Lectia 287 - Joi, 29 septembrie

Tu esti obiectivul meu, Tata. Numai Tu.

Unde as vrea sa merg, daca nu in Cer? Ce substitut ar putea sa inlocuiasca fericirea? Ce dar as putea prefera pacii lui Dumnezeu? Ce comoara as vrea sa caut, sa gasesc si sa pastrez, care sa se poata compara cu Identitatea mea? Si as prefera oare sa traiesc cu frica decat cu iubire?

Tu esti obiectivul meu, Tata. Ce altceva mi-as putea dori, decat sa Te am pe Tine? Ce alta cale as putea sa apuc, decat cea care duce la Tine? Si ce altceva decat amintirea Ta mi-ar putea indica sfarsitul viselor si al zadarnicelor substituiri la care am supus adevarul? Tu esti singurul meu obiectiv. Fiul Tau vrea sa fie cum l-ai creat Tu. Cum altfel m-as putea astepta sa imi recunosc Sinele si sa fiu la unison cu Identitatea mea?

Lectia 286 - Miercuri, 28 septembrie

Linistea Cerului imi cuprinde astazi inima.

Tata, ce liniste e astazi! Cu cat calm se rezolva de la sine toate! Iata ziua aleasa sa ajung sa inteleg lectia ca nu trebuie sa fac nimic. In Tine s-a facut deja fiecare alegere. In Tine s-a rezolvat deja fiecare conflict. In Tine mi s-a dat deja tot ce sper sa gasesc. Pacea Ta este a mea. Inima mi-e linistita si mintea in repaus. Iubirea Ta e Cerul, si Iubirea Ta este a mea.

Linistea zilei de astazi ne va da speranta ca am gasit drumul si ca am strabatut deja o mare parte din el, calatorind, spre un obiectiv intru totul cert. Astazi nu ne vom indoi de sfarsitul pe care ni l-a fagaduit Dumnezeu Insusi. Ne punem increderea in El, si in Sinele nostru, Care a ramas una cu El.

Lectia 285 - Marti, 27 septembrie

Sfintenia mea straluceste astazi limpede si clar.

Astazi ma trezesc cu bucurie, asteptand sa am parte numai de lucrurile fericite care imi vin de la Dumnezeu. Cer sa vina numai ele, si realizez ca invitatia mea isi va primi raspunsul prin gandurile la care am trimis-o. Voi cere numai lucruri voioase in clipa in care imi accept sfintenia. Caci la ce mi-ar folosi durerea, ce scop ar satisface suferinta mea si cu ce m-ar ajuta supararea si pierderea, daca dementa ma paraseste azi si imi accept in schimb sfintenia?

Tata, sfintenia mea este a Ta. Sa ma bucur de ea si, prin iertare, sa fiu redat sanatatii mintale. Fiul Tau e tot asa cum l-ai creat. Sfintenia mea face parte din mine, si din Tine totodata. Iar Sfintenia Insasi, ce O poate transforma?