Lectia 61

LECŢIA 61

"Eu sunt lumina lumii."

Cine este lumina lumii, dacă nu Fiul lui Dumnezeu? Această

afirmaţie, atunci, nu este decât o afirmare a adevărului despre tine

însuţi. Este opusul afirmării orgoliului, aroganţei sau autodecepţiei.

Ea nu descrie conceptul sinelui plăsmuit de tine. Nu se referă la nici

una din caracteristicile cu care ţi-ai înzestrat idolii. Se referă la tine,

aşa cum ai fost creat de Dumnezeu. Ea, pur şi simplu, afirmă

adevărul.

Pentru ego, ideea de astăzi este chintesenţa preamăririi de sine.

Numai că ego-ul nu înţelege smerenia, confundând-o cu înjosirea de

sine. Smerenia constă în a-ţi accepta rolul în mântuire şi în a-ţi

asuma altul. A insista pe ideea că nu poţi fi lumina lumii, dacă

aceasta este funcţia pe care Dumnezeu ţi-a încredinţat-o, nu este

smerenie. Numai aroganţa ar declara că această funcţie nu poate fi

pentru tine, iar aroganţa este întotdeauna a ego-ului.

Adevărata smerenie îţi cere să accepţi ideea de astăzi, pentru că

Vocea lui Dumnezeu este Cea care îţi spune că ea este adevărată.

Acesta este un prim pas în acceptarea funcţiei tale reale pe pământ.

Este un pas uriaş spre asumarea locului tău drept de mântuire. Este

o aserţiune fermă a dreptului tău la mântuire şi, deopotrivă, o

adeverire a puterii care îţi este dată pentru a-i mântui pe alţii.

Vei dori să te gândeşti astăzi cât mai des la această idee. Ea

constituie răspunsul perfect la toate iluziile şi, ca atare, la toată

ispita. Ea aduce în faţa adevărului toate imaginile pe care le-ai

plăsmuit despre tine şi te ajută să porneşti la drum în pace,

despovărat şi sigur de rostul tău.

Se vor întreprinde cât mai multe perioade de exersare, cu toate

că fiecare nu e nevoie să depăşească un minut sau două. Ele vor

începe prin a-ţi spune:

"Eu sunt lumina lumii. Aceasta este singura mea funcţie. 
De aceea mă aflu aici."

Apoi gândeşte-te o vreme la aceste declaraţii, preferabil cu ochii

închişi, dacă situaţia o permite. Lasă câteva gânduri aferente să-ţi

vină în minte şi repetă ideea în sinea ta, dacă mintea se

îndepărtează de la gândul central.

Ia aminte să începi, dar să şi sfârşeşti ziua cu o perioadă de

exersare. Astfel te vei trezi cu adeverirea adevărului despre tine, îl

vei întări de-a lungul zilei şi vei adormi reafirmându-ţi funcţia şi

singurul tău rost aici. Aceste două perioade de exersare pot fi mai

lungi decât celelalte, dacă le găseşti utile şi vrei să le extinzi. Ideea

de astăzi depăşeşte cu mult părerile meschine ale ego-ului despre

ceea ce eşti şi despre rostul tău. Fiind aducătoare de mântuire,

acest lucru este în mod evident necesar. Cel de faţă este primul

dintr-un număr de paşi uriaşi pe care îi vom face în următoarele

câteva săptămâni. Încearcă să construieşti încă de astăzi o temelie

solidă pentru aceste avansuri. Eşti lumina lumii. Dumnezeu Şi-a

clădit planul de mântuire a Fiului Său pe tine.

Lectia 60

LECŢIA 60

Iată ideile pentru recapitularea de astăzi:

<46> "Dumnezeu este Iubirea în care iert."

Dumnezeu nu iartă, deoarece niciodată nu a condamnat. Cel fără vină nu poate învinovăţi, iar cei care şi-au acceptat inocenţa nu văd nimic care trebuie iertat. Şi totuşi, iertarea este mijlocul prin care îmi voi recunoaşte inocenţa. Ea este răsfrângerea Iubirii lui Dumnezeu pe pământ. Mă va aduce destul de aproape de Cer, pentru ca Iubirea lui Dumnezeu să se poată apleca spre mine, pentru a mă înălţa la El.

<47> "Dumnezeu este Tăria în care mă încred."

Nu prin propria mea tărie, ci prin tăria lui Dumnezeu din mine, de care, iertând, îmi aduc aminte. Pe măsură ce încep să văd, recunosc răsfrângerea Lui pe pământ. Iert toate lucrurile, deoarece simt în mine freamătul Tăriei Sale. Şi încep să-mi reamintesc Iubirea pe care hotărâsem să o uit, dar care nu m-a uitat pe mine.

<48> "Nu e nimic de care să mă tem."

Cât de neprimejdioasă mi se va părea lumea atunci când o voi putea vedea! Nu se va asemăna cu nimic din ce îmi imaginez că văd acum. Fiecare fiinţă şi fiecare lucru pe care le voi vedea se vor apleca spre mine pentru a mă binecuvânta. Voi recunoaşte în fiecare pe Prietenul meu cel mai drag. De cine sau de ce m-aş teme într-o lume pe care am iertat-o şi care m-a iertat?

<49> "Vocea lui Dumnezeu îmi vorbeşte în fiecare clipă a zilei."

Vocea lui Dumnezeu nu încetează nici o clipă să apeleze la iertarea mea ca să mă mântuiască. Nu este o clipă în care Vocea Lui să înceteze să-mi îndrume gândurile, să-mi conducă faptele şi să-mi călăuzească paşii. Păşesc cu paşi siguri spre adevăr. Nu mă pot duce altundeva, fiindcă Vocea lui Dumnezeu este singura voce şi singura călăuză care i-au fost date Fiului Său.

<50> "Sunt susţinut de Iubirea lui Dumnezeu."

Când ascult Vocea lui Dumnezeu sunt susţinut de Iubirea Lui. Când deschid ochii, Iubirea Lui luminează lumea, ca eu să pot vedea. Când iert, Iubirea Lui îmi aduce aminte că Fiul Său este neprihănit. Iar când privesc lumea cu viziunea pe care El mi-a dat-o, îmi aduc aminte că sunt Fiul Lui.