Lectia 232 - Sambata, 2 iulie

Fii in mintea mea, Tatal meu, toata ziua.

Tata, fii in mintea mea cand ma trezesc si rasfrange-Ti lumina asupra mea pe tot parcursul zilei de astazi. Fiecare minut sa fie un rastimp in care stau cu Tine. Si sa nu uit sa imi exprim recunostinta, ora de ora, pentru faptul ca ai ramas cu mine, ca vei fi mereu prezent sa imi auzi chemarea si sa imi raspunzi. Cand vine seara, sa imi fie toate gandurile tot la Tine si la Iubirea Ta. Si sa adorm cu convingerea ca sunt ocrotit, sigur de grija Ta, constient cu voiosie ca sunt Fiul Tau.

Asa ar trebui sa fie fiecare zi. Exerseaza azi sfarsitul fricii. Ai credinta in cel care e Tatal tau. Incredinteaza-i Lui toate lucrurile. Lasa-l sa iti dezvaluie totul si fii fara teama caci esti Fiul Lui.

Lectia 231 - Vineri, 1 iulie

2. Ce este mantuirea?

Mantuirea este o promisiune, facuta de Dumnezeu, ca vei gasi cum sa ajungi la El in cele din urma. Nu poate sa nu fie indeplinita. Ea garanteaza ca timpul va avea un sfarsit si ca toate gandurile care s-au nascut in timp se vor sfarsi si ele. Cuvantul lui Dumnezeu e dat fiecarei minti care considera ca are ganduri separate, si va inlocui aceste ganduri de conflict cu Gandul pacii.

Gandul pacii i-a fost dat Fiului lui Dumnezeu in clipa in care mintea lui a descoperit razboiul. Inainte de asta nu fusese nevoie de un Gand ca acesta pentru ca pacea fusese data fara opus si exista pur si simplu. Dar, cand mintea e scindata, apare nevoia de vindecare. Asa ca Gandul care are puterea sa vindece scindarea a devenit o parte din fiecare fragment al mintii care continua sa fie una, dar nu isi recunoastea unitatea. Acum nu se cunostea pe ea si credea ca si-a pierdut Identitatea.

Mantuirea e o desfacere in sensul ca nu face nimic, nesustinand lumea viselor si a rautatii. Asa se desprinde de iluzii. Nesprijinindu-le, le lasa pur si simplu sa devina pulbere si praf. Si ce au ascuns acum este vadit: un altar inchinat sfantului Nume al lui Dumnezeu, pe care e scris Cuvantul Lui, cu darurile iertarii tale dinainte si amintirea lui Dumnezeu cu mult in urma.

Sa venim zilnic la locul acesta sfant si sa ne petrecem o bucata de vreme impreuna. Aici ne impartasim visul final. E un vis in care nu exista intristare, caci ne lasa sa intrezarim toata slava pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Iarba tasneste din pamant, pomii inmuguresc acum si pasarile au venit sa stea in ramurile lor. Pamantul renaste intr-o perspectiva noua. Noaptea a trecut si ne-am adunat in lumina.

De aici dam mantuire lumii, caci tocmai aici s-a primit mantuire. Cantecul inveselirii noastre da de stire lumii intregi ca libertatea s-a intors, ca timpul e pe gata, ca Fiul lui Dumnezeu mai are de asteptat doar o clipita pana ce Tatal lui e amintit, visele gata terminate, lumea spulberata de stralucirea vesniciei, si numai Cerul mai exista acum.

Lectia 231

Tata, vreau doar sa imi aduc aminte de Tine.

Dupa ce pot sa umblu, Tata, daca nu dupa Iubirea Ta? Poate cred ca umblu dupa altceva, un ceva caruia i-am dat nenumarate nume. Dar Iubirea Ta e singurul lucru pe care il caut sau l-am cautat vreodata. Caci nu exista altceva ce mi-as putea dori sa gasesc vreodata. Sa imi aduc aminte de Tine. Ce altceva mi-as putea dori decat adevarul despre mine insumi?

Iata voia ta, fratele meu. Si impartasesti aceasta voie cu mine si cu Cel care e Tatal nostru. A-ti aduce aminte de El e Cerul. Asta cautam. Si numai asta ni se va da sa gasim.

Lectia 230 - Joi, 30 iunie

Acum voi cauta si voi gasi pacea lui Dumnezeu.

In pace am fost creat. Si in pace raman. Nu mi-e dat sa imi schimb Sinele. Cat de milostiv este Dumnezeu, Tatal meu, ca atunci cand m-a creat mi-a dat pace de-a pururi. Acum nu cer decat sa fiu ce sunt. Si poate oare sa nu mi se dea, cand e adevarat de-a pururi?

Tata, caut pacea pe care mi-ai dat-o cand m-ai creat. Ce mi s-a dat atunci trebuie sa fie aici acum, caci creatia mea a fost independenta de timp si ramane inca mai presus de orice schimbare. Pacea in care Ti s-a nascut Fiul in Minte straluceste acolo neschimbata. Sunt cum m-ai creat. Nu trebuie decat sa fac apel la Tine ca sa gasesc pacea pe care mi-ai dat-o Tu. Tocmai Voia Ta i-ai dat-o Fiului Tau.

Lectia 229 - Miercuri, 29 iunie

Iubirea, care m-a creat, este ce sunt.

Imi caut propria Identitate si o gasesc in cuvintele acestea: "Iubirea, care m-a creat, este ce sunt." Acum nu mai trebuie sa caut. Iubirea a invins. Mi-a asteptat atat de linistita venirea acasa, incat nu imi voi mai privirea de la sfanta fata a lui Cristos. Si ce vad atesta adevarul Identitatii pe care am incercat sa O pierd, dar Tatal meu a salvat-O pentru mine.

Tata, Iti multumesc pentru ce sunt; pentru ca mi-ai pastrat Identitatea nestirbita si fara de pacat, in mijlocul tuturor gandurilor de pacat pe care le-a inventat mintea mea nesabuita. Si Iti multumesc ca m-ai scapat de ele. Amin

Lectia 228 - Marti, 28 iunie

Dumnezeu nu m-a condamnat. Nici eu nu o fac.

Tatal meu imi cunoaste sfintenia. Oare sa Ii neg cunoasterea si sa cred in ceea ce cunoasterea Lui face imposibil? Sa iau ca adevarat ce proclama El ca fals? Sau sa iau de bun Cuvantul Lui despre ce sunt, din moment ce El e Creatorul meu si Cel care cunoaste adevarata conditie a Fiului Sau?

Tata, am gresit in ce ma priveste, pentru ca nu mi-am dat seama de Sursa din care am venit. Nu am parasit aceasta Sursa ca sa intru intr-un trup si ca sa mor. Sfintenia mea ramane o parte din mine, asa cum si eu fac parte din Tine. Iar greselile mele in privinta mea sunt vise. Le dau drumul astazi. Si stau gata sa primesc numai Cuvantul Tau despre ce sunt.