Lectia 125 - duminica, 13 februarie

 LECŢIA 125

"Astăzi primesc în tihnă Cuvântul lui Dumnezeu."

Fie ca această zi să fie o zi de liniştire şi de senină ascultare.

Tatăl tău voieşte ca astăzi să-I auzi Cuvântul. Te cheamă din

adâncurile minţii tale, acolo unde El sălăşluieşte. Ascultă-L astăzi.

Pacea nu este nicidecum posibilă prin când Cuvântul Său nu va fi

auzit în toată lumea; până când mintea ta, într-o senină ascultare,

nu va accepta mesajul pe care lumea trebuie să-l audă pentru a

inaugura ora senină a păcii.

Această lume se va schimba prin tine. Nici un fel de alte

mijloace nu o pot mântui, căci planul lui Dumnezeu este, pur şi

simplu, acesta: Fiul lui Dumnezeu este liber să se mântuiască, căci i

sa dat Cuvântul lui Dumnezeu spre ai fi Îndrumător, Cuvânt ce se

află dea pururi în mintea sa şi alături de el, pentru al conduce

negreşit către Casa Părintească, după voia sa, care este dea

pururea la fel de liberă ca a lui Dumnezeu. Nu este condus cu forţa,

ci doar cu iubire. Nu este judecat, doar sfinţit.

Astăzi vom auzi în liniştea tăcerii Vocea lui Dumnezeu, fără

amestecul gândurilor noastre mărunte, fără dorinţele noastre

personale şi fără a judeca într-un fel sau altul Cuvântul Său sfânt.

Nu ne vom judeca astăzi, fiindcă ceea ce suntem nu poate fi

judecat. Ne distanţăm de toate judecăţile cu care lumea la acoperit

pe Fiu lui Dumnezeu. Ea nu îl cunoaşte. Astăzi nu vom da ascultare

lumii, ci vom aştepta în tăcere Cuvântul lui Dumnezeu.

Ascultă-L pe Tatăl tău vorbindu-ţi, sfânt Fiu lui Dumnezeu. Vocea

Sa voieşti să-ţi dăruiască Cuvântul Său sfânt, pentru a răspândi în

toată lumea vestea mântuirii şi vremea sfântă a păcii. Astăzi ne

adunăm în faţa tronului lui Dumnezeu, locul liniştii din mintea unde

El sălăşluieşte dea pururea, în sfinţenia pe care El a creato şi pe

care nu va o părăsi niciodată.

Nu a aşteptat ca mai întâi să-ţi întorci unde din nou mintea către

El, pentru aţi dărui abia atunci Cuvântul Său. Nu s-a ascuns de tine,

în timp ce rătăceai, îndepărtându-te un timp de El. Nu preţuieşte

iluziile pe care le nutreşti despre tine însuţi. Îşi cunoaşte Fiul şi

voieşte ca el să rămână parte din Sine, fără a ţine cont de visele

sale, fără a ţine cont de nebunia lui de a crede că voia sa nu-i

aparţine.

Astăzi El îţi vorbeşte. Vocea Sa îţi aşteaptă tăcerea, căci

Cuvântul Său nu poate fi auzit până când mintea ta nu se linişteşte

pentru o vreme şi până când dorinţele tale lipsite de sens nu au fost

potolite. Aşteaptă-I Cuvântul în linişte. Există o pace în tine la care

trebuie să apelezi astăzi, care te sau ajuta să-ţi pregăteşti mintea ta

preasfântă ca să audă Vocea Care vorbeşte din partea Creatorului

ei.

Dăruieşte astăzi, de trei ori, la orele cele mai potrivite pentru

tăcere, câte zece minute, în care nu vei da ascultare lumii, ci vei

alege în schimb o duioasă ascultare a Cuvântul lui Dumnezeu. Îţi

vorbeşte de mai de-aproape decât inima ta. Vocea Sa îţi este mai

aproape decât mâna. Iubirea Sa reprezintă tot ceea ce eşti şi tot

ceea ce este El; este totuna cu tine şi tu totuna cu El.

Propria-ţi voce este cea pe care o asculţi atunci când El îţi

vorbeşte. Propriul tău cuvânt este cel pe care El îl rosteşte. Este

Cuvântul libertăţii şi al păcii, al unităţii voinţei şi a scopului, fără nici

o separare sau diviziune în mintea unică a Tatălui şi a Fiului. Astăzi

ascultă-ţi în tihnă Sinele şi lasă-L să-ţi spună că Dumnezeu nu Şi-a

părăsit niciodată Fiul, şi că tu nu ţi-ai părăsit niciodată Sinele.

Fii doar liniştit. Nu ai nevoie decât de această regulă, pentru ca

exersarea ta să te înalţe astăzi deasupra gândirii lumii şi să-ţi

elibereze viziunea de sclavia ochilor trupeşti. Fii doar senin şi

ascultă. Vei auzi Cuvântul în care Voia lui Dumnezeu Fiul se

împreunează cu Voia Tatălui Său, fiind una cu ea, fără nici un fel de

iluzii insinuate în ceea ce este pe de-a-ntregul indivizibil şi adevărat.

La fiecare oră care trece, stai liniştit pentru o clipă şi adu-ţi aminte

că astăzi ai un scop anume, să primeşti în tihnă Cuvântul lui

Dumnezeu.

Lectia 124 - sambata, 12 februarie

LECŢIA 124

"Fie să-mi aduc aminte că sunt una cu Dumnezeu."

Astăzi vom aduce din nou mulţumiri pentru identitatea noastră

în Dumnezeu. Căminul nostru este în siguranţă, ocrotirea este

garantată în tot ce facem, puterea şi tăria se află la dispoziţia

noastră în tot ce întreprindem. Nu putem da greş în nimic. Tot ce

atingem capătă o lumină strălucitoare care binecuvântează şi

vindecă. Una cu Dumnezeu şi cu Universul ne vedem de drum

bucurându-ne, cuprinşi de gândul că Dumnezeu Însuşi ne însoţeşte

pretutindeni.

Cât de sfinte ne sunt minţile! Şi tot ceea ce vedem reflectă

sfinţenia dinlăuntru minţii care este una cu Dumnezeu şi cu ea

însăşi. Cât de uşor dispar erorile, şi cât de uşor moartea cedează

locul vieţii veşnice. Urmele strălucitoare ale paşilor noştri arată

calea către adevăr, căci Dumnezeu ne este acum Tovarăşul de

drum, când păşim prin lume pentru o vreme. Iar cei ce ne vor urma

vor recunoaşte calea, fiindcă lumina pe care o purtăm rămâne în

urma noastră, cu toate că ea continuă drumul împreună cu noi.

Ceea ce dobândim este darul nostru etern atât pentru cei care

urmează după noi, cât şi pentru cei care ne-au precedat sau au stat

o vreme cu noi. Şi Dumnezeu, Cel care ne iubeşte cu iubirea

nepărtinitoare în care am fost creaţi, ne zâmbeşte şi ne oferă

fericirea pe care am dăruito la rândul nostru.

Astăzi nu ne vom îndoi de iubirea Sa pentru noi, nici nu vom

pune la îndoială ocrotirea şi grija Sa. Între încrederea noastră şi

conştienţa Prezenţei Sale nu se pot interpune nici un fel de nelinişti

lipsite de sens. Astăzi suntem una cu El, în recunoaştere şi

reamintire. Îl simţim în inimile noastre. Minţile noastre conţin

Gândurile Sale; ochii noştri contemplă, în tot ce privim, Minunăţia

Sa. Astăzi vedem numai ceea ce este iubitor şi vrednic de iubire.

Asta vedem în aparenţele durerii, şi durerea face loc păcii. Asta

vedem în cei frenetici, în cei trişti şi necăjiţi, în cei singuratici şi

înfricoşaţi, ce sunt restituiţi calmului şi păcii minţii întru care au fost

creaţi. Şi tot asta vedem în cei muribunzi, precum şi în cei morţi.

Nici un miracol nu poate fi vreodată refuzat celor care ştiu că sunt

una cu Dumnezeu. Nu există gând al lor care să nu aibă puterea de

a vindeca toate formele suferinţei în oricine, în vremuri trecute şi

vremuri ce vor să vină, la fel de uşor precum în cei care păşesc

acum alături de ei. Gândurile lor sunt acum atemporale, dincolo de

distanţe şi dincolo de timp.

Atunci când spunem că suntem una cu Dumnezeu ne alăturăm

acestei conştienţe. Căci prin aceste cuvinte spunem, de asemenea,

că suntem mântuiţi şi vindecaţi; că putem, în consecinţă, să

mântuim şi să vindecăm. Am acceptat darul, iar acum vom dărui.

Căci vrem să păstrăm darurile pe care ni le-a dat Tatăl nostru. Astăzi

vom resimţi starea de a fi una cu El, astfel încât lumea să poată

împărtăşi recunoaşterea de către noi a realităţii. În trăirea noastră

lumea este eliberată. În măsura în care ne negăm separarea faţă de

Tatăl nostru, ea este vindecată odată cu noi.

Pace ţie astăzi! Consolidează-ţi pacea exersând conştienţa că

eşti una cu Creatorul tău, precum El este cu tine. Cândva dea lungul

zilei de astăzi, când ţi se pare mai potrivit, dedică o jumătate de oră

gândului că eşti una cu Dumnezeu. Iată prima noastră tentativă de

a aborda o perioadă mai extinsă, pentru care nu oferim nici un fel

de reguli, nici cuvinte speciale care să-ţi conducă meditaţia. Ne vom

lăsa în seama Vocii lui Dumnezeu pentru a ne vorbi după cum crede

El de cuviinţă, siguri că El nu va întârzia să o facă. Zăboveşte

împreună cu El în această jumătate de oră. El va face restul.

Beneficul tău nu se va diminua dacă crezi că nu întâmplă nimic.

Sar putea să nu fii gata să accepţi câştigul astăzi. Şi totuşi cândva,

undeva, acesta îţi va parveni şi nu vei întârzia să-l recunoşti atunci

când pogoară cu certitudine în mintea ta. Această jumătate de oră

va fi înrămată cu aur, fiecare minut fiind asemenea unui diamant

încrustat în jurul oglinzii pe care acest exerciţiu ţi-o va oferi. Şi în

această oglindă vei vedea, ca reflexie a feţei tale, faţa Christului.

Poate astăzi, poate mâine, îţi vei zări propria transfigurare în

oglinda pe care această jumătate de oră sfântă ţi-o întinde ca să te

priveşti pe tine însuţi. Când eşti gata o vei găsi acolo, înăuntrul

minţii tale, aşteptând să fie găsită. Atunci îţi vei aduce aminte de

gândul căruia i-ai dăruit această jumătate de oră, conştientizând plin

de recunoştinţă că niciodată timpul nu a fost petrecut cu mai mare

folos.

Poate astăzi, poate mâine, vei privi în această oglindă şi vei

înţelege că lumina neprihănită pe care o vezi îţi aparţine, minunăţia

pe care o priveşti este propria ta minunăţie. Socoteşte această

jumătate de oră ca un dar făcut lui Dumnezeu, cu certitudinea că

darul pe care ţi-l va întoarce va fi un sentiment de iubire pe care nul

poţi înţelege, o bucurie mult prea adâncă pentru a fi cuprinsă, o

privelişte prea sfântă pentru vederea ochilor trupeşti. Dar poţi fi

sigur că într-o zi, poate azi, poate mâine, vei pricepe şi vei vedea.

Adaugă alte giuvaere la rama de aur care susţine oglinda oferită

ţie astăzi, repetând, oră de oră, în sinea ta:

"Fie ca să-mi aduc aminte că sunt una cu Dumnezeu

Una cu toţi fraţii mei şi cu Sinele meu,

În veşnică sfinţenie şi pace."

Lectia 123 - vineri, 11 februarie

LECŢIA 123

"Mulţumesc Tatălui meu pentru darurile Sale către mine."

Astăzi să fim recunoscători. Am ajuns pe cărări mai blânde şi

drumuri mai netezite. Nu mai încape gândul întoarcerii înapoi, nici

vreo împotrivire implacabilă faţă de adevăr. Mai rămâne un pic de

şovăială, câteva reţineri mărunte şi o mică ezitare, dar ai toate

motivele să fii recunoscător pentru câştigurile tale , care sunt mult

mai mari decât îţi dai seama.

O zi dedicată acum recunoştinţei va adăuga beneficiul unei

înţelegeri mai pătrunzătoare la amploarea reală a tuturor

câştigurilor pe care le-ai realizat, a darurilor pe care le-ai dobândit.

Bucură-te astăzi, într-o recunoştinţă iubitoare: Tatăl tău nu te-a

abandonat ţie însuţi, nici nu tea lăsat să rătăceşti singur prin

întuneric. Fii recunoscător că tea mântuit de sinele pe care ai socotit

că lai plăsmuit pentru a ocupa locul Său şi al creaţiei Sale. Adu-I

mulţumiri astăzi.

Adu-I mulţumiri pentru că nu tea abandonat şi pentru că iubirea

Sa va rămâne dea pururi să te lumineze, dea pururi neschimbată.

Mulţumeşte-I, de asemenea, pentru că eşti neschimbător, pentru că

Fiul pe care îl iubeşte este la fel de neschimbător precum este El

Însuşi. Fii recunoscător că eşti mântuit. Bucură-te că ai de îndeplinit

o funcţie în mântuire. Fii recunoscător că valoarea ta depăşeşte cu

mult darurile tale sărăcăcioase şi judecăţile meschine asupra aceluia

pe care Dumnezeu la desemnat ca fiind Fiul Său.

Astăzi ne vom înălţa cu recunoştinţă inimile deasupra disperării

şi ne vom ridica ochii recunoscători, pentru a nu-i mai îndrepta în

jos, către ţărână. Astăzi cântăm cântecul recunoştinţei, în onoarea

Sinelui care Dumnezeu a voit să fie adevărata noastră Identitate în

El. Astăzi zâmbim tuturor acelora pe care îi întâlnim, îndreptându-ne

cu paşi uşuraţi către ceea ce avem de înfăptuit.

Nu mergem singuri. Şi aducem mulţumiri pentru faptul că în

singurătatea noastră a apărut un Prieten care să ne rostească

Cuvântul mântuitor al lui Dumnezeu. Şi mulţumiri ţie pentru că îl

asculţi. Cuvântul Său este lipsit de grai dacă nu este auzit.

Mulţumindu-I Lui, îţi mulţumeşti de asemenea ţie însuţi. Un mesaj

neauzit nu va mântui lumea, oricât de puternică ar fi Vocea care îl

rosteşte, oricât de iubitor ar fi mesajul.

Mulţumiri ţie, care ai auzit, căci devii mesagerul care duci cu

tine Vocea Sa, lăsând-O să răsune iar şi iar în jurul lumii. Primeşte

astăzi mulţumirile lui Dumnezeu, aducându-I mulţumiri. Căci El îţi

oferă mulţumirile pe care le aduci, de vreme ce El îţi primeşte

darurile cu o recunoştinţă plină de iubire, întorcându-ţi-le de mii şi

sute de mii de ori mai mult. Îţi va binecuvânta darurile,

împărtăşindu-le cu tine. Şi astfel ele sporesc în putere şi tărie, până

când vor umple lumea de veselie şi recunoştinţă.

Primeşte astăzi mulţumirile Sale şi oferă-Le Lui pe ale tale,

vreme de două ori câte cincisprezece minute. Îţi vei da seama Cui îi

oferi mulţumirile şi Cui îi mulţumeşte El atunci când tu Îi

mulţumeşti. Această jumătate de oră sfântă dăruită Lui îţi va fi

restituită în raport de ani pentru fiecare secundă; puterea de a

mântui lumea cu eoni mai târziu, datorită mulţumirilor aduse Lui.

Primeşte-I mulţumirile şi vei înţelege cu câtă iubire te conţine în

Mintea Sa, cât de adâncă şi de neţărmurită Îi este grija pentru tine,

cât de perfectă Îi este recunoştinţa faţă de tine. Adu-ţi aminte de El

oră de oră, şi mulţumeşte-I pentru tot ceea ce a dăruit Fiului Său,

astfel încât el să se înalţe deasupra lumii, aducându-şi aminte de

Tatăl său şi de Sinele său.

Lectia 122 - joi, 10 februarie

LECŢIA 122

"Iertarea oferă tot ce vreau."

Ce ai putea avea şi iertarea să nu-ţi poată da? Vrei pace?

Iertarea o oferă. Vrei fericire, o minte liniştită, o certitudine a

rostului, un sentiment al vredniciei şi frumuseţii care nu poate fi

tulburată? Vrei păsare şi siguranţă şi căldura ocrotirii sigure mereu?

Vrei o linişte care nu poate fi tulburată, o blândeţe care nu poate fi

niciodată rănită, o mângâiere adâncă şi trainică, precum şi o odihnă

atât de perfectă încât nu poate fi niciodată deranjată?

Iertarea ţi le oferă pe toate acestea, şi multe altele. Ea sclipeşte

în faţa ochilor tăi de îndată ce te trezeşti, dăruindu-ţi bucuria cu care

să întâmpini ziua. Îţi mângâie fruntea atunci când dormi şi-ţi

poposeşte pe pleoape astfel încât să nu vezi nici un vis de teamă şi

rău, răzbunare şi atac. Iar atunci când te trezeşti din nou, ea îţi

oferă o altă zi de fericire şi pace. Iertarea ţi le oferă pe toate

acestea, şi încă multe altele.

Iertarea face ca vălul ce ascunde faţa lui Christ să se ridice de

pe cei care privesc lumea cu ochi neiertători. Ea te face să-L

recunoşti pe Fiul lui Dumnezeu şi îţi curăţă memoria de toate

gândurile moarte, astfel încât amintirea Tatălui să-ţi poată trece

pragul minţii. Ce ai putea să vrei, şi iertarea să nu-ţi poată dărui? Ce

alte daruri decât acestea merită a fi căutate? Ce valoare fantezistă,

ce efect trivial, sau ce promisiune trecătoare făcută pentru a nu fi

niciodată ţinută poate conţine mai multă speranţă decât ceea ce

aduce iertarea?

De ce ai căuta un răspuns, altul decât cel care va răspunde la

toate? Iată răspunsul perfect dat întrebărilor imperfecte, solicitărilor

lipsite de sens, şovăielnicei bunăvoinţe de a auzi, sârguinţei mai

puţin decât călduţe şi credinţei parţiale! Iată răspunsul! Nul mai

căuta. Nu vei găsi altul în locul său.

Planul lui Dumnezeu pentru mântuirea ta nu se poate schimba,

nici nu poate da greş. Fii recunoscător că acest plan rămâne exact

aşa cum El la întocmit. Stă în faţa ta neschimbat, asemenea unei uşi

deschise, chemarea căldurii şi bineţii de dinlăuntru îmbiindu-te să

intri şi să te simţi acasă, căci aici îţi este sălaşul.

Iată răspunsul! Vrei oare să stai afară, când tot Cerul te

aşteaptă înăuntru? Iartă şi fii iertat. Precum dăruieşti, aşa vei

dobândi. Nu există alt plan decât acesta, pentru mântuirea Fiului lui

Dumnezeu. Să ne bucurăm astăzi că aşa este, căci iată, avem un

răspuns, clar şi explicit, aflându-se, prin simplitatea sa, mai presus

de orice amăgire. Toate complexităţile pe care lumea le-a urzit din

firave fire de păianjen dispar în faţa puterii şi maiestăţii acestei

extrem de simple exprimări a adevărului.

Iată răspunsul! Nu-i întoarce spatele, rătăcind din nou prin lume.

Acceptă mântuirea acum. Este darul lui Dumnezeu, nu al lumii.

Lumea nu poate oferi nici un dar de valoare unei minţi care a

dobândit ceea ce Dumnezeu ia dăruit. Dumnezeu voieşte ca

mântuirea să fie dobândită astăzi şi ca încurcăturile viselor tale să

nu-ţi mai ascundă nimicnicia lor.

Deschideţi ochii astăzi şi priveşte o lume fericită a siguranţei şi

a păcii. Iertarea este mijlocul prin care ea ajunge să ia locul iadului.

Răsare în tăcere, dând bineţe ochilor tăi deschişi şi umplându-ţi

inima cu o linişte adâncă, în timp ce străvechile adevăruri, mereu

nounăscute, răsar în conştienţa ta. Ceea ce îţi vei aminti atunci nu

poate fi descris niciodată. Şi totuşi, iertarea ţi le oferă.

Amintindu-ne de darurile pe care ni le oferă iertarea,

întreprindem exerciţiile de astăzi cu speranţa şi încrederea că

aceasta va fi ziua în care mântuirea va fi a noastră. Cu ardoare şi

bucurie o vom căuta astăzi, conştienţi că avem cheia în mâinile

noastre, acceptând răspunsul dat de Cer iadului pe care noi l-am

plăsmuit, dar în care nu vrem să mai rămânem.

Dimineaţa şi seara vom dărui cu drag câte un sfert de oră

căutării care conţine garanţia sfârşitului iadului. Începe această

căutare plin de speranţă, căci am ajuns la răscrucea de unde drumul

devine mult mai uşor. Iar acum este scurt drumul pe care încă îl

parcurgem. Suntem aproape, într-adevăr, de capătul dinainte

stabilit, al visului.

Cufundă-te în fericire de îndată ce începi aceste perioade de

exersare, pentru că ele îţi oferă recompensa certă a întrebărilor care

şi-au aflat răspunsul, împreună cu ceea ceţi aduce acceptarea

răspunsului. Astăzi îţi va fi dat să simţi pacea pe care o oferă

iertarea şi bucuria prilejuită de ridicarea vălului.

În faţa luminii pe care o vei dobândi astăzi, lumea va păli până

va dispare cu totul, şi vei vedea ivindu-se o altă lume, pentru

descrierea căreia nu ai cuvinte. Păşim acum drept în lumină,

dobândind darurile care au fost păstrate pentru noi încă de la

începutul timpului, în aşteptarea zilei de astăzi.

Iertarea oferă tot ce vrei. Astăzi îţi sunt oferite toate lucrurile

pe care le vrei. Nu lăsa să-ţi scape darurile pe parcursul zilei, pe

măsură ce te întorci din nou să te confrunţi cu o lume a schimbării

perpetue şi a aparenţelor mohorâte. Păstrează-ţi darurile într-o

conştienţă clară, în timp ce vezi ce este neschimbător în inima

schimbării; lumina adevărului în spatele aparenţelor.

Nu te lăsa ispitit să-ţi laşi darurile să alunece pe lângă tine,

eşuând în uitare, ci ţine-le cu fermitate în minte prin încercările de a

te gândi la ele cel puţin un minut, la trecerea fiecărui sfert de oră.

Aminteşte-ti cât de preţioase sunt aceste daruri, cu ajutorul acestui

memento care are puterea de aţi păstra în conştienţă darurile pe tot

parcursul zilei:

"Iertarea oferă tot ce vreau.

Astăzi am acceptat aceasta ca fiind adevărat.

Astăzi am dobândi darurile lui Dumnezeu."

Lectia 121 - miercuri, 9 februarie

LECŢIA 121

"Iertarea este cheia fericirii."

Aici se află răspunsul căutărilor tale de a găsi pacea. Aici se află

cheia semnificaţiei unei lumi ce pare lipsită de sens. Aici se află

calea către siguranţă în mijlocul primejdiilor aparente care par să te

ameninţe la fiecare colţ şi care strecoară nesiguranţă în toate

încercările tale de a găsi vreodată liniştea şi pacea. Aici îşi găsesc

răspunsul toate întrebările tale, aici se află, în sfârşit, certitudinea

sfârşitului tuturor incertitudinilor.

Mintea neiertătoare este plină de teamă, nelăsând loc iubirii să

fie ea însăşi, să-şi desfacă aripile în pace şi să se avânte deasupra

zbuciumului lumii. Mintea neiertătoare este tristă, lipsită de

speranţa alinării şi izbăvirii de chin. Ea suferă şi stăruie în mizerie,

orbecăind prin beznă fără să vadă, fiind totuşi convinsă de primejdia

ce o pândeşte acolo.

Mintea neiertătoare este sfâşiată de îndoială, nelămurită atât în

ce-o priveşte, cât şi faţă de tot ce vede, temătoare şi mânioasă,

slabă şi fudulă, temându-se să meargă înainte, temându-se să stea

pe loc, temându-se să se trezească sau să adoarmă, temându-se de

fiecare sunet, dar şi cu mai mare teamă de tăcere; îngrozită de

întuneric, dar şi mai îngrozită de apropierea luminii. Ce altceva

poate percepe mintea neiertătoare decât propria ei osândă? Ce

altceva poate contempla decât dovada că toate păcatele ei sunt

reale?

Mintea neiertătoare nu vede greşeli, ci numai păcate. Se uită la

lume cu ochi nevăzători şi ţipă atunci când îşi contemplă propriile

proiecţii ivindu-se pentru ai ataca jalnica parodie a vieţii. Vrea să

trăiască, dar îşi doreşte să fi fost moartă. Vrea iertare, dar nu vede

nici o speranţă. Doreşte scăpare, dar nu poate concepe vreuna,

pentru că pretutindeni îi vede numai pe cei păcătoşi.

Mintea neiertătoare este cuprinsă de disperare, fără nici o

perspectivă de viitor, care nu iar putea oferi decât şi mai multă

disperare. Cu toate acestea, ea îşi consideră judecata pronunţată

asupra lumii ca fiind ireversibilă, neputând înţelege că sa

condamnat ea însăşi la această disperare. Ea consideră că nu se

poate schimba, căci ceea ce vede stă mărturie că judecata ei este

corectă. Nu întreabă, căci crede că ştie. Nu pune la îndoială, sigură

fiind că are dreptate.

Iertarea este însuşită. Nu este inerentă minţii, ea neputând

păcătui. Precum păcatul este o idee pe care singur ţi-ai însuşito, tot

aşa trebuie să înveţi şi iertarea, dar de la un Învăţător, altul decât

tine însuţi, Cel care reprezintă celălalt Sine din tine. Prin El înveţi

cum să ierţi sinele pe care gândeşti că lai făcut, lăsându-l să dispară.

Astfel îţi redai mintea, devenită una, Celui care îţi este Sinele, şi

Care nu poate păcătui niciodată.

Fiecare minte neiertătoare îţi oferă ocazia de aţi instrui propria

minte cum să ierte. Fiecare dintre aceste minţi aşteaptă izbăvirea

de iad prin tine şi se întoarce către tine, implorându-te săi dai Cerul

aici şi acum. Nu are nici o speranţă, dar tu devii speranţa ei. Şi fiind

speranţa ei, devii propria ta speranţă. Mintea neiertătoare trebuie să

înveţe prin iertarea ta că a fost mântuită de iad. Şi după cum

demonstrezi tu mântuirea, aşa ţi-o vei însuşi. Însă practicarea şi

învăţarea nu vor veni de la tine, ci de la Învăţătorul Care ţi-a fost

menit ca să-ţi arate calea.

Astăzi exersăm cum să învăţăm să iertăm. Dacă ai bunăvoinţa,

poţi învăţa astăzi să dobândeşti cheia fericirii, făcând uz de ea spre

folosul tău. Vom dedica zece minute dimineaţa şi alte zece seara,

opt a învăţa cum să dăruim iertare şi cum, să o dobândim.

Mintea neiertătoare nu crede că a dărui este totuna cu a

dobândi. Totuşi, astăzi vom încerca să învăţăm că sunt unul şi

acelaşi lucru, practicând iertarea faţă de cineva pe care îl consideri

ca fiindu-ţi duşman, precum şi faţă de cineva pe care îl consideri ca

fiindu-ţi prieten. Şi pe măsură ce vei învăţa săi vezi pe amândoi ca

unul, vom extinde lecţia asupra ta însăţi şi vei vedea că scăparea lor

a incluso şi pe a ta.

Începe perioadele mai lungi de exersare gândindu-te la cineva

care nu-ţi place, care pare să te irite sau pe care nu ţi-ar conveni să-l

întâlneşti, cineva pe care îl dispreţuieşti dea binelea sau pur şi

simplu încerci să-l treci cu vederea. Nu contează ce formă îmbracă

mânia ta. Probabil că te-ai şi oprit asupra lui. Este exact cine trebuie.

Acum închide ochii, fixează-l în mintea ta şi uită-te la el pentru o

vreme. Încearcă să vezi ceva lumină în el; o mică licărire pe care nu

ai observato niciodată. Încearcă să găseşti o mică rază de

înseninare luminând imaginea urâtă pe care o ai despre el. Priveşte

această imagine până zăreşti o lumină undeva în cuprinsul ei, iar

apoi încearcă să laşi această lumină să se extindă, până când îl

acoperă, făcând imaginea să devină frumoasă şi bună.

Uită-te o vreme la această percepţie preschimbată, apoi

îndreaptă-ţi mintea spre cineva pe care îl consideri prieten. Încearcă

să transferi asupra lui lumina pe care ai învăţat să o vezi în jurul

fostului tău "duşman". Percepe-l acum ca fiindu-ţi mult mai mult

decât prieten, căci în această lumină sfinţenia sa ţi-l înfăţişează pe

mântuitorul tău, mântuit şi mântuind, vindecat şi întreg.

Lasă-l apoi să-ţi ofere lumina pe care o vezi în el, şi lasă-l pe

duşmanul şi pe prietenul tău să se unească întru a te binecuvânta

cu ceea ce ai dăruit. Acum eşti una cu ei, şi ei cu tine. Iertat ai fost

acum de tine însuţi. Nu uita, dea lungul zilei, de rolul pe care îl

joacă iertarea în a aduce fericire fiecărei minţi neiertătoare, a ta

fiind printre ele. Spuneţi la fiecare oră:

"Iertarea este cheia fericirii. Mă voi trezi

din visul în care se face că sunt muritor, supus greşelilor şi plin

de păcat, şi voi cunoaşte că sunt Fiul perfect al lui Dumnezeu."