LECŢIA 64
"Fie să nu-mi uit funcţia."
Ideea de astăzi este doar un alt mod de a spune "Fie să nu mă
duc în ispită." Rostul lumii pe care o vezi este ascunderea funcţiei
tale de iertare şi furnizarea unei justificări pentru uitarea ei; este
ispita de a-L abandona pe Dumnezeu şi pe Fiul Său, optând pentru o
apariţie fizică. La aceasta se uită ochii trupeşti.
Tot ce par să vadă ochii trupului nu poate fi decât o formă de
ispită, de vreme ce ispita a fost rostul corpului însuşi. Însă noi am
învăţat că Sfântul Spirit are o altă întrebuinţare pentru toate iluziile
plăsmuite de tine şi, ca atare, El le atribuie alt rost. Pentru Sfântul
Spirit, lumea este un loc unde înveţi să-ţi ierţi ceea ce consideri că
ar fi păcatele tale. În această percepere, apariţia fizică a ispitei
devine recunoaşterea spirituală a mântuirii.
Pentru a recapitula ultimele noastre lecţii, funcţia ta de aici este
să fii lumina lumii, o funcţie dăruită ţie de Dumnezeu. Numai
aroganţa ego-lui te îndeamnă să pui la îndoială aceste fapt şi numai
teama ego-ului te îndeamnă să te consideri nevrednic de sarcina
încredinţată ţie de Însuşi Dumnezeu. Mântuirea lumii este în
aşteptarea iertării tale, pentru că, prin ea, Fiul lui Dumnezeu poate
scăpa de toate iluziile şi, astfel, de toată ispita. Fiul lui Dumnezeu
eşti tu.
Numai îndeplinindu-ţi funcţia dată de Dumnezeu vei fi fericit.
Pentru că funcţia ta este aceea de a fi fericit, folosind mijloacele prin
care fericirea devine inevitabilă. Altă cale nu există. De aceea, de
fiecare dată când alegi să-ţi îndeplineşti sau nu funcţia, alegi, de
fapt, să fii fericit sau nefericit. Să nu uităm astăzi toate acestea. Să
ni le aducem aminte dimineaţa, din nou seara şi, de asemenea, de-a
lungul întregii zile. Pregăteşte-te dinainte pentru toate deciziile pe
care le vei lua astăzi, reamintindu-ţi că ele sunt, de fapt, foarte
simple. Fiecare dintre ele va duce fie la fericire, fie la nefericire. Să
fie chiar atât de greu de luat o decizie atât de simplă? Nu te lăsa
înşelat de forma deciziei. Complexitatea formei nu implică
complexitatea conţinutului. Este imposibil ca vreo decizie de pe
pământ să poată avea un conţinut diferit de tocmai această unică,
simplă alegere. Este singura alegere pe care o sesizează Sfântul
Spirit. Este singura alegere care există.
Astăzi, să exersăm, aşadar, aceste gânduri:
"Fie să nu-mi uit funcţia mea.
Fie să nu substitui funcţia mea funcţiei lui Dumnezeu.
Fie să iert şi să fiu fericit."
Astăzi consacră reflectării asupra celor de mai sus, cu ochii
închişi, cel puţin odată, zece sau cincisprezece minute. Dacă îţi
reaminteşti importanţa crucială a funcţiei tale, atât pentru tine, cât
şi pentru lume, gândurile aferente îţi vor veni în ajutor.
În timpul aplicărilor frecvente ale ideii de astăzi de-a lungul
zilei, dedică mai multe minute recapitulării acestor gânduri,
gândindu-te apoi la ele şi la nimic altceva. Va fi greu, mai ales la
început, întrucât nu eşti încă deprins cu disciplina mentală impusă
aici. S-ar putea să fie nevoie să repeţi "Fie să nu-mi uit funcţia"
destul de des, pentru a te ajuta să te concentrezi.
Sunt necesare două forme de perioade practice mai scurte.
Uneori, fă exerciţiile cu ochii închişi, încercând să te concentrezi
asupra gândurilor pe care le foloseşti. Alteori, după ce ai recapitulat
gândurile, ţine ochii deschişi, privind în jur, fără grabă şi neselectiv,
spunând în sinea ta:
"Iată lumea a cărei mântuire este funcţia mea."
