RECAPITULARE II
Suntem gata acum pentru o nouă recapitulare. Vom începe
acolo unde nea lăsat recapitularea precedentă, şi ne vom ocupa
zilnic de două idei. Prima parte a fiecărei zile va fi dedicată uneia
dintre aceste idei, pentru ca ultima parte a zilei să fie dedicată
celeilalte. Vom avea o perioadă mai lungă de exersare şi altele mai
scurte şi mai frecvente, în timpul cărora vom exersa fiecare dintre
cele două idei.
Perioadele mai lungi de exersare se vor conforma acestei forme
generale: rezervă-ţi cam cincisprezece minute pentru fiecare din ele
şi începe prin a te gândi la ideile zilei şi la comentariile incluse în
teme. Dedică între trei şi patru minute citirii lor fără grabă, chiar de
mai multe ori - dacă doreşti, apoi închide ochii şi ascultă.
Repetă prima frază a perioadei de exersare dacă simţi cumva că
mintea ţi-o ia razna, însă încearcă să-ţi petreci cea mai mare parte a
timpului ascultând liniştit, dar cu atenţie. Te aşteaptă un mesaj. Fii
încrezător că îl vei primi. Aminteşte-ţi că el îţi aparţine şi că îl vrei.
Nu-ţi lăsa intenţia să se clatine în faţa gândurilor care te distrag.
Dă-ţi seama că, oricare ar fi forma sub care ar apare, ele nu au nici
un înţeles şi nici o putere. Înlocuieşte-le cu afirmarea hotărârii tale
de a reuşi. Nu uita că voia ta are putere asupra tuturor fanteziilor şi
viselor. Încrede-te că ea te va scoate la liman, purtându-te dincolo
de toate acestea.
Priveşte toate aceste perioade de exersare ca fiind consacrate
căii, adevărului şi vieţii. Refuză să fii abătut din drum de digresiuni,
iluzii şi gândurile morţii. Te-ai consacrat mântuirii. Fii hotărât, zi de
zi, să nu îţi laşi funcţia neîndeplinită.
Reafirmă-ţi atitudinea hotărâtă şi în perioadele mai scurte de
exersare, folosind forma iniţială a ideii pentru aplicaţii generale,
precum şi forme mai specifice, dacă e nevoie. În comentariile care
urmează enunţării ideilor sunt incluse câteva forme specifice.
Acestea, totuşi, sunt numai nişte sugestii. Nu cuvintele anume pe
care le foloseşti contează.
LECŢIA 81
Ideile noastre de recapitulat pentru astăzi sunt:
<61> "Eu sunt lumina lumii."
Cât de sfânt sunt eu, căruia i-a fost dată funcţia de a lumina
lumea! Fie ca în faţa sfinţeniei mele să fiu cuprins de liniştea tăcerii.
În lumina ei blândă, fie ca toate conflictele mele să dispară. În
pacea ei, fie să-mi aduc aminte cine sunt.
Câteva forme specifice pentru aplicarea acestei idei atunci când
par să apară nişte dificultăţi anume, ar fi:
"Fie să nu ascund lumina lumii din mine."
"Fie ca lumina lumii să răzbată prin această aparenţă."
"Această umbră se va risipi în faţa luminii."
<62> "Iertarea îmi este funcţia ca lumină a lumii."
Tocmai prin acceptarea funcţiei mele voi vedea lumina lumii în
mine. Iar în această lumină, funcţia mea va sta, clar şi absolut
neambiguu, în faţa vederii mele. Acceptarea mea nu se bizuie pe
faptul că îmi dau seama sau nu de funcţia pe care o am, întrucât nu
înţeleg încă iertarea. Totuşi, sunt încredinţat că, în lumină, o voi
vedea aşa cum este.
Forme specifice pentru folosirea ideii ar putea include:
"Fie ca acest lucru (această situaţie) să mă ajute
să înţeleg ce înseamnă iertarea."
"Fie să nu îmi separ funcţia de voia mea."
"Nu voi folosi acest lucru (această situaţie) pentru un scop străin
mie."
