duminică, 16 ianuarie 2011

Lectia 104 - duminica, 23 ianuarie 2011

 LECŢIA 104
"Caut doar ceea ce-mi aparţine cu adevărat."

Ideea de astăzi continuă gândul că bucuria şi pacea nu sunt
doar visări deşarte. Ele sunt dreptul tău datorită a ceea ce eşti. Ele
îţi vin de la Dumnezeu, care nu poate să nu-ţi dea ceea ce El voieşte.
Totuşi, pentru aceasta, trebuie să existe un loc pregătit şi dispus să
primească darurile Sale. Acestea nu vor fi primite cu dragă inimă de
o minte care, în locul cuvenit lor, a admis darurile plăsmuite de ea
însăşi ca substitute pentru cele ale lui Dumnezeu.
Astăzi vom înlătura toate darurile fără sens şi făcute de noi
înşine, pe care le-am depus pe altarul sfânt al lui Dumnezeu, unde
numai darurile Sale îşi au locul. Ale Sale sunt darurile care ne
aparţin cu adevărat. Ale Sale sunt darurile pe care le-am moştenit
înainte să fi existat timpul, şi care vor continua să fie ale noastre
atunci când timpul va fi trecut în eternitate. Ale Sale sunt darurile
ce se află acum înăuntrul nostru, fiind atemporale. Şi nu trebuie să
le aşteptăm pentru a le avea. Ele ne aparţin astăzi.
De aceea, ne hotărâm să le avem acum şi să ştim că,
hotărându-ne să le alegem pe ele în locul celor plăsmuite de noi
înşine, nu facem altceva decât să ne unim voia cu ceea ce voieşte
Dumnezeu, recunoscând ceea ce este de-o seamă, ca fiind una. În
perioadele noastre mai lungi de practică, cele cinci minute la fiecare
oră dăruite adevărului în vederea mântuirii tale să înceapă astfel:

"Caut doar ceea ce îmi aparţine într-adevăr,
Iar bucuria şi pacea îmi sunt moştenirea."

Lasă apoi deoparte conflictele lumii care oferă cu totul alte
daruri şi alte ţeluri, plăsmuite din iluzii, atestate de acestea şi
căutate doar într-o lume a visurilor.
Toate acestea le lăsăm deoparte, căutând, în schimb, ceea ce
ne aparţine cu adevărat atunci când cerem să recunoaştem cele ce
ne-au fost dăruite de Dumnezeu. Pregătim în minţile noastre un
luminiş sfânt, în faţa altarului Său, acolo unde darurile Sale de pace
şi bucurie sunt binevenite şi unde venim pentru a găsi ceea ce nea
fost dăruit de El. Astăzi venim cu încredere, conştienţi de faptul că
ceea ce dăruieşte El reprezintă ceea ce ne aparţine într-adevăr.
Astfel, recunoscând pur şi simplu că Voia Sa deja sa împlinit şi
că bucuria şi pacea ne aparţin, ele constituind darurile Sale eterne,
astăzi pregătim calea pentru El. Nu ne vom permite să le pierdem
din vedere de un ceas la altul, când venim din nou să le căutăm
acolo unde El le-a pogorât. Vom readuce în minte cât mai des posibil
acest memento:

"Caut doar ceea ce îmi aparţine într-adevăr.
Darurile lui Dumnezeu, bucuria şi pacea, sunt tot ceea ce doresc."

Lectia 103 - sambata, 22 ianuarie 2011

LECŢIA 103
"Dumnezeu fiind Iubire, este de asemenea şi fericire."

Fericirea este un atribut al iubirii. Ea nu poate fi despărţită de
aceasta. Şi nici nu poate fi trăită în absenţa iubirii. Iubirea nu are
limite, fiind pretutindeni. De aceea, bucuria este şi ea pretutindeni.
Totuşi, mintea poate nega acest fapt, crezând că există goluri în
iubire unde poate pătrunde păcatul, aducând durere în locul
bucuriei. Această stranie credinţă ţine să limiteze fericirea,
redefinind iubirea ca fiind limitată şi introducând contrariul în ceea
ce nu are nici limită, nici contrariu.
Teama este astfel asociată iubirii, şi rezultatele sale devin
moştenirea acelei minţi care îşi închipuie că ceea ce a plăsmuit este
real. Aceste imagini, lipsite într-adevăr de orice realitate, stau
mărturie fricii de Dumnezeu, uitând că, El fiind Iubire, trebuie să fie
şi bucurie. Astăzi vom încerca să aducem din nou această eroare
fundamentală în faţa adevărului, instruindu-ne:

"Dumnezeu, fiind Iubire, este de asemenea şi fericire.
A te teme de El înseamnă a te teme de fericire. "

Începeţi perioadele de exersare de astăzi cu această asociere,
care corectează credinţa falsă că Dumnezeu este teamă. Ea
subliniază, de asemenea, faptul că fericirea îţi aparţine, datorită a
ceea ce este El.
Îngăduie-i acestei corecţii să-ţi fie întipărită în minte la începutul
fiecărei ore active. Primeşte apoi, cu drag, toată fericirea pe care
aceasta o aduce, în timp ce adevărul înlocuieşte teama, iar bucuria
devine ceea ce te aştepţi căi va lua locul durerii. Dat fiind că
Dumnezeu este Iubire, aceasta îţi va fi dăruită. Incită această
perspectivă adeseori în cursul zilei, şi potoleşte-ţi toate temerile cu
această asigurare încurajatoare, blândă, şi pe de-a-ntregul adevărată:

"Dumnezeu, fiind Iubire, este de asemenea şi fericire.
Iar fericirea este ceea ce caut astăzi.
Nu pot da greş, deoarece ceea ce caut este adevărul."

Lectia 102 - vineri, 21 ianuarie 2011

 LECŢIA 102
"Împărtăşesc Voia lui Dumnezeu pentru mine: desăvârşita mea
fericire."

Tu nu vrei să suferi. Poate socoteşti că suferinţa îţi aduce ceva,
poate încă crezi un pic că ea îţi aduce ceea ce vrei. Totuşi, această
credinţă este zdruncinată acum, cu siguranţă, măcar într-atât încât
să-ţi îngădui să te îndoieşti de ea şi să bănuieşti că este lipsită de
sens. Această credinţă nu a dispărut încă, dar deja îi lipsesc
rădăcinile cu ajutorul cărora se agăţa ferm de cotloanele cele mai
întunecate şi tainic ascunse ale minţii tale.
Astăzi încercăm săi diminuăm şi mai mult influenţa slăbită deja
şi să ne dăm seama că durerea nu are nici un rost, nu are nici o
cauză şi nici puterea de a înfăptui ceva. Ea nu poate dobândi nimic.
Nu oferă absolut nimic şi nu există. Iar tot ceea ce crezi că îţi oferă
este lipsit de existenţă, asemenea ei. Ai fost sclavul nimicului. Fii
liber astăzi pentru a te împreuna cu Voia fericită a lui Dumnezeu.
Timp de câteva zile vom continua să dedicăm şedinţele noastre
de practică unor exerciţii concepute pentru a te ajuta să atingi
fericirea pe care Voia lui Dumnezeu a sădito în tine. Aici îţi ai
sălaşul, aici îţi găseşti siguranţa. Aici îţi afli pacea, aici nu există nici
o teamă. Aici se află mântuirea. Aici se află, în sfârşit, odihna.
Începe astăzi şedinţele de exersare cu următoarea declaraţie de
acceptare a Voii lui Dumnezeu pentru tine:

"Împărtăşesc Voia lui Dumnezeu pentru mine:
desăvârşita mea fericire.
Şi acum o accept ca fiindu-mi funcţia."

Caută-ţi apoi această funcţie în adâncurile minţii, pentru că ea
este acolo, aşteptând doar să te hotărăşti. Nu se poate să nu o
găseşti, odată ce îţi vei da seama că ea reprezintă opţiunea ta şi că
împărtăşeşti Voia lui Dumnezeu.
Fii fericit, căci fericirea îţi este singura funcţie aici. Nu ai de ce
să fii mai puţin iubitor faţă de Fiul lui Dumnezeu decât El, a cărui
iubire la creat la fel de iubitor cum este El Însuşi. În afară de aceste
perioade de răgaz a câte cinci minute la fiecare oră, opreşte-te astăzi
adeseori ca să-ţi spui că acum ai acceptat fericirea ca fiindu-ţi singura
funcţie. Şi fii încredinţat că, făcând asta, te împreunezi cu Voia lui
Dumnezeu.

Lectia 101 - joi, 20 ianuarie 2011

 LECŢIA 101
"Voia lui Dumnezeu pentru mine este fericirea desăvârşită."

Astăzi vom continua să abordăm tema fericirii. Ideea de astăzi
este o idee cheie pentru înţelegerea a ceea ce înseamnă mântuire.
Încă mai crezi că mântuirea cere suferinţă, drept canon pentru
"păcatele" tale. Nu este aşa. Totuşi, eşti nevoit să gândeşti astfel
cât timp crezi că păcatul este real, şi că Fiul lui Dumnezeu poate
păcătui.
Dacă păcatul este real, atunci pedeapsa este îndreptăţită şi nu
poate fi evitată. Atunci mântuirea nu poate fi dobândită decât prin
suferinţă. Dacă păcatul este real, fericirea trebuie să fie o iluzie, căci
nu pot fi amândouă adevărate. Cei păcătoşi certifică doar moartea şi
durerea, căci aşa ceva şi solicită. Pentru că ei ştiu că asta îi
aşteaptă, că îi va căuta şi găsi undeva, cândva, într-o formă sau alta,
echilibrând conturile pe care i le datorează lui Dumnezeu. În teama
lor, ar vrea să scape de El. Însă El îi va urmări, ei neavând scăpare.
Dacă păcatul este adevărat, mântuirea trebuie să fie durere.
Durerea este plata păcatului, iar suferinţa nu poate fi evitată dacă
păcatul este real. Astfel, mântuirea trebuie să fie un lucru de temut,
fiindcă ea va ucide, încetul cu încetul, luând totul înainte de a
acorda favoarea binevenită a morţii unor victime ce sunt abia puţin
mai mult decât oase, înainte ca mântuirea să fie potolită. Mânia ei
este nemăsurată, nemiloasă, dar pe deplin justificată.
Cine şi-ar căuta o atât de sălbatică pedeapsă? Cine nu ar fugi de
mântuire, încercând în fel şi chip să înăbuşe Vocea care io oferă? De
ce ar încerca s-o asculte şi să-I accepte propunerea? Dacă păcatul
este real, propunerea ei este moarte, administrată într-o formă
cruntă, pentru a fi pe măsura dorinţelor cumplite în care se naşte
păcatul. Dacă păcatul este real, mântuirea a devenit duşmanul tău
înverşunat, blestem al lui Dumnezeu aruncat asupra ta, cel care Ia
răstignit Fiul.
Ai nevoie de perioadele de exersare de astăzi. Exerciţiile te
învaţă că păcatul nu este real, că tot ceea ce crezi că trebuie să vină
ca urmare a păcatului nu se va întâmpla niciodată, pentru că nu are
nici o cauză. Acceptă ispăşirea cu o minte deschisă, care nu se mai
complace în credinţa muribundă că ai făcut un diavol din Fiul lui
Dumnezeu. Nu există păcat. Vom exersa acest gând cât se poate
mai des astăzi, deoarece el constituie baza pentru ideea zilei.
Voia lui Dumnezeu pentru tine este fericire desăvârşită,
deoarece nu există păcat, iar suferinţa este lipsită de cauză. Bucuria
este îndreptăţită, iar durerea nu este altceva decât semnul că te-ai
înţeles pe tine însuţi greşit. Nu te teme de Voia lui Dumnezeu. Mai
degrabă apleacă-te către ea cu încrederea că te va elibera de toate
consecinţele pe care păcatul le-a ţesut într-o plăsmuire halucinantă.
Spune:

"Voia lui Dumnezeu pentru mine este fericirea desăvârşită.
Nu există păcat; şi ca atare el nu are consecinţe."

Astfel ar trebui să-ţi începi perioadele de exersare, şi să încerci
apoi din nou să găseşti bucuria pe care aceste gânduri o vor oferi
minţii tale.
Dăruieşte aceste cinci minute cu dragă inimă, pentru a înlătura
povara grea cu care te încarci prin credinţa dementă că păcatul este
real. Te-ai aşternut la drumul libertăţii, iar acum ideea de astăzi îţi
dă aripi şi speranţă de a ajunge mai repede la ţelul care te
aşteaptă: pacea. Nu există păcat. Reţine aceasta astăzi, şi spuneţi
cât de des posibil:

"Voia lui Dumnezeu pentru mine este fericirea desăvârşită.
Acesta este adevărul, fiindcă nu există păcat."

Lectia 100 - miercuri, 19 ianuarie 2011

LECŢIA 100
"Rolul meu este esenţial în planul de mântuire al lui
Dumnezeu."

Aşa cum Fiul lui Dumnezeu îl împlineşte pe Tatăl său, tot aşa
rolul tău din plan împlineşte planul Tatălui tău. Mântuirea trebuie să
răstoarne credinţa nesăbuită în gânduri şi trupuri separate, ce
trăiesc vieţi separate şi merg pe căi separate. O singură funcţie
împărtăşită de minţi separate le uneşte într-un scop unic, căci fiecare
dintre ele este la fel de esenţială pentru toate celelalte.
Voia lui Dumnezeu pentru tine este fericirea deplină. De ce te-ai
mai decide să te împotriveşti Voii Sale? Rolul pe care ţi la păstrat în
realizarea planului Său îţi este dat pentru ca să poţi fi reintegrat în
ceea ce voieşte El. Acest rol este la fel de esenţial pentru planul Său
precum este pentru propria-ţi fericire. Bucuria ta trebuie să fie
deplină, ca să poţi face înţeles planul Său tuturor acelora la care El
te trimite. Ei îşi vor vedea funcţia reflectată pe faţa ta luminoasă şi
Îl vor auzi pe Dumnezeu chemându-i în râsetul tău fericit.
Eşti cu adevărat indispensabil pentru planul lui Dumnezeu. Fără
propria-ţi bucurie, bucuria Sa nu este deplină. Fără zâmbetul tău,
lumea nu poate fi mântuită. Cât timp eşti trist, lumina, pe care
Dumnezeu Însuşi a desemnato ca mijloc pentru mântuirea lumii,
este palidă şi lipsită de strălucire, iar nimeni nu râde, fiindcă tot ce
este râset nu poate să fie decât ecoul propriului tău râset.
Eşti cu adevărat indispensabil pentru planul lui Dumnezeu. La
fel cum lumina ta face să sporească fiecare lumină ce străluceşte în
Cer, tot astfel bucuria ta pe Pământ invită toate minţile să-şi
abandoneze necazurile şi să-şi ia locul alături de tine în cadrul
planului lui Dumnezeu. Mesagerii lui Dumnezeu sunt voioşi şi voioşia
lor vindecă necazul şi disperarea. Ei sunt dovada că Dumnezeu
voieşte fericirea deplină pentru toţi cei care vor accepta darurile
Tatălui lor ca aparţinându-le.
Astăzi nu voim să ne lăsăm cuprinşi de tristeţe. Altfel nu vom
reuşi să ne asumăm rolul care este esenţial pentru planul lui
Dumnezeu, cât şi pentru viziunea noastră. Tristeţea este semnul că
vrei să joci un alt rol, în locul aceluia ce ţi-a fost conferit de către
Dumnezeu. Prin aceasta întârzii să arăţi lumii cât de mare este
fericirea pe care El o voieşte pentru tine. Şi prin urmare nu
recunoşti că această fericire îţi aparţine.
Astăzi vom încerca să înţelegem că bucuria este funcţia noastră
aici. Dacă eşti trist, rolul tău este vacant, şi toată lumea, odată cu
tine, este privată de bucurie. Dumnezeu te roagă să fii fericit, ca
lumea să vadă cât de mult îşi iubeşte El Fiul, şi că voieşte ca nici
cea mai mică întristare să nu-i curme bucuria; nici ca vreo teamă să-l
asalteze, săi tulbure pacea. Astăzi eşti mesagerul lui Dumnezeu.
Aduci fericirea Sa tuturor celor pe care îi priveşti; aduci pacea Sa
oricui te priveşte şi citeşte mesajul Său pe faţa ta fericită.
Astăzi ne vom pregăti pentru toate acestea în perioadele
noastre de exersare, a câte cinci minute: vom simţi cum se
stârneşte în noi fericirea, după Voia Tatălui şi a noastră. Începe
exerciţiile cu gândul pe care îl conţine ideea de astăzi. Dăţi seama,
apoi, că rolul tău este să fii fericit. Numai atât ţi se cere, ţie sau
oricui doreşte să-şi ocupe locul printre mesagerii lui Dumnezeu.
Gândeşte-te ce înseamnă aceasta. Bineînţeles că te-ai înşelat în
credinţa ta că ţi sar cere vreun sacrificiu. Potrivit planului lui
Dumnezeu ai numai de primit, şi niciodată nu pierzi, nu sacrifici, nu
mori.
Hai să încercăm să găsim acea bucurie care stă mărturie nouă
şi lumii întregi despre Voia lui Dumnezeu pentru noi. Funcţia ta
este să o găseşti aici, să o găseşti acum. De aceea ai venit. Fie ca
aceasta să fie ziua în care vei reuşi! Priveşte adânc înăuntrul tău,
fără a te teme de toate acele gânduri mărunte şi ţeluri nebuneşti pe
lângă care treci, acum când te înalţi ca să-L întâlneşti pe Christul din
tine.
El va fi acolo. Poţi ajunge la El acum. Ce altceva ai prefera să
priveşti, mai degrabă decât pe Cel care aşteaptă ca tu să-L priveşti?
Ce gând mărunt are putere să te reţină? Ce ţel nebunesc îţi poate
întârzia reuşita, când Cel care te cheamă este Însuşi Dumnezeu?
El va fi prezent. Eşti indispensabil planului Său. Astăzi eşti
mesagerul Său. Şi trebuie să găseşti ceea ce El doreşte ca tu să
dăruieşti. Nu uita de ideea de astăzi în răstimpul dintre perioadele
de exersare din oră în oră. Chiar propriu-ţi Sine te cheamă astăzi. Şi
tot Lui îi dai răspuns de fiecare dată când îţi spui că eşti
indispensabil planului lui Dumnezeu de mântuire a lumii.

Lectia 99 - marti, 18 ianuarie 2011

LECŢIA 99
"Mântuirea este unica mea funcţie aici."

Mântuirea şi iertarea sunt asemenea. Amândouă dau de înţeles
că ceva merge anapoda; ceva de care trebuie să fii mântuit, pentru
care trebuie să fii iertat spiritual; ceva eronat care are nevoie de
schimbări corective; ceva aparte sau diferit de Voia lui Dumnezeu.
Astfel, ambii termeni implică ceva imposibil, dar care totuşi sa
întâmplat, rezultând o stare de conflict între ceea ce este şi ceea ce
nu ar putea fi niciodată.
Iată că, astfel, adevărul şi iluziile se află pe picior de egalitate,
căci fiecare dintre ele sa întâmplat. Imposibilul devine acel lucru
pentru care ai nevoie de iertare, de care ai nevoie să fii mântuit.
Mântuirea devine acum zona de frontieră dintre adevăr şi iluzie. Ea
reflectă adevărul, fiind mijlocul prin care poţi scăpa de iluzii. Totuşi,
ea nu este încă adevărul, deoarece desface ceea ce nu a fost făcut
niciodată.
Cum ar putea exista vreodată vreun loc de întâlnire, unde
Pământul şi Cerul pot fi reconciliate în cuprinsul unei minţi unde
există ambele? Mintea care vede iluzii, le consideră reale. Ele au
existenţă prin faptul că sunt gânduri. Şi totuşi nu sunt reale, fiindcă
mintea care gândeşte aceste lucruri este separată de Dumnezeu.
Ce uneşte oare mintea şi gândurile separate cu Mintea şi
Gândul care sunt dea pururi una? Ce plan ar putea păstra adevărul
neatins, recunoscând totodată nevoia pe care o aduc iluziile şi
oferind mijloace prin care acestea să fie desfăcute, fără atacuri şi
fără pic de durere? Ce ar putea fi acest plan decât un Gând al lui
Dumnezeu, prin care nefăcutul este trecut cu vederea şi prin care
nişte păcate, care nu au fost niciodată reale, sunt uitate?
Sfântul Spirit păstrează acest plan al lui Dumnezeu, exact aşa
cum la primit de la El, în Mintea lui Dumnezeu şi în propria ta minte.
Acest plan este în afara timpului, dat fiind că Sursa lui este
atemporală. Totuşi, el operează în cadrul timpului, datorită credinţei
tale că timpul este real. Sfântul Spirit priveşte neabătut ceea ce vezi
tu: păcat, durere, moarte, mâhnire, despărţire şi pierdere. Cu toate
acestea, El ştie că un lucru trebuie să fie în continuare adevărat:
Dumnezeu este mereu Iubire, şi toate acestea nu sunt Voia Sa.
Acesta este Gândul care aduce iluziile în faţa adevărului şi le
vede drept ceea ce sunt: aparenţe, îndărătul cărora se află ceea ce
este neschimbător şi sigur. Acesta este Gândul care mântuieşte şi
iartă, deoarece nu-şi pune credinţa în ceea ce nu este creat de unica
Sursă pe care-o cunoaşte. Acesta este Gândul a cărui funcţie este să
mântuiască, dăruindu-ţi această funcţie ca fiind propria ta funcţie.
Mântuirea îţi este funcţia, asemenea Aceluia căruia Ia fost dat
planul. Acum ţi sa încredinţat acest plan, asemenea Lui. El are un
singur răspuns la toate aparenţele, indiferent de forma, de
mărimea, de profunzimea lor, sau de oricare alte atribute pe care
pare să le aibă:

"Mântuirea este unica mea funcţie aici.
Dumnezeu este mereu Iubire, iar toate acestea nu sunt Voia
Sa."

Tu, cel care vei ajunge să făptuieşti miracole, încredinţează-te că
exersezi temeinic ideea de astăzi. Încearcă să percepi tăria din cele
ce le spui, pentru că acestea sunt cuvinte în care stă libertatea ta.
Tatăl tău te iubeşte. Toată lumea durerilor nu este Voia Sa. Iartă-te
pentru gândul că El ar fi dorit toate acestea pentru tine. Lasă apoi
Gândul, prin care El ţi-a înlocuit toate greşelile, să pătrundă în
cotloanele întunecate ale minţii tale care a gândit gândurile ce nu au
fost niciodată Voia Sa.
Această parte a minţii aparţine lui Dumnezeu, ca şi restul, de
altfel. Ea nu poate să-şi gândească gândurile solitară, nu poate să le
realizeze ascunzându-le de El. Lasă să pătrundă lumina, şi nu vei mai
vedea nici un obstacol în calea celor ce le voieşte El pentru tine.
Dezvăluie secretele tale luminii Sale binevoitoare, şi vezi cât de
intens mai străluceşte această lumină în tine.
Exersează astăzi Gândul Său, şi lasă lumina Sa să descopere şi
să lumineze toate ungherele întunecate şi, transfigurându-le, să le
împreuneze cu restul. Este Voia lui Dumnezeu să nu aibă decât un
singur Fiu. Este Voia lui Dumnezeu că singurul Său Fiu eşti tu.
Gândeşte-te la toate acestea astăzi, când exersezi, şi începe lecţia pe
care o învăţăm, cu această îndrumare pe calea adevărului:

"Mântuirea este unica mea funcţie aici.
Mântuirea şi iertarea sunt asemenea."

Apleacă-te apoi spre Cel cu care îţi împărtăşeşti funcţia aici, şi
lasă-L să te înveţe tot ce ai nevoie să deprinzi pentru a lăsa toată
teama deoparte şi aţi cunoaşte Sinele ca fiind iubire, iubire ce nu
are contrariu în tine.
Iartă toate gândurile care sar opune adevărului împlinirii,
unităţii şi păcii tale. Nu poţi pierde darurile hărăzite ţie de Tatăl tău.
Tu nu vrei să fii alt sine. Nu ai nici o funcţie care nu vine de la
Dumnezeu. Iartă-te de acea funcţie despre care crezi că ţi-ai creato
singur. Iertarea şi mântuirea sunt asemenea. Iartă ceea ce ai
plăsmuit şi eşti mântuit.
Pentru astăzi avem un mesaj special care are puterea de aţi
înlătura pentru totdeauna din minte orice formă de îndoială şi
teamă. Dacă eşti tentat să crezi în realitatea lor, adu-ţi aminte că
aparenţele nu pot ţine piept adevărului pe care-l conţin aceste
preaputernice cuvinte:

"Mântuirea este unica mea funcţie aici.
Dumnezeu este mereu Iubire, iar toate acestea nu sunt Voia
Sa."

Unica ta funcţie îţi spune că eşti unul. Aminteşte-ţi de asta în
timpul care se scurge între răgazurile de cinci minute pe care le
dăruieşti spre a le împărtăşi cu El, Cel care împărtăşeşte cu tine
planul lui Dumnezeu. Adu-ţi aminte:

"Mântuirea este unica mea funcţie aici. "

Astfel aşterni iertarea asupra minţii tale, lăsând să fie
îndepărtată cu blândeţe toată teama, pentru ca iubirea să-şi
găsească locul ce i se cuvine în tine şi să-ţi arate că eşti Fiul lui
Dumnezeu.

Lectia 98 - luni, 17 ianuarie 2011

LECŢIA 98
"Voiesc să-mi accept rolul în planul de mântuire al lui Dumnezeu."

Astăzi este o zi de consacrare, o zi de hram specială. Astăzi
vom afirma cu tărie ce hram purtăm. Noi purtăm hramul adevărului
şi abandonăm iluziile. Nu vom mai oscila între acestea două, ci ne
vom aşeza de partea Unicului. Ne consacrăm astăzi adevărului şi
mântuirii, aşa cum a plănuit-o Dumnezeu. Nu vom susţine că
mântuirea este altceva. Nu o vom căuta acolo unde ea nu este. O
vom accepta cu bucurie aşa cum este şi ne vom asuma rolul
desemnat nouă de Dumnezeu.
Ce fericire să fii sigur! Astăzi ne lăsăm la o parte toate îndoielile
şi ne afirmăm poziţia, având siguranţa ţelului, cu mulţumiri că
îndoiala sa risipit şi că certitudinea ne însoţeşte. Avem un scop
măreţ de îndeplinit, şi ni sa dat tot ce ne trebuie pentru a ne atinge
ţelul. Nici o greşeală nu ne aţine drumul, căci am fost absolviţi de
erori. Toate păcatele noastre s-au spălat, dându-ne seama că nu au
fost decât nişte greşeli.
Celor lipsiţi de vinovăţie nu le este teamă, fiind în siguranţă şi
dându-şi seama de siguranţa lor. Ei nu apelează la magie, nici nu
inventează soluţii pentru a scăpa de ameninţări închipuite, lipsite de
realitate. Ei îşi găsesc odihna în certitudinea calmă că vor înfăptui
ceea ce le este dat să înfăptuiască. Cei lipsiţi de vinovăţie nu se
îndoiesc de aptitudinea lor, ştiind că funcţia le va fi perfect
îndeplinită la locul şi timpul potrivit. Ei şi-au asumat poziţia pe care
ne-o asumăm noi astăzi, ca noi să putem fi părtaşi la certitudinea lor
şi astfel s-o sporim prin acceptarea acesteia de către noi.
Ei vor fi alături de noi; toţi aceia care au luat poziţia pe care o
luăm noi astăzi ne vor oferi cu bucurie tot ceea ce au învăţat,
împreună cu tot ceea ce au câştigat. Cei încă nesiguri ni se vor
alătura şi ei şi, împrumutând certitudinea noastră, o vor spori şi mai
mult. Până şi cei încă nenăscuţi vor auzi chemarea auzită de noi şi îi
vor răspunde atunci când vor fi venit să opteze din nou. Astăzi nu
alegem doar pentru noi înşine.
Oare nu merită să dai din timpul tău câte cinci minute ale
fiecărui ceas pentru a putea accepta fericirea pe care ţi-a dăruit-o
Dumnezeu? Oare nu merită să dai cinci minute din fiecare ceas ca
să-ţi recunoşti funcţia specială aici? Oare nu sunt cele cinci minute
doar o mică rugăminte în comparaţie cu dobândirea unei răsplăţi de
nemăsurat? Când tu ai încheiat cel puţin o mie de târguri în
pierdere.
Iată acum o ofertă careţi garantează izbăvirea deplină de orice
fel de dureri, şi o bucurie pe care lumea nu o poate conţine. O
fărâmă din timpul tău o poţi dărui acum în schimbul păcii minţii şi
certitudinii rostului, cu promisiunea succesului deplin. Şi, de vreme
ce timpul nu are nici o însemnătate, ţi se cere nimicul în schimbul
totului. Iată un târg de pe urma căruia nu poţi pierde. Iar ceea ce
câştigi este într-adevăr nelimitat!
Dăruieşte-I oră de oră micul tău dar, de numai cinci minute. El
va adăuga cuvintelor pe care le foloseşti în exersarea ideii de astăzi,
profunda convingere şi certitudine care ţie îţi lipsesc. Cuvintele Sale
se vor împreuna cu ale tale, făcând din fiecare repetiţie a ideii de
astăzi dedicare totală, făcută într-o încredere la fel de perfectă şi
neşovăitoare precum este a Lui în tine. Încrederea Sa în tine va
lumina toate cuvintele pe care le rosteşti, şi vei trece dincolo de
rezonanţa lor, către ceea ce ele înseamnă cu adevărat. Astăzi,
exersezi împreună cu El, atunci când spui:

"Voiesc să-mi accept rolul în planul de mântuire al lui
Dumnezeu."

În fiecare răstimp de cinci minute pe care îl petreci cu El, Acesta
îţi va primi toate cuvintele şi ţi le va înapoia strălucind toate de o
credinţă şi o încredere atât de puternică şi de nestrămutată, încât
vor lumina lumea cu speranţă şi voioşie. Nu pierde nici o ocazie de a
fi voiosul destinatar al darurilor Sale, ca să le poţi, la rândul tău,
dărui astăzi, lumii.
Dăruieşte-I cuvintele, iar el va face restul. Te va face să-ţi
înţelegi funcţia specială. El va deschide calea spre fericire, iar pacea
şi încrederea vor fi darurile Sale, răspunsul Său la cuvintele tale. El
îţi va confirma cu toată încrederea, bucuria şi certitudinea Sa, că
ceea ce spui este adevărat. Şi atunci vei căpăta convingerea
prezenţei Aceluia care cunoaşte funcţia pe care o ai atât pe pământ,
precum şi în Cer. Va fi cu tine în fiecare perioadă de exerciţiu pe
care o împărtăşeşti cu El, preschimbând fiecare clipă a timpului pe
care i-L oferi, în atemporalitate şi pace.
În decursul orei, caută să-ţi petreci timpul pregătindu-te, într-o
bucurie anticipativă, pentru următoarele cinci minute pe care le vei
petrece din nou cu El. Repetă ideea de astăzi în timp ce aştepţi,
apropierea, din nou, a răgazului fericit. Repetă des ideea, şi nu uita
că, de fiecare dată când o faci, ai îngăduit ca mintea să-ţi fie
pregătită pentru răgazul fericit ce va urma.
Atunci când soseşte ceasul şi El este din nou prezent pentru a
petrece un răstimp cu tine, fii recunoscător şi lasă deoparte toate
obligaţiile pământeşti, toate gândurile mărunte şi ideile limitate, şi
petrece din nou câteva clipe fericite cu El. Spune-I încă odată că
accepţi rolul pe care El doreşte să ţi-l asumi şi pe care te va ajuta să-l
îndeplineşti; iar El îţi va dărui siguranţa că doreşti într-adevăr
această opţiune, pe care El a luat-o împreună cu tine şi tu împreună
cu El.