Lectia 110 - sambata, 29 ianuarie

LECŢIA 110

"Sunt aşa cum Dumnezeu m-a creat."

Vom relua ideea de astăzi din când în când. Căci acest singur

gând ar ajunge pentru a te mântui pe tine şi întreaga lume, dacă ai

crede că este adevărat. Veridicitatea acestei idei ar implica faptul că

nu ai produs schimbări în tine însuţi care să aibă vreo realitate, nici

nai schimbat universul încât ceea ce Dumnezeu a creat să fi fost

înlocuit de teamă şi rău, de mizerie moarte. Dacă rămâi aşa cum

Dumnezeu tea creat, teama nu are nici un sens, răul nu este real,

iar mizeria şi moartea nu există.

Ideea de astăzi este, aşadar, tot ce ai nevoie pentru a permite

corecţiei depline să-ţi vindece mintea şi să-ţi dăruiască viziunea

perfectă, care va vindeca toate greşelile comise de orice minte în

orice timp şi loc. Ea este suficientă pentru a vindeca trecutul şi a

elibera viitorul. Este suficientă pentru a îngădui ca prezentul să fie

acceptat aşa cum este el. Este suficientă pentru a îngădui ca timpul

să fie mijlocul prin care toată lumea va învăţa să scape de timp şi

de orice schimbare pe care acesta pare s-o aducă cu trecerea sa.

Dacă rămâi aşa cum Dumnezeu tea creat, aparenţele nu pot

înlocui adevărul, sănătatea nu se poate preface în boală, nici

moartea nu poate fi un substitut al vieţii, nici teama un substitut al

iubirii. Toate acestea nu au avut loc, dacă rămâi aşa cum Dumnezeu

tea creat. Nu ai nevoie de nici un gând în afară de acesta doar,

pentru a lăsa răscumpărarea să vină, să lumineze lumea şi să o

elibereze de trecut.

Prin acest singur gând tot trecutul este şters; prezentul se

păstrează pentru a se extinde în linişte într-un viitor atemporal. Dacă

eşti aşa cum Dumnezeu tea creat, atunci nu a existat nici o

separare a minţii tale de a Sa, nici un fel de scindare între mintea ta

şi alte minţi, ci numai unitate în cuprinsul propriei tale minţi.

Puterea de vindecare a ideii de astăzi este nelimitată. Ea este

locul de naştere al tuturor miracolelor, marele restitutor al

adevărului conştienţei lumii. Exersează ideea de astăzi cu

recunoştinţă.

Acesta este adevărul care vine să te elibereze.

Acesta este adevărul pe care Dumnezeu ţi l-a trimis.

Acesta este cuvântul în care încetează toată mâhnirea.

Începe perioadele de exersare a câte cinci minute cu acest citat

din text:

"Sunt aşa cum Dumnezeu m-a creat.

Fiul Său nu poate suferi de nimic. Iar eu sunt Fiul Său."

Apoi, cu această afirmaţie ţinută ferm în minte, încearcă să

descoperi în mintea ta Sinele care este Fiul cel Sfânt al lui Însăşi

Dumnezeu.

Caută înăuntrul tău pe Cel care este Christul din tine, fiul lui

Dumnezeu şi care frate întregii lumi este; Mântuitorul dintotdeauna

mântuit, investit cu puterea de a mântui pe oricine Îl atinge oricât

de uşor, cerând să i se dea cuvântul care spune că eşti frate cu El.

Eşti aşa cum Dumnezeu tea creat. Onorează-ţi astăzi Sinele. Fă

astfel încât să nu idolatrizezi astăzi chipurile cioplite pe care le-ai

plăsmuit ca să-L reprezinte pe fiul lui Dumnezeu în locul a ceea ce

este El cu adevărat. În adâncul minţii tale, Christul cel Sfânt din tine

îşi aşteaptă recunoaşterea ca fiind tu însuţi. Atât timp cât El este

nerecunoscut şi necunoscut, eşti rătăcit şi nu te cunoşti pe tine

însuţi.

Caută-L pe El astăzi şi găseşte-L. El te va mântui de toţi idolii pe

care i-ai plăsmuit. Atunci când Îl găseşti, vei înţelege cât de

nefolositori sunt idolii tăi şi cât de false imaginile despre care

credeai că erai chiar tu însuţi. Astăzi vom face un mare pas înainte

către adevăr, dispensându-ne de idoli şi deschizându-ne mâinile,

inimile şi minţile către Dumnezeu.

Ne vom aminti de El pe parcursul zilei, cu inimi recunoscătoare

şi gânduri pline de iubire pentru toţi acei care se întâlnesc astăzi cu

noi. Căci astfel ne vom aduce aminte de El. Şi pentru ca să ni se

aducă aminte de Fiul Său, de Sinele nostru Sfânt, de Christul din

noi, vom spune:

"Sunt aşa cum m-a creat Dumnezeu."

Să rostim acest adevăr cât mai des cu putinţă. Iată cuvântul lui

Dumnezeu care te eliberează. Iată cheia care deschide porţile

cerului, lăsându-te să intri în pacea lui Dumnezeu şi eternitatea Sa.

Lectia 109 - vineri, 28 ianuarie

LECŢIA 109

"Mă odihnesc în Dumnezeu."

Astăzi cerem odihnă şi tihnă, netulburate de aparenţele lumii.

Cerem pace şi linişte în toiul zbuciumului iscat de vise contradictorii.

Cerem siguranţă şi fericire, deşi pare că vedem primejdii şi necaz.

Suntem în posesia gândului care va răspunde solicitării noastre cu

lucru cerut.

"Mă odihnesc în Dumnezeu."

Acest gând îţi va aduce odihna şi tihna, pacea şi liniştea, siguranţa

 şi fericirea pe care le cauţi.

"În Dumnezeu îmi aflu odihna."

Acest gând are puterea să trezească adevărul ce doarme în tine,

a cărui viziune priveşte, participativ,

dincolo de toate aparenţele, la acelaşi adevăr aflat în oricine şi orice

există. Aici se află sfârşitul suferinţei pentru lumea întreagă şi

pentru oricine a venit vreodată sau va mai veni să mai zăbovească

aici pentru o vreme. Aici se află gândul în care Fiul lui Dumnezeu se

naşte din nou, pentru a se recunoaşte pe sine însuşi.

"Mă odihnesc în Dumnezeu." Cu desăvârşire neînfricat, acest

gând te va purta prin furtună şi vicisitudine, dincolo de mizerie şi

chin, dincolo de pierdere şi moarte, tot înainte către certitudinea de

Dumnezeu. Nu există suferinţă pe care acest gând să nu o poată

rezolva. Şi nu există aparenţă care să nu se preschimbe în adevăr

sub ochii tăi, cel care te odihneşti în Dumnezeu.

Aceasta este ziua păcii. Te odihneşti în Dumnezeu şi, în timp ce

lumea este sfâşiată de suflarea urii, odihna ta rămâne pe de-a-ntregul

netulburată. A ta este odihna într-adevăr. Aparenţele nu te pot

deranja. Pe toţi îi chemi să ţi se alăture în odihna ta, iar ei te vor

auzi şi vor veni, căci te odihneşti în Dumnezeu. Nu vor auzi altă

voce decât a ta însăţi, fiindcă ţi-ai dăruit vocea lui Dumnezeu, iar

acum te odihneşti în El şi Îl laşi să vorbească prin tine.

În Dumnezeu nu ai nici un fel de griji, preocupări, poveri, nici o

spaimă, nici o durere, nici teamă de viitor şi nici regret pentru

trecut. Te odihneşti în atemporalitate, timpul scurgându-se fără aşi

lăsa amprenta asupraţi, căci odihna ta nu se poate schimba

vreodată. Astăzi te odihneşti. Şi, odată cu închiderea ochilor, te

adânceşti în linişte. Îngăduie acestor perioade de odihnă şi răgaz

să-ţi încurajeze din nou mintea, asigurând-o că toate fanteziile-i

frenetice au fost doar halucinaţiile febrei care a trecut. Îngăduie-i să

fie liniştită şi să-şi accepte cu recunoştinţă vindecarea. Acum, când

odihneşti în Dumnezeu, nici unde vis nu va mai apare. Fă-ţi timp

astăzi să scapi de sub vraja viselor şi să păşeşti pragul păcii.

La fiecare oră când te odihneşti astăzi, o minte obosită este

dintr-o dată bucuroasă, o pasăre cu aripi frânte izbucneşte în cântec,

un pârâu demult secat începe iarăşi să curgă. Lumea este renăscută

de fiecare dată când te odihneşti şi îţi aduce aminte, oră de oră, că

ai venit să aduci pacea lui Dumnezeu în lume, ca ea să-şi capete

odihna împreună cu tine.

Cu fiecare cinci minute în care te odihneşti astăzi, lumea este

mai aproape de trezire. Iar vremea când odihna va fi singurul lucru

care există se apropie pentru toate minţile ponosite şi istovite, prea

obosite acum pentru aşi urma singure calea. Aceste minţi vor auzi şi

ele pasărea izbucnind în cântec şi vor vedea pârâul începând să

curgă din nou, iar cu speranţa renăscută şi energia restituită vor

păşi cu paşi înaripaţi pe calea ce, dintr-odată, pare uşor de străbătut.

Te odihneşti astăzi în pacea lui Dumnezeu şi din odihna ta îţi

chemi fraţii, îmbiindu-i să-şi caute propria odihnă, împreună cu tine.

Astăzi vei fi credincios însărcinării tale, neuitând pe nimeni,

aducându-i pe toţi în cercul nemărginit al păcii tale, sanctuarul sfânt

în care te odihneşti. Deschide porţile templului şi lasă-i să vină, din

toate colţurile îndepărtate ale lumii, cât şi de aproape; fraţii tăi mai

îndepărtaţi, ca şi prietenii tăi cei mai apropiaţi; pe toţi pofteşte-i să

intre aici şi să se odihnească cu tine.

Te odihneşti astăzi întru pacea lui Dumnezeu, tihnit şi

netemător. Fiecare frate vine să-şi aibă partea de odihnă şi să ţi-o

ofere ţie. Împreună ne odihnim aici, căci astfel odihna ne devine

deplină, iar ceea ce astăzi dăruim, am dobândit deja. Timpul nu

poate fi păzitorul a ceea ce dăruim astăzi. Dăruim celor nenăscuţi şi

celor care au trecut pe aici, fiecărui gând al lui Dumnezeu, precum

şi Minţii în care aceste gânduri sau născut şi unde se odihnesc. Şi le

aducem aminte de locul lor de odihnă de fiecare dată când spunem

în sinea noastră:

"Mă odihnesc în Dumnezeu."

Lectia 108 - joi, 27 ianuarie

LECŢIA 108

"În adevăr, a dărui şi a dobândi sunt una."

Viziunea depinde de ideea de astăzi. În această idee se află

lumina, deoarece împacă toate părelnicele (aparente ) contrarii. Şi

ce altceva este lumina decât dizolvarea născută din pace a tuturor

conflictelor şi gândurilor tale greşite într-un singur concept, pe

de-a-ntregul adevărat? Până şi acesta din urmă va dispărea, deoarece

va face loc Gândului care îl susţine. Iar acum eşti dea pururi pe

pace, căci aici visului ia venit sfârşitul.

Adevărata lumină, cea care face posibilă viziunea, nu este

lumina pe care o cuprind ochii trupului. Ea este o stare a minţii care

a devenit atât de unificată, încât întunericul nu mai poate fi

perceput. Şi astfel ceea ce este de-o seamă este văzut ca fiind una,

pe când ceea ce nu este la fel rămâne neobservat, pentru că nu se

află acolo.

Aceasta este lumina care nu prezintă contrarii, iar viziunea,

fiind vindecată, are puterea de a vindeca. Aceasta este lumina ce

aduce pacea minţii tale altor minţi, pentru a o împărtăşi şi a se

bucura că sunt una cu tine şi cu ele însele. Aceasta este lumina care

vindecă, deoarece ea aduce percepţia simplă, bazată pe un unic

cadru de referinţă, de unde rezultă o semnificaţie unică.

Aici, atât cât dărui cât şi a dobândi sunt văzute ca aspecte

diferite ale unui singur Gând, al cărui adevăr nu depinde de care

dintre aceste două aspecte este considerat primul sau care pare să

fie pe locul doi. Aici se înţelege că ambele au loc simultan, ca

Gândul să rămână integru. În această înţelegere se află suportul

împăcării tuturor contrariilor, fiind percepute din acelaşi cadru de

referinţă, care unifică acest gând.

Un singur gând, complet unificat, va servi la unificare tuturor

gândurilor. Aceasta este totuna cu a spune că o singură corecţie

este suficientă pentru a înfăptui toată corecţia, sau că a ierta un

frate pe de-a-ntregul este suficient pentru a aduce mântuire tuturor

minţilor. Căci acestea nu sunt decât câteva cazuri speciale ale unei

singure legi care guvernează orice fel de învăţare, atunci când este

condusă de Cel Unic, care cunoaşte adevărul.

A învăţa că a dărui şi a primi sunt una, are o utilitate specială,

dat fiind că acest lucru poate fi încercat şi verificat atât de uşor. Iar

când acest caz special sa dovedit că funcţionează întotdeauna în

fiecare împrejurare când este pus la încercare, gândul subiacent

care îl generează poate fi generalizat şi asupra altor zone de

îndoială şi de viziune ambiguă. Iar de acolo el se va extinde pentru

a ajunge, finalmente, la Gândul Unic, subiacent tuturor gândurilor.

Astăzi vom exersa cazul special al dăruirii şi al dobândirii. Vom

folosi această simplă lecţie despre ceea ce este evident, deoarece

are rezultate pe care nu le putem trece cu vederea. A dărui

înseamnă a dobândi. Astăzi vom încerca să oferim pace fiecăruia şi

vom vedea cât de repede se reîntoarce ea la noi. Lumina înseamnă

seninătate; în această pace ne este dăruită viziunea, noi putând

exista.

Vom începe deci perioadele de exersare cu învăţătura pentru

astăzi şi vom spune:

"Într-adevăr, a dărui şi a primi sunt una.

Voi dobândi ceea ce dăruiesc eu acum."

Închide apoi ochii şi gândeşte-te, vreme de cinci minute, la ceea

ce ai vrea să oferi fiecăruia ca şi tu să ai parte de acelaşi lucru. Ai

putea spune, de pildă:

"Ofer linişte tuturor."

Ofer pacea minţii tuturor."

"Ofer blândeţe tuturor."

Rosteşte aceste cuvinte fără grabă, oprindu-te apoi şi aşteptând

să primeşti darul pe care lai oferit. Acesta îţi va reveni în aceeaşi

măsură în care lai dăruit. Vei observa că cele dăruite corespund cu

exactitate celor dobândite, căci ai primit ceai cerut. Ar mai putea fi

de folos să te gândeşti la cineva anume căruia să-i oferi darurile

tale. El îi reprezintă pe toţi ceilalţi şi prin el dăruieşti tuturor.

Simpla noastră lecţie de astăzi te va învăţa multe. De-acum

înainte, efectul şi cauza vor fi mult mai bine înţelese şi progresul

nostru va fi mult mai rapid. Gândeşte-te la exerciţiile de astăzi ca

fiind avansări rapide în procesul tău de învăţare, care se accelerează

şi consolidează tot mai mult de fiecare dată când spui:

"Într-adevăr, a dărui şi a primi sunt una."

Lectia 107 - miercuri, 26 ianuarie

LECŢIA 107

" Adevărul va corecta toate greşelile din mintea mea."

Ce altceva decât adevărul poate corecta iluziile? Şi ce altceva

sunt greşelile decât iluzii ce nu au fost recunoscute ca atare? Acolo

unde a pătruns adevărul, greşelile dispar. Pur şi simplu se risipesc,

nelăsând nici o urmă care să-ţi aducă aminte de ele. Duse sunt

fiindcă, lipsite de credinţa care le susţine, ele nu au viaţă. Şi astfel

dispar în nefiinţă, întorcându-se de unde au venit. Din pulbere

(ţărână) vin şi în pulbere se întorc, căci numai adevărul este cel

care rămâne.

Îţi poţi imagina, oare, ce ar însemna o stare mentală din care

să lipsească iluzia? Ce senzaţie ţi-ar produce? Încearcă să-ţi aduci

aminte că au fost momente un minut poate, sau chiar mai puţin

când nimic nu venea să-ţi întrerupă pacea; când erai sigur că eşti

iubit şi ocrotit. Încearcă apoi, să-ţi închipui dacă acele momente sar

extinde până la capătul timpului şi în eternitate. Apoi lasă acel

sentiment de linişte pe care lai simţit să se amplifice de o sută de

ori, pentru a se multiplica de încă o sută de ori.

Iată o sugestie, nimic mai mult decât o palidă iluzie la starea în

care ţi se va odihni mintea, odată ce va fi venit adevărul. Fără iluzii

nu ar putea exista teama, îndoiala, atacul. Atunci când a venit

adevărul, sa terminat cu toată durerea, căci nu a mai rămas loc în

mintea ta unde să mai hoinărească gânduri pasagere şi idei moarte.

Adevărul îţi ocupă complet mintea, eliberându-te de toate credinţele

în efemer. Acestea nu-şi mai au locul şi nu sunt nicăieri, căci

adevărul a venit. Nu mai pot fi găsite, căci adevărul este acum

pretutindeni, pentru totdeauna.

Atunci când a venit adevărul, el nu stă doar o vreme, pentru a

dispare apoi, pentru a se preface în altceva. Nu-şi tot preschimbă şi

preface forma, nici nu vine şi pleacă, pentru a pleca şi a se întoarce

iar. Adevărul rămâne exact aşa cum a fost mereu, ca să te poţi bizui

pe el la orice nevoie şi să te poţi încrede în el cu o încredere

desăvârşită, în toate greutăţile aparente şi în toate îndoielile stârnite

de aparenţele pe care le prezintă lumea. Acestea vor fi pur şi simplu

spulberate atunci când adevărul corectează greşelile din/în mintea

ta.

Atunci când a venit adevărul, el aduce cu înariparea sa prinosul

desăvârşitei statornicii, precum şi iubirea care nu se poticneşte în

faţa durerii, ci priveşte dincolo de ea, nestrămutată şi sigură. Aici se

află darul vindecării, căci adevărul nu are nevoie de apărare şi, prin

urmare, nici un atac nu este posibil. Iluziile pot fi aduse în faţa

adevărului pentru a fi corectate. Adevărul însă se află cu mult mai

presus de iluzii; el nu poate fi redus la nişte iluzii, pentru a le

converti pe acestea în adevăr.

Adevărul nu vine şi pleacă, nici nu se preschimbă sau se preface

ba într-o aparenţă, ba în alta, mereu eschivându-se de încercarea de

a fi cuprins şi mereu scăpând de încercarea de a putea fi sesizat.

Adevărul nu se ascunde. Stă în plină lumină, într-o vădit

accesibilitate. Este imposibil ca cineva să-l caute cu adevărat şi să nu

reuşească. Ziua de astăzi aparţine adevărului. Dă adevărului ce i se

cuvine, iar adevărul îţi va da cele cuvenite ţie. Nu ai fost menit să

suferi şi să mori. Tatăl tău voieşte ca aceste vise să dispară. Lasă

adevărul să le corecteze pe toate.

Nu cerem ceea ce nu avem. Cerem doar ceea ce ne aparţine,

spre a recunoaşte toate acestea ca fiind ale noastre. Astăzi exersăm

purtaţi de fericita stare a certitudinii căreia adevărul ia dat naştere.

Paşii tremurători şi nesiguri ai iluziei nu aparţin modului nostru de a

aborda lecţia de astăzi. Suntem la fel de siguri de succes pe cât de

siguri suntem că trăim, sperăm, respirăm şi gândim. Nu avem nici o

îndoială că astăzi păşim însoţiţi de adevăr şi contăm pe ele că va

pătrunde toate exerciţiile pe care la facem astăzi.

Începe prin a-L ruga pe Cel care te însoţeşte în această acţiune

să fie prezent în conştienţa ta pe măsură ce înaintezi spre El. Nu

eşti plămădit din carne, sânge şi oase, ci ai fost creat de acelaşi

Gând care, la fel ca şi tine, Ia dat ş Lui darul vieţii. El este fratele

tău şi atât de asemănător ţie, încât Tatăl vostru ştie că amândoi

sunteţi unul şi acelaşi. Cel pe care îl rogi să te însoţească este chiar

Sinele tău; cum ar putea fi El absent acolo unde eşti tu?

Adevărul va corecta toate greşelile din/în mintea ta, care îţi

spun că tu poţi fi separat de El. Lui îi vorbeşti astăzi, luându-ţi

angajamentul ca funcţia Sa să se îndeplinească prin tine. AI

împărtăşi funcţia înseamnă a-I împărtăşi bucuria. Încrederea Sa te

însoţeşte, atunci când spui:

"Adevărul va corecta toate greşelile din/în mintea mea.

Şi mă voi odihni în Cel care este Sinele meu."

Lasă-L apoi să te conducă cu blândeţe la adevărul care te va

învălui, dându-ţi o pace atât de adâncă şi de liniştită, încât te vei

întoarce în lumea familiară fără prea mare tragere de inimă.

Şi totuşi, vei fi bucuros să priveşti din nou această lume. Căci

vei aduce cu tine făgăduinţa schimbărilor pe care adevărul ce te

însoţeşte le va aduce în lume. Aceste schimbări vor spori cu fiecare

dedicare a celor cinci minute, iar greşelile (erorile) care împresoară

lumea vor fi corectate, pe măsură ce îngădui să fie corectate în

propria-ţi minte.

Nu uita de funcţia ta de astăzi. De fiecare dată când îţi spui cu

încredere: "Adevărul va corecta toate greşelile din/în mintea mea",

vorbeşti în numele întregii lumi şi al Celui ce va izbăvi lumea, după

cum te va elibera şi pe tine.