cercetează-ţi mintea pentru a afla gândurile de teamă, situaţiile care provoacă

anxietate, personajele sau întâmplările "ofensatoare" sau orice altceva în legătură cu care întreţii gânduri neiubitoare. Într-un mod dezinvolt, ia cunoştinţă de toate, repetând rar ideea de astăzi, pe măsură ce le priveşti cum îţi apar în minte. Şi dă-le drumul, unul câte unul, pentru a face loc celui următor.

Dacă începi să ai dificultăţi când e vorba să te gândeşti la anumite subiecte, continuă să repeţi ideea, fără grabă, în sinea ta, fără a o aplica la un anume lucru. Încredinţează-te, totuşi, că nu faci vreo excludere anume.

Aplicările mai scurte urmează să fie frecvente şi se vor face oricând simţi că pacea minţii îţi este ameninţată într-un fel sau altul.

Ele au ca scop să te ferească de tentaţii de-a lungul zilei. Dacă devii conştient de o anume formă de tentaţie, exerciţiul se va face sub această formă:

"Aş putea vedea pace în această situaţie, în loc să văd ceea ce văd acum în ea."

Dacă violările păcii minţii tale iau forma unor emoţii adverse mai generalizate, cum ar fi deprimare, anxietate sau îngrijorare, foloseşte ideea în forma ei originală. Dacă vei constata că ai nevoie de mai mult de o aplicare a ideii de astăzi ca să îţi vină mai uşor să te răzgândeşti în orice context anume, încearcă să dedici câteva minute repetării ideii, până când începi să simţi o oarecare senzaţie de uşurare. Îţi va fi de ajutor, dacă vei spune în sinea ta, specificând:

"Îmi pot înlocui sentimentele de deprimare, anxietate sau îngrijorare (sau gândurile mele în legătură cu această situaţie, persoană sau întâmplare) cu pace."

Lectia 33

LECŢIA 33

"Există un alt mod de a privi lumea."

Ideea de astăzi este o încercare de a recunoaşte faptul că îţi poţi deplasa percepţia lumii în ambele ei aspecte, cel interior şi exterior.

Cinci minute bune se vor consacra aplicaţiilor de dimineaţă şi seară.

În aceste perioade de exersare, ideea va fi repetată atât timp cât îţi dă o stare bună, cu toate că esenţiale sunt aplicările făcute fără grabă. Alternează inspectarea percepţiilor tale interioare cu cele exterioare, fără a isca însă o senzaţie de mutare abruptă.

Pur şi simplu, aruncă o privire dezinvoltă spre lumea pe care o percepi ca fiindu-ţi exterioară, apoi închide ochii şi, cu egală dezinvoltură, inspectează gândurile lăuntrice. Încearcă să rămâi la fel de neimplicat în ambele şi să-ţi menţii această detaşare atunci când repeţi ideea de-a lungul zilei. Perioadele de exersare mai scurte să fie cât mai frecvente. Aplicări specifice ale ideii de astăzi se vor face de îndată ce se iveşte vreo situaţie cu tentaţia de a te nelinişti. Pentru aceste aplicări, spune:

"Există un alt mod de a privi asta."

Ţine minte să aplici ideea de astăzi chiar în momentul în care devii conştient de vreun necaz. S-ar putea să ai nevoie de vreun minut ca să te aşezi în linişte şi să repeţi ideea de câteva ori în sinea ta. Închiderea ochilor te va ajuta probabil la această formă de aplicare.

Lectia 32

LECŢIA 32

"Eu am inventat lumea pe care o văd."

Astăzi, continuăm să dezvoltăm tema cauzei şi a efectului. Nu eşti victima lumii pe care o vezi, deoarece tu ai inventat-o. Poţi să renunţi la ea la fel de uşor cum ai născocit-o. O vei vedea sau nu o vei vedea, după cum doreşti. Câtă vreme o doreşti, o vei vedea; când nu o mai doreşti, ea nu va mai fi acolo ca s-o vezi. Ideea de astăzi, asemenea celor precedente, se aplică lumilor tale interioare şi exterioare care, de fapt, sunt una şi aceeaşi.

Totuşi, de vreme ce le vezi ca fiind diferite, perioadele de exersare pentru astăzi vor cuprinde din nou două faze, una implicând lumea pe care o vezi în afara ta, iar cealaltă, lumea pe care o vezi în mintea ta. Încearcă, în exerciţiile de astăzi, să introduci gândul că ambele se află în propria ta imaginaţie.

Vom începe perioadele de exersare de dimineaţă şi seară din nou prin repetarea, de două sau trei ori, a ideii de astăzi, în timp ce cuprindem cu privirea lumea pe care o vezi ca fiind în afara ta. Apoi, închide-ţi ochii şi cuprinde lumea ta lăuntrică. Încearcă să le tratezi pe amândouă cât mai egal posibil. Repetă, fără grabă, ideea de astăzi, de câte ori doreşti, în timp ce priveşti imaginile de care te face conştient imaginaţia ta.

Pentru cele două perioade de exersare mai lungi se recomandă între trei şi cinci minute, un minimum de trei minute fiind obligatoriu. Pot fi folosite mai mult de cinci minute, dacă exerciţiul ţi se pare odihnitor. Pentru a veni în întâmpinarea acestui lucru, alege o perioadă în care se prevăd distrageri puţine şi în care tu însuţi să te simţi gata.

Aceste exerciţii se vor face şi în continuare, de-a lungul zilei, de cât mai multe ori. Aplicaţiile mai scurte constau din repetarea lentă a ideii, în timp ce îţi inspectezi fie lumea lăuntrică, fie pe cea din afară. Nu contează pe care din ele o alegi.

Ideea de astăzi urmează, de asemenea, să se aplice imediat oricărei situaţii care ar putea să te necăjească. Aplică ideea, spunând în sinea ta:

"Eu am inventat această situaţie, aşa cum o văd."

Lectia 31

LECŢIA 31

"Nu sunt victima lumii pe care o văd."

Ideea de astăzi este introducerea la declaraţia ta de eliberare. Şi de data asta, ideea va fi aplicată atât lumii pe care o vezi în afara ta, cât şi celei pe care o vezi lăuntric. În aplicarea ideii, vom folosi o formă de exerciţiu care va fi întrebuinţată din ce în ce mai mult, cu modificări după cum se va indica. În general, această formă include două aspecte, unul în care aplici ideea într-un mod mai susţinut, iar celălalt, care constă din aplicaţii frecvente ale ideii de-a lungul zilei.

Sunt necesare două perioade mai lungi cu ideea de astăzi, una dimineaţa şi alta seara, recomandându-se între trei şi cinci minute pentru fiecare. În acest timp, priveşte încet în jur, repetând ideea de două sau trei ori. Apoi, închide-ţi ochii şi aplică aceeaşi idee la lumea ta lăuntrică. Vei scăpa de ambele dintr-odată, deoarece lumea lăuntrică este cauza celei exterioare.

În timpul introspecţiei, nu fă altceva decât îngăduie oricărui gând care îţi trece prin minte să se prezinte conştienţei tale, să-l iei pe fiecare în considerare pentru o clipă, iar apoi să-l înlocuieşti cu următorul. Încearcă să nu stabileşti vreun fel de ierarhie între ele.

Priveşte-le cum vin şi se duc, într-un mod cât se poate de impasibil. Nu stărui asupra nici unuia în mod deosebit, ci lasă-le să curgă în mod constant şi calm, fără a te implica în mod special. În timp ce stai şi îţi priveşti liniştit gândurile, repetă ideea de astăzi în sinea ta, de câte ori crezi de cuviinţă, dar fără vreo senzaţie de grabă.

În plus, repetă ideea de astăzi cât se poate de des de-a lungul zilei. Adu-ţi aminte că faci o declaraţie de independenţă în numele propriei tale libertăţi. Iar în libertatea ta stă libertatea lumii. Ideea de astăzi este, de asemenea, una deosebit de folositoare ca răspuns la fiecare formă de tentaţie care s-ar putea ivi. Ea este o declaraţie că nu vei ceda în faţa ei, înrobindu-te singur.

Lectia 30

LECŢIA 30

"Dumnezeu este în tot ce văd, deoarece Dumnezeu este în mintea mea. "

Ideea de astăzi este trambulina care ne lansează spre viziune. Din această idee, lumea se va deschide în faţa ta şi o vei privi, văzând în ea ce nu ai mai văzut niciodată. Iar ceea ce ai văzut înainte nu îţi va mai fi deloc vizibil.

Astăzi încercăm să folosim o nouă formă de "proiecţie." Nu încercăm să ne debarasăm de ceea ce nu ne place, văzându-l în afară. În schimb, încercăm să vedem în lume ceea ce este în mintea noastră, ceea ce vrem să recunoaştem că este acolo. Astfel, încercăm să ne împreunăm cu ceea ce vedem, în loc să-l ţinem departe de noi. Iată deosebirea fundamentală dintre viziune şi modul tău de a vedea.

Ideea de astăzi urmează să se aplice cât se poate de des de-a lungul zilei. De câte ori ai o clipă de răgaz, repet-o, cu luare aminte, în sinea ta, privind în jur, încercând să realizezi că ideea este aplicabilă la tot ce vezi acum sau la tot ce ai putea vedea acum dacă s-ar afla în câmpul tău vizual. Viziunea reală nu este limitată la concepte ca "aproape" sau "departe". Pentru a te ajuta să te obişnuieşti cu această idee, încearcă să te gândeşti atât la lucruri din afara câmpului tău vizual, cât şi la cele pe care le poţi vedea efectiv, atunci când aplici ideea de astăzi.

Viziunea reală nu este numai nelimitată în timp şi spaţiu, dar nici nu depinde de ochii corpului. Mintea este singura ei sursă. Pentru a te ajuta să te obişnuieşti mai mult cu această idee, dedică mai multe perioade de exersare aplicării ideii de astăzi cu ochii închişi, folosind orice subiecte îţi vin în minte şi privind mai degrabă înlăuntru decât în afară. Ideea de astăzi se aplică în mod egal la amândouă.