Lectia 43

LECŢIA 43

"Dumnezeu îmi este Sursa. Nu pot vedea lipsit de El."

Percepţia nu este un atribut al lui Dumnezeu. Tărâmul Său este cel al cunoaşterii. Şi totuşi, El a creat Sfântul Spirit ca Mediator între percepţie şi cunoaştere. Fără această punte de legătură cu Dumnezeu, percepţia ar fi înlocuit cunoaşterea pentru totdeauna în mintea ta. Având această punte de legătură cu Dumnezeu, percepţia va deveni atât de preschimbată şi purificată, încât va duce la cunoaştere. Prin urmare, aceasta îi este funcţia în adevăr.

În Dumnezeu nu poţi vedea. Percepţia nu are nici o funcţie în Dumnezeu, şi nu există. Cu toate acestea, în mântuire, care este desfacerea a ceea ce nu a fost niciodată, percepţia are un scop măreţ. Făcută de Fiul lui Dumnezeu pentru un scop nesfânt, ea trebuie să devină mijlocul de a restitui sfinţenia concepţiei sale.

Percepţia nu are nici un înţeles. Şi totuşi, Sfântul Spirit îi dă un înţeles foarte apropiat de cel al lui Dumnezeu. Percepţia vindecată devine mijlocul prin care Fiul lui Dumnezeu îşi iartă fratele, iertându-se pe sine.

Nu poţi vedea lipsit de Dumnezeu, pentru că nu poţi fi lipsit de Dumnezeu. Orice ai face, în El faci, pentru că orice ai gândi, cu Mintea Lui gândeşti. Dacă viziunea este reală, iar ea este reală în măsura în care împărtăşeşte scopul Sfântului Spirit, atunci nu poţi vedea lipsit de Dumnezeu.

Astăzi, sunt necesare trei perioade de exersare de câte cinci minute, una cât se poate de devreme şi alta la o oră cât se poate de înaintată a zilei. A treia poate fi întreprinsă la momentul cel mai potrivit şi cel mai convenabil pe care îl permit împrejurările şi dispoziţia ta. La începutul acestor perioade de exersare, repetă ideea zilei în sinea ta, cu ochii deschişi. Apoi, pentru o scurtă vreme, aruncă o privire în jurul tău, aplicând ideea în mod specificator la ceea ce vezi. Patru sau cinci subiecte sunt suficiente pentru această fază de exersare. Ai putea spune, de exemplu:

"Dumnezeu îmi este Sursa. Nu pot vedea această masă de lucru lipsit de El."

"Dumnezeu îmi este Sursa. Nu pot vedea această poză lipsită de El."

Deşi această parte a perioadei de exersare ar trebui să fie relativ scurtă, încredinţează-te că alegi subiectele pentru această fază a exersării în mod nediscriminatoriu, fără includeri sau excluderi intenţionate. Pentru cea de-a doua fază, mai lungă, închide ochii, repetă din nou ideea de astăzi, apoi îngăduie oricărui gând relevant care îţi vine în minte să se alăture ideii. Formulează-ţi gândurile în modul personal, de pildă:

"Văd lumea prin ochii iertării."

"Văd lumea ca fiind binecuvântată."

"Lumea mă poate pune faţă în faţă cu mine însumi."

"Îmi văd propriile gânduri, care sunt aidoma celor ale lui Dumnezeu."

Este potrivit orice gând care se referă, mai mult sau mai puţin direct, la ideea de astăzi. Gândurile nu trebuie să conţină referiri evidente la idee, doar să nu-i fie opuse. Dacă constaţi că mintea ţi-o ia razna; dacă începi să fii conştient de gânduri aflate în dezacord evident cu ideea de astăzi, sau dacă pari a nu fi în stare să te gândeşti la ceva, deschide ochii, repetă prima fază a perioadei de exersare, apoi încearcă iarăşi faza a doua. Nu permite prelungirea unei perioade în care să fii preocupat de gânduri irelevante. Pentru a le evita, întoarce-te ori de câte ori este nevoie la prima fază a exerciţiului.

În aplicarea ideii de astăzi în cadrul perioadelor mai scurte de exersare, forma poate varia conform împrejurărilor şi situaţiilor în care te afli pe parcursul zilei. De exemplu, dacă eşti împreună cu cineva, dă-ţi osteneala să-ţi aduci aminte să-i spui în gând:

"Dumnezeu îmi este Sursa. Nu te pot vedea lipsit de El."

Ideea de astăzi să se aplice, de asemenea, de-a lungul zilei, la diferitele situaţii şi întâmplări care vor avea loc, mai ales la cei ce par să te necăjească într-un fel sau altul. În acest scop, aplică ideea în această formă:

"Dumnezeu îmi este Sursa. Nu pot vedea lucrul acesta lipsit de El."

Dacă, la momentul respectiv, nici un subiect anume nu se prezintă conştiinţei tale, repetă doar ideea în forma ei iniţială. Dă-ţi silinţa să nu laşi să treacă perioade de timp lungi fără a-ţi aminti ideea zilei, reamintindu-ţi astfel funcţia ta.

Lectia 42

LECŢIA 42

"Dumnezeu îmi este tăria. Viziunea este darul Său."

Ideea de astăzi combină cele două gânduri foarte puternice, ambele fiind de importanţă majoră. Ea stabileşte, de asemenea, o relaţie de tipul cauză-efect, care explică de ce nu poţi da greş în eforturile tale de a realiza ţelul cursului. Vei vedea, pentru că aceasta este Voia lui Dumnezeu. Tăria Sa, şi nu propria-ţi tărie, este cea care îţi dă putere. Iar darul Lui, nu al tău, este cel care îţi oferă viziunea.

Dumnezeu este într-adevăr puterea ta, iar ceea ce dăruieşte El este cu adevărat dăruit. Aceasta înseamnă că poţi primi darul oricând şi oriunde, oriunde ai fi şi în orice împrejurare te-ai afla.

Trecerea ta prin timp şi spaţiu nu este întâmplătoare. Nu te poţi afla decât în locul potrivit, la timpul potrivit. Astfel este tăria lui Dumnezeu. Astfel Îi este tăria.

Vom avea astăzi două perioade de exersare de trei până la cinci minute, una cât se poate de curând după ce te trezeşti dimineaţa, cealaltă cât se poate de apropiată de ora de culcare. Totuşi, este mai bine să aştepţi până când poţi sta în linişte cu tine însuţi, la o vreme când te simţi într-o dispoziţie favorabilă, decât să fii preocupat de respectarea întocmai a perioadelor indicate.

Începe aceste perioade de exersare prin repetarea fără grabă a ideii de astăzi, cu ochii deschişi, privind în jur. Închide apoi ochii şi repetă ideea încă o dată, chiar mai rar decât înainte. Încearcă apoi să nu te mai gândeşti la nimic altceva decât la gândurile care îţi vin în legătură cu ideea zilei. De exemplu, s-ar putea să gândeşti:

"Viziunea trebuie să fie posibilă. Dumnezeu dăruieşte cu adevărat", sau

"Darurile lui Dumnezeu pentru mine trebuie să fie ale mele, pentru că El mi le-a dăruit."

Orice gând care se referă în mod evident la ideea de astăzi este potrivit. De fapt, s-ar putea să te uimească gradul de înţelegere referitoare la curs pe care îl vădesc unele din gândurile tale. Lasă-le să vină fără a le cenzura, dacă nu constaţi că mintea ţi-o ia razna şi că ai îngăduit să pătrundă nişte gânduri irelevante. S-ar putea, de asemenea, să atingi un punct unde nici un gând nu mai pare să-ţi vină în minte. Dacă se vor petrece asemenea interferenţe, deschide ochii şi repetă încă odată gândul, privind fără grabă în jur; închide ochii, repetă din nou ideea, apoi continuă să cauţi gânduri pertinente.

Ia aminte, totuşi, că pentru exerciţiile de astăzi, o căutare activă a gândurilor relevante nu este potrivită. Încearcă doar să renunţi la iniţiativă, lăsând gândurile să vină. Dacă ţi se pare greu, este mai bine să îţi petreci perioada de exersare alternând repetările lente ale ideii având ochii deschişi cu repetările având ochii închişi, decât să forţezi găsirea gândurilor potrivite.

Numărul perioadelor de exersare care ar fi de mare folos astăzi este practic nelimitat. Ideea de astăzi este un prim pas spre adunarea gândurilor şi desprinderea cu gândul că studiezi un sistem de gândire unificat, în care nimic din ceea ce este necesar nu lipseşte şi în care nu este nimic contradictoriu sau irelevant. Cu cât vei repeta mai des ideea, cu atât mai des îţi vei reaminti că ţelul cursului este important pentru tine şi că nu l-ai uitat.