miercuri, 29 iunie 2011

Lectia 234 - Luni, 4 iulie

Tata, azi sunt din nou Fiul Tau.

Astazi vom anticipa momentul in care visele pacatului si ale vinovatiei vor disparea, si vom atinge pacea sfanta pe care nu am parasit-o niciodata. Intre vesnicie si eternitate s-a scurs doar o infima clipa. Atat de scurt e intervalul, incat nu a existat nicio ruptura a continuitatii, nicio intrerupere a gandurilor care sunt mereu unite intr-un tot unitar. Nimic nu s-a intamplat nicicand sa tulbure pacea lui Dumnezeu Tatal si Fiul. Astazi acceptam ca lucrul acesta e intru totul adevarat.

Iti multumim, Tata, ca nu putem pierde amintirea Ta si a Iubirii Tale. Ne recunoastem siguranta si aducem multumiri pentru toate darurile pe care ni le-ai dat, pentru tot ajutorul dragastos pe care
l-am primit, pentru vesnica Ta rabdare si Cuvantul pe care ni l-ai dat ca suntem mantuiti.

Lectia 233 - Duminica, 3 iulie

Imi dau viata lui Dumnezeu sa o calauzeasca astazi.

Tata, iti dau toate gandurile mele de astazi. Pe ale mele nu vreau sa le mai tin. In locul lor, da-mi-le pe ale Tale. Iti dau si toate faptele mele, ca sa pot face Voia Ta in loc sa urmaresc obiective care nu pot fi atinse si sa imi pierd vremea cu inchipuiri desarte. Astazi vin la Tine. Ma dau la o parte si pur si simplu Te urmez. Fii Tu Calauza, iar eu sa fiu cel care Te urmeaza si care nu pune la indoiala intelepciunea Infinitului, nici Iubirea a carei tandrete nu o pot pricepe, dar care este totusi darul desavarsit pe care mi-l faci Tu.

Astazi avem o singura Calauza pentru a ne conduce. Si, in timp ce mergem impreuna, Ii vom da Lui ziua de azi fara nicio rezerva. E ziua Lui. Asa ca e o zi de daruri si milostiviri nenumarate pentru noi.

marți, 28 iunie 2011

Lectia 232 - Sambata, 2 iulie

Fii in mintea mea, Tatal meu, toata ziua.

Tata, fii in mintea mea cand ma trezesc si rasfrange-Ti lumina asupra mea pe tot parcursul zilei de astazi. Fiecare minut sa fie un rastimp in care stau cu Tine. Si sa nu uit sa imi exprim recunostinta, ora de ora, pentru faptul ca ai ramas cu mine, ca vei fi mereu prezent sa imi auzi chemarea si sa imi raspunzi. Cand vine seara, sa imi fie toate gandurile tot la Tine si la Iubirea Ta. Si sa adorm cu convingerea ca sunt ocrotit, sigur de grija Ta, constient cu voiosie ca sunt Fiul Tau.

Asa ar trebui sa fie fiecare zi. Exerseaza azi sfarsitul fricii. Ai credinta in cel care e Tatal tau. Incredinteaza-i Lui toate lucrurile. Lasa-l sa iti dezvaluie totul si fii fara teama caci esti Fiul Lui.

Lectia 231 - Vineri, 1 iulie

2. Ce este mantuirea?

Mantuirea este o promisiune, facuta de Dumnezeu, ca vei gasi cum sa ajungi la El in cele din urma. Nu poate sa nu fie indeplinita. Ea garanteaza ca timpul va avea un sfarsit si ca toate gandurile care s-au nascut in timp se vor sfarsi si ele. Cuvantul lui Dumnezeu e dat fiecarei minti care considera ca are ganduri separate, si va inlocui aceste ganduri de conflict cu Gandul pacii.
Gandul pacii i-a fost dat Fiului lui Dumnezeu in clipa in care mintea lui a descoperit razboiul. Inainte de asta nu fusese nevoie de un Gand ca acesta pentru ca pacea fusese data fara opus si exista pur si simplu. Dar, cand mintea e scindata, apare nevoia de vindecare. Asa ca Gandul care are puterea sa vindece scindarea a devenit o parte din fiecare fragment al mintii care continua sa fie una, dar nu isi recunoastea unitatea. Acum nu se cunostea pe ea si credea ca si-a pierdut Identitatea.
Mantuirea e o desfacere in sensul ca nu face nimic, nesustinand lumea viselor si a rautatii. Asa se desprinde de iluzii. Nesprijinindu-le, le lasa pur si simplu sa devina pulbere si praf. Si ce au ascuns acum este vadit: un altar inchinat sfantului Nume al lui Dumnezeu, pe care e scris Cuvantul Lui, cu darurile iertarii tale dinainte si amintirea lui Dumnezeu cu mult in urma.
Sa venim zilnic la locul acesta sfant si sa ne petrecem o bucata de vreme impreuna. Aici ne impartasim visul final. E un vis in care nu exista intristare, caci ne lasa sa intrezarim toata slava pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Iarba tasneste din pamant, pomii inmuguresc acum si pasarile au venit sa stea in ramurile lor. Pamantul renaste intr-o perspectiva noua. Noaptea a trecut si ne-am adunat in lumina.
De aici dam mantuire lumii, caci tocmai aici s-a primit mantuire. Cantecul inveselirii noastre da de stire lumii intregi ca libertatea s-a intors, ca timpul e pe gata, ca Fiul lui Dumnezeu mai are de asteptat doar o clipita pana ce Tatal lui e amintit, visele gata terminate, lumea spulberata de stralucirea vesniciei, si numai Cerul mai exista acum.

Lectia 231

Tata, vreau doar sa imi aduc aminte de Tine.

Dupa ce pot sa umblu, Tata, daca nu dupa Iubirea Ta? Poate cred ca umblu dupa altceva, un ceva caruia i-am dat nenumarate nume. Dar Iubirea Ta e singurul lucru pe care il caut sau l-am cautat vreodata. Caci nu exista altceva ce mi-as putea dori sa gasesc vreodata. Sa imi aduc aminte de Tine. Ce altceva mi-as putea dori decat adevarul despre mine insumi?

Iata voia ta, fratele meu. Si impartasesti aceasta voie cu mine si cu Cel care e Tatal nostru. A-ti aduce aminte de El e Cerul. Asta cautam. Si numai asta ni se va da sa gasim.

Lectia 230 - Joi, 30 iunie

Acum voi cauta si voi gasi pacea lui Dumnezeu.

In pace am fost creat. Si in pace raman. Nu mi-e dat sa imi schimb Sinele. Cat de milostiv este Dumnezeu, Tatal meu, ca atunci cand m-a creat mi-a dat pace de-a pururi. Acum nu cer decat sa fiu ce sunt. Si poate oare sa nu mi se dea, cand e adevarat de-a pururi?

Tata, caut pacea pe care mi-ai dat-o cand m-ai creat. Ce mi s-a dat atunci trebuie sa fie aici acum, caci creatia mea a fost independenta de timp si ramane inca mai presus de orice schimbare. Pacea in care Ti s-a nascut Fiul in Minte straluceste acolo neschimbata. Sunt cum m-ai creat. Nu trebuie decat sa fac apel la Tine ca sa gasesc pacea pe care mi-ai dat-o Tu. Tocmai Voia Ta i-ai dat-o Fiului Tau.

Lectia 229 - Miercuri, 29 iunie

Iubirea, care m-a creat, este ce sunt.

Imi caut propria Identitate si o gasesc in cuvintele acestea: "Iubirea, care m-a creat, este ce sunt." Acum nu mai trebuie sa caut. Iubirea a invins. Mi-a asteptat atat de linistita venirea acasa, incat nu imi voi mai privirea de la sfanta fata a lui Cristos. Si ce vad atesta adevarul Identitatii pe care am incercat sa O pierd, dar Tatal meu a salvat-O pentru mine.

Tata, Iti multumesc pentru ce sunt; pentru ca mi-ai pastrat Identitatea nestirbita si fara de pacat, in mijlocul tuturor gandurilor de pacat pe care le-a inventat mintea mea nesabuita. Si Iti multumesc ca m-ai scapat de ele. Amin

Lectia 228 - Marti, 28 iunie

Dumnezeu nu m-a condamnat. Nici eu nu o fac.

Tatal meu imi cunoaste sfintenia. Oare sa Ii neg cunoasterea si sa cred in ceea ce cunoasterea Lui face imposibil? Sa iau ca adevarat ce proclama El ca fals? Sau sa iau de bun Cuvantul Lui despre ce sunt, din moment ce El e Creatorul meu si Cel care cunoaste adevarata conditie a Fiului Sau?

Tata, am gresit in ce ma priveste, pentru ca nu mi-am dat seama de Sursa din care am venit. Nu am parasit aceasta Sursa ca sa intru intr-un trup si ca sa mor. Sfintenia mea ramane o parte din mine, asa cum si eu fac parte din Tine. Iar greselile mele in privinta mea sunt vise. Le dau drumul astazi. Si stau gata sa primesc numai Cuvantul Tau despre ce sunt.

luni, 27 iunie 2011

Lectia 227 - luni, 27 iunie

Lectia 227

Aceasta este clipa sfanta a eliberarii mele

Tata, azi e ziua eliberarii mele, pentru ca voia mea este a Ta. M-am gandit sa imi fac alta voie. Dar nimic din ce am gandit independent de Tine nmu exista. Si sunt liber pentru ca am gresit si nu mi-am tulburat deloc realitatea cu iluziile mele.Acum renunt la ele si le depun la picioarele adevarului, sa dispara pentru totdeauna din mintea mea. Iata clipa sfanta a eliberarii mele. Tata, stiu ca voia mea e una cu a Ta.

Asa ne gasim azi intoarcerea voioasa in Cer, pe care nu l-am parasit de pfapt niciodata. Fiul lui Dumnezeu isi depune astazi visele. Fiul lui Dumnezeu revine azi acasa, dezlegat de pacat si invesmantat in sfintenie, mintea corecta redandu-i-se in sfarsit.

duminică, 26 iunie 2011

Lectia 226 - duminica, 26 iunie

Lectia 226

Ma asteapta casa mea. Ma voi grabi sa ajung la ea

Pot parasi cu totul lumea aceasta daca vreau. Nu moartea face posibil acest lucru, ci schimbarea mentalitatii despre rostul lumii. Daca cred ca are o valoare in felul in care o vad acum, asa va si ramane pentru mine. Dar, daca nu vad nicio valoare in lume in felul in care o vad eu, nimic ce vreau sa tin al meu sau sa urmaresc ca tinta, ea se va duce de la mine. Caci nu am cautat iluzii sa inlocuiasca adevarul.

Tata, casa mea isi asteapta intoarcerea voioasa. Bratele Tale sunt deschise si Iti aud Vocea. De ce trebuie sa zabovesc intr-un loc al dorintelor desarte si al viselor spulberate, cand Cerul poate fi atat de usor al meu?

sâmbătă, 25 iunie 2011

Lectia 225 - sambata, 25 iunie

Lectia 225

Dumnezeu e Tatal meu, si Fiul Lui Il iubeste

Tata, trebuie sa raspund cu iubire la Iubirea pe care o ai fata de mine, caci a da si a primi este acelasi lucru, iar Ti mi-ai dat toata Iubirea Ta. Trebuie sa raspund la ea in acelasi fel, caci vreau sa constientizez pe deplin ca e a mea, sa o tin vie in mintea mea si in blanda ei lumina, neprihanita, iubita, cu frica in urma si doar cu pacea inainte. Ce tihnita e calea pe care e condus la Tine iubitorul Tau Fiu!

Frate gasim acum aceasta tihna. Calea e deschisa. O urmam acum in pace, impreuna. Mi-ai intins mana si nu te voi parasi niciodata. Suntem una, si cautam numai aceasta unitate in timp ce parcurgem acesti cativa pasi finali care incheie o calatorie neinceputa.

vineri, 24 iunie 2011

Lectia 224 - vineri, 24 iunie

Lectia 224

Dumnezeu e Tatal meu, si El Isi iubeste Fiul

Adevarata mea identitate e atat de sigura, de nobila, de fara pacat, slavita si mareata, atat de binefacatoare si de lipsita de vinovatie, incat Cerul asteapta sa isi primeasca lumina de la Ea. Tot ea lumineaza si lumea. E darul pe care mi l-a dat Tatal meu si pe care il dau lumii. Nu exista alt dar care sa poata fi dat sau primit. Asta e realitatea, si numai asta. Acesta e sfarsitul iluziei. Acesta e adevarul.

Numele meu, o Tata, Iti mai este cunoscut. Eu L-am uitat si nu stiu incotro ma ondrept, cine sunt sau ce fac. Reaminteste-mi, Tata, caci sunt satul de lumea pe care o vad. Dezvaluie-mi ce vrei Tu sa vad in schimb.

joi, 23 iunie 2011

Lectia 223 - joi, 23 iunie

Lectia 223

Dumnezeu e viata mea. Nu am alta viata decat a Lui

Am gresit cand am crezut ca traiesc independent de Dumnezeu, o entitate separata care se misca in izolare, nelegata de nimic si gazduita intr-un trup. Acum stiu ca viata mea e a lui Dumnezeu, ca nu am alta casa si ca nu exist separat de El. El nu are Ganduri care nu fac parte din mine, iar eu nu le am decat pe cele care sunt ale Lui.

Tatal nostru, lasa-ne sa vedem fata lui Cristos in loc de greselile noastre. Caci noi, care suntem Fiul Tau Sfant, suntem nepacatosi. Vrem sa ne vedem nepacatosenia, caci vinovatia proclama ca nu suntem Fiul Tau. Si nu vrem sa Te uitam. Ne simtim singuri aici si ne este dor de Cer, unde suntem acasa. Astazi vrem sa ne intoarcem. Numele nostru e al Tau si adeverim ca suntem Fiul Tau.

marți, 21 iunie 2011

Lectia 222 - miercuri, 22 iunie

            Lecţia 222

            Dumnezeu e cu mine. Vieţuiesc şi mă mişc în El

            Dumnezeu e cu mine. El e Sursa mea de viaţă, viaţa lăuntrică, aerul pe care îl respir, hrana prin care subzist, apa care mă reînnoieşte şi mă purifică. El e casa mea, în care vieţuiesc si mă mişc, Spiritul care îmi îndrumă faptele, care îmi oferă Gândurile Lui şi îmi garantează că sunt ferit de toată durerea. El mă acoperă cu bunătate si cu grijă, şi ţine numai în iubire Fiul asupra căruia Se răsfrânge şi care se răsfrânge şi el asupra Lui. Cât de liniştit e cel ce cunoaşte adevărul spuselor Lui de astăzi!

            Tată, nu avem alte cuvinte pe buze şi în minţi decât Numele Tău, în timp ce pătrundem, liniştiţi, în Prezenţa Ta acum şi cerem să ne odihnim cu Tine în pace o vreme.

Lectia 221 - marti, 21 iunie

PARTEA a II-a
Introducere

Cuvintele  vor însemna puţin acum. Le folosim doar ca repere de care nu mai depindem acum. Căci căutăm numai trăirea directă a adevărului. Lecţiile ce-au mai au rămas nu sunt decât simple prefeţe la momentele în care vom părăsi lumea durerii şi vom intra în inima păcii. Acum începem să atingem obiectivul stabilit de curs, şi să găsim deznodământul spre care au tins întotdeauna exerciţiile noastre.

            Ne propunem acum să lăsăm exerciţiile să fie un simplu început. Căci ne aşteptăm cu nădejde liniştită Tatăl şi Dumnezeul. Ne-a făgăduit că va face chiar El ultimul pas. Şi suntem siguri că făgăduinţele Lui se îndeplinesc. Am parcurs o mare parte din drum şi acum îl aşteptăm pe El. Vom continua să ne petrecem obişnuitul timp cu El în fiecare dimineaţă şi seară atât cât ne face fericiţi. Acum nu vom considera timpul o chestiune de durată. Vom folosi atât cât vom avea nevoie pentru rezultatul pe care îl dorim. Şi nu vom uita, în rest, să ne amintim oră de oră să Îl chemăm pe Dumnezeu când suntem tentaţi să ne uităm obiectivul.

            Vom continua să avem un gând principal în toate zilele care urmează, şi vom folosi gândul respectiv pentru a ne prefaţa momentele de odihnă şi a ne calma minţile la nevoie. Dar nu ne vom mulţumi cu simpla exersare în clipele sfinte care au mai rămas în încheierea anului dat lui Dumnezeu. Spunem câteva cuvinte simple de bun venit şi aşteptăm să ni Se reveleze Tatăl, după cum ne-a făgăduit. L-am chemat, iar El a făgăduit că Fiul Lui  nu va rămâne fără răspuns când Îi invocă Numele.

            Acum venim la El doar cu Cuvântul Lui în minţi şi inimi, şi Îl aşteptăm să facă spre noi pasul despre care ne-a spus, prin Vocea Lui, că nu va ezita să Îl facă atunci când Îl vom invita. El nu Şi-a lăsat Fiul în toată nebunia lui, nici nu i-a înşelat încrederea în El. Oare credinţa Lui nu L-a făcut să merite invitaţia pe care o caută ca să ne facă fericiţi? O  vom oferi, şi va fi acceptată. Asă ne vom petrece acum momentele cu El. Rostim cuvintele de invitaţie pe care ni le sugerează Vocea Lui şi apoi îl aşteptăm să vină.

            Acum se împlineşte profeţia. Acum se ţin şi se împlinesc toate făgăduinţele străvechi. Nu mai rămâne niciun pas pe care să îl separe timpul de săvârşirea lui. Căci nu putem acum să nu izbutim. Şezi în linişte şi aşteaptă-ţi Tatăl. El a voit să vină la tine când recunoşti că este voia ta să vină. Şi nu ai fi putut ajunge atât de departe dacă nu ai vedea, oricât de vag, că este voia ta.

            Sunt atât de aproape de tine, încât nu putem să nu izbutim. Tată, Îţi dăm aceste momente sfinte, drept recunoştinţă faţă de Cel Ce ne-a învăţat cum să lăsăm lumea durerii în schimbul înlocuitorului ei, dat nouă de către Tine. Acum nu privim înapoi. Privim înainte şi ne aţintim ochii asupra sfârşitului călătoriei. Acceptă aceste mici daruri de mulţumire de la noi, în timp ce, prin viziunea lui Cristos, întrezărim o lume dincolo de cea pe care am făurit-o noi, şi acceptăm ca lumea respectivă să fie înlocuitorul total al lumii noastre.

            Şi acum aşteptăm în linişte, netemători şi siguri de venirea Ta. Am cătat să ne găsim calea urmând Călăuza pe care ne-ai trimis-o Tu. Nu am ştiut calea, dar Tu nu ne-ai uitat. Şi ştim că nu ne vei uita acum. Nu cerem decât să se împlinească făgăduinţele Tale străvechi, care e Voia Ta să se împlinească. Cerând asta, voia noastră este una cu a Ta. Tatăl şi Fiul, a Căror Voie sfântă a creat tot ce există, nu pot da greş în nimic. Cu această certitudine, facem aceşti ultimi câţiva paşi spre Tine şi ne bazam cu încredere pe Iubirea Ta, care nu va înşela aşteptările Fiului care Te cheamă. Aşa începem ultima parte a acestui an sfânt, pe care l-am petrecut împreună în căutarea adevărului şi a lui Dumnezeu, Care e singurul lui Creator. Am găsit calea pe care ne-a ales-o Elşi am ales să o urmăm după cum vrea El să mergem. Mâna Lui ne-a susţinut. Gândurile Lui au luminat întunericul minţilor noastre. Iubirea Lui ne-a chemat neîncetat de la începuturile timpului.

            Am dorit ca Dumnezeu să nu aibă parte de Fiul pe care Şi l-a creat. Am vrut ca Dumnezeu să Se schimbe şi să fie ce vrem să facem noi din El. Şi am crezut că dorinţele noastre demente sunt purul adevăr. Acum ne bucurăm că toate acestea se desfac şi nu mai considerăm iluziile purul adevăr. Amintirea lui Dumnezeu licăreşte de-a lungul vastelor orizonturi ale minţilor noastre. Încă o clipită, şi va răsări din nou. Încă o clipită, şi noi, Fiii lui Dumnezeu, suntem cu bine acasă, unde vrea El să fim.
            
            Acum, nevoia de-a exersa e pe sfârşite. Căci, în această secţiune de sfârşit vom ajunge să înţelegem că nu e nevoie decât să Îl chemăm pe Dumnezeu ca toate tentaţiile să dispară. În loc de cuvinte, nu trebuie decât să simţim Iubirea Lui. În loc de rugăciuni, nu trebuie decât să invocăm Numele Lui. În loc să judecăm, nu trebuie decât să stăm liniştiţi şi să lăsăm toate lucrurile să fie vindecate. Vom accepta modul în care se va încheia planul lui Dumnezeu, după cum am primit şi modul în care a început. Acum a ajuns la îndeplinire. Anul acesta ne-a adus la veşnicie. Mai folosim cuvintele într-un alt scop. Din când în când, presărate printre lecţiile noastre zilnice şi intervalele de trăire profundă, fără cuvinte, care urmează după ele, vor apărea instrucţiuni de relevaţă deosebită. Aceste gânduri speciale trebuie recapitulate în fiecare zi, ţinând-o tot aşa cu fiecare în parte până ţi se dă gândul următor. Citeşte-le pe îndelete şi gândeşte-te un pic la fiecare înaintea uneia dintre clipele sfinte şi binecuvâtate ale zilei. Iată acum prima dintre aceste instrucţiuni.


  1. Ce este iertarea?

Iertarea recunoaşte că ceea ce ai crezut că a făcut fratele tău nu s-a produs. Ea nu se apucă să ierte la păcate, făcând din ele o realitate. Ci vede că nu a fost niciun păcat. Şi, în această viziune, toate păcatele îţi sunt iertate. Ce e păcatul, decât o idee falsă despre Fiul lui Dumnezeu? Iertarea îi vede pur şi simplu falsitatea şi, prin urmare, îi dă drumul. Şi ce poate atunci să îi ia locul e Voia lui Dumnezeu.

O gândire neiertătoare e una care emite o judecată pe carenu o va pune la îndoială, deşi nu e adevărată. Mintea e închisă şi nu va fi eliberată. Gândirea protejează proiecţia, strângând lanţurile în aşa fel încât distorsiunile sunt mai voalate şi mai obscure, mai greu accesibile îndoielii, şi ţinute mai departe de raţiune. Ce poate interveni într-o proiecţie fixă şi ţelul pe care şi l-a ales ca obiectiv dorit?

O gândire neiertătoare face multe lucruri. Îşi urmăreşte obiectivul cu o activitate frenetică, stâlcind şi răsturnând ce consideră că vine în conflict cu drumul pe care şi l-a ales. Distorsiunea este scopul ei şi, totdată, mijlocul prin care vrea să îl atingă. Se lansează în încercări furibunde de-a zdrobi realitatea, fără să îi pese de orice ar părea să îi contrazică punctul de vedere.

Iertarea, pe de altă parte, stă liniştită şi, plină de seninătate, nu face absolut nimic. Nu ofensează niciun aspect al realităţii, nici nu caută să o stâlcească în aparenţe care îi plac. Se uită pur şi simplu, aşteaptă şi nu judecă. Cel ce nu vrea să ierte trebuie să judece, căci trebuie să justifice de ce nu iartă. Dar cel ce vrea să se ierte trebuie ă înveţe să primească adevărul exact aşa cum este.

Nu fă nimic, atunci, şi lasă iertarea să îţi arate ce să faci, prin Cel Care e Călăuza ta, Mântuitorul şi Ocrotitorul tău, tare în speranţă şi sigur de reuşita ta finală. El te-a iertat deja, căci asta e funcţia Lui, dată Lui de Dumnezeu. Acum trebuie să Îi împărtăşeşti funcţia şi să îl ierţi pe cel pe care El l-a mântuit, a cărui nepăcăoşenie o vede şi pe care îl cinsteşte ca Fiul lui Dumnezeu.


Lecţia 221

Pace minţii mele. Să mi se potolească toate gândurile

Tată, vin la Tine astăzi să caut pacea pe care numai Tu o poţi da. Vin în tăcere. În liniştea inimii mele, în străfundurile minţii mele, aştept şi ascult Vocea Ta. Tatăl meu, voreşte-mi azi. Vin să aud Vocea Ta în tăcere, cu certitudine şi cu iubire, sigur că îmi vei auzi chemarea şi îmi vei răspunde.

Acum aşteptăm în linişte. Dumnezeu e aici, pentru că aşteptăm împreună. Sunt sigur că El îţi va vorbi şi că vei auzi. Acceptă-mi încrederea, căci e a ta. Minţile noastre sunt îngemănate. Aşteptăm cu un singur scop: acela de-a auzi răspunsul Tatălui nostru la chemarea noastră, de-a lăsa gândurile să ni se potolească şi de-a găsi pacea Lui, de a-L auzi vorbindu-ne despre ce suntem şi de-a i Se revela Fiului Său.

miercuri, 8 iunie 2011

Lectia 220 - luni, 20 iunie

Lectia 220

Nu sunt un trup. Sunt liber.
Căci sunt tot aşa cum m-a creat Dumnezeu.

(200) Nu există altă pace decât pacea lui Dumnezeu.

Să nu mă abat de la calea păcii, căci sunt pierdut pe alte căi decât aceasta. Dar să Îl urmez pe Cel Ce mă conduce acasă, şi pacea e la fel de certă ca Iubirea lui Dumnezeu.

      Nu sunt un trup. Sunt liber.
Căci sunt tot aşa cum m-a creat Dumnezeu.

Lectia 219 - duminica, 19 iunie

Lectia 219

Nu sunt un trup. Sunt liber.
Căci sunt tot aşa cum m-a creat Dumnezeu.

(199) Nu sunt un trup. Sunt liber.

Sunt Fiul lui Dumnezeu. Opreşte-te, minte, şi gândeşte-te o clipă la acest lucru. Şi apoi întoarce-te pe pământ, fără derută în ce îl priveşte pe cel iubit de Tatăl meu de-a pururi ca singurul Său Fiu.

      Nu sunt un trup. Sunt liber.
Căci sunt tot aşa cum m-a creat Dumnezeu.

Lectia 218 - sambata, 18 iunie

Lectia 218

Nu sunt un trup. Sunt liber.
Căci sunt tot aşa cum m-a creat Dumnezeu.

(198) Numai condamnarea mea mă lezează.

Condamnarea mea îmi ţine viziunea întunecată şi, prin ochii mei nevăzători, nu pot să văd viziunea slavei mele. Azi însă pot să întrezăresc această slavă şi să mă bucur.

      Nu sunt un trup. Sunt liber.
Căci sunt tot aşa cum m-a creat Dumnezeu.

Lectia 217 - vineri, 17 iunie

Lectia 217

Nu sunt un trup. Sunt liber.
Căci sunt tot aşa cum m-a creat Dumnezeu.

(197) De câştigat, pot câştiga numai recunoştinţa mea.

Cine ar trebui să aducă mulţmiri pentru mântuirea mea, dacă nu eu? Şi cum pot să găsesc Sinele Căruia I se cuvin mulţumirile mele, dacă nu prin mântuire?

      Nu sunt un trup. Sunt liber.
Căci sunt tot aşa cum m-a creat Dumnezeu.

Lectia 216 - joi, 16 iunie

Lectia 216

Nu sunt un trup. Sunt liber.
Căci sunt tot aşa cum m-a creat Dumnezeu.

(196) De răstignit, mă pot răstigni numai pe mine.

Tot ce fac îmi fac mie. Dacă atac, sufăr. Dar, dacă iert, mi se va da mântuire.

      Nu sunt un trup. Sunt liber.
Căci sunt tot aşa cum m-a creat Dumnezeu.

Lectia 215 - miercuri, 15 iunie

Lectia 215

Nu sunt un trup. Sunt liber.
Căci sunt tot aşa cum m-a creat Dumnezeu.

(195) Iubirea e calea pe care o urmez cu recunoştinţă.

Spiritul sfânt e singura mea Călăuză. El mă însoţeşte drăgăstos. Iar eu Îi aduc mulţumiri pentru că îmi arată pe unde să merg.

      Nu sunt un trup. Sunt liber.
Căci sunt tot aşa cum m-a creat Dumnezeu.

Lectia 214 - marti, 14 iunie

Lectia 214

Nu sunt un trup. Sunt liber.
Căci sunt tot aşa cum m-a creat Dumnezeu.

(194) Pun viitorul în Mâinile lui Dumnezeu.

Trecutul a trecut, viitorul nu e încă. Acum sunt eliberat de amândouă. Căci ce dă Dumnezeu nu poate fi decât spre bine. Iar eu accept că îmi aparţine numai ce dă El.

      Nu sunt un trup. Sunt liber.
Căci sunt tot aşa cum m-a creat Dumnezeu.

Lectia 213 - luni, 13 iunie

Lectia 213

Nu sunt un trup. Sunt liber.
Căci sunt tot aşa cum m-a creat Dumnezeu.

(193) Toate lucrurile sunt lecţii pe care Dumnezeu ar vrea să le învăţ.

O lecţie e un miracol pe care mi-l oferă Dumnezeu, în locul gândurilor făurite de mine, care îmi fac numai rău. Ce învăţ de la El devine modul în care sunt eliberat. Aşa că aleg să învăţ lecţiile Lui şi să le uit pe ale mele.

      Nu sunt un trup. Sunt liber.
Căci sunt tot aşa cum m-a creat Dumnezeu.

Lectia 212 - duminica, 12 iunie

Lectia 212

Nu sunt un trup. Sunt liber.
Căci sunt tot aşa cum m-a creat Dumnezeu.

(192) Am o funcţie pe care Dumnezeu ar vrea să o ocup.

Caut funcţia care mă va elibera de toate iluziile deşarte ale lumii. Numai funcţia pe care mi-a dat-o Dumnezeu îmi poate oferi libertate. Numai pe aceasta o caut şi numai pe aceasta o voi accepta ca a mea.

      Nu sunt un trup. Sunt liber.
Căci sunt tot aşa cum m-a creat Dumnezeu.

Lectia 211 - sambata, 11 iunie


Lectia 211

Nu sunt un trup. Sunt liber.
Căci sunt tot aşa cum m-a creat Dumnezeu.

(191) Sunt sfântul Fiu al lui Dumnezeu Însuşi.

În linişte şi cu adevărată umilinţă caut slava lui Dumnezeu, să o văd în Fiul creat de El pentru a fi Sinele meu.

      Nu sunt un trup. Sunt liber.
Căci sunt tot aşa cum m-a creat Dumnezeu.

Lectia 210 - vineri, 10 iunie

Lectia 210

Nu sunt un trup. Sunt liber.
Căci sunt tot aşa cum m-a creat Dumnezeu.

(190) Aleg bucuria lui Dumnezeu în loc de durere.

Durerea e propria mea idee. Nu e un Gând de-al lui Dumnezeu, ci unul gândit de mine, separat de El şi de Voia Lui. Voia Lui pentru preaiubitul Lui Fiu e bucurie şi numai bucurie. Şi pe aceasta o aleg, în loc de ce am făurit eu.

Nu sunt un trup. Sunt liber. 
Căci sunt tot aşa cum m-a creat Dumnezeu.

Lectia 209 - joi, 9 iunie

Lectia 209

Nu sunt un trup. Sunt liber.
Căci sunt tot aşa cum m-a creat Dumnezeu.

(189) Simt în mine acum Iubirea lui Dumnezeu.

Iubirea lui Dumnezeu e tot ce m-a creat. Iubirea lui Dumnezeu e tot ce sunt. Iubirea lui Dumnezeu m-a proclamat Fiul Lui. Iubirea lui Dumnezeu din mine mă eliberează.

      Nu sunt un trup. Sunt liber.
Căci sunt tot aşa cum m-a creat Dumnezeu.

Lectia 208 - miercuri, 8 iunie


Lectia 208

Nu sunt un trup. Sunt liber.
Căci sunt tot aşa cum m-a creat Dumnezeu.

(188) Pacea lui Dumnezeu străluceşte acum în mine.

Voi sta liniştit şi voi lăsa pământul să stea liniştit odată cu mine. Şi, în liniştea aceasta, vom găsi pacea lui Dumnezeu. Ea e în inima mea, care stă mărturie pentru Dumnezeu Însuşi.
     
      Nu sunt un trup. Sunt liber.
Căci sunt tot aşa cum m-a creat Dumnezeu.