Lectia 97 - duminica, 16 ianuarie 2011

LECŢIA 97

"Eu sunt spirit."

Ideea de astăzi te identifică cu Unicul tău Sine. Ea nu acceptă o

identificare scindată, după cum nu încearcă să îmbine nişte factori

contradictorii într-o ţesătură a unităţii. Ea pur şi simplu afirmă

adevărul. Exersează cât mai des acest adevăr, pentru că el îţi va

aduce mintea de la conflict spre liniştitele plaiuri ale păcii. Nici un

fior de spaimă nu poate pătrunde, căci mintea ta a fost absolvită de

nebunie, odată ce a abandonat iluziile unei identităţi scindate.

Afirmăm din nou adevărul despre Sinele tău, Fiul cel sfânt al lui

Dumnezeu, care odihneşte în tine, a cărui minte a fost redată

lucidităţii. Tu eşti spiritul care Îl întregeşte pe El Însuşi,

împărtăşindu-i funcţia de Creator. El este mereu cu tine, aşa cum tu

eşti mereu cu El.

Astăzi încercăm să aducem realitatea şi mai aproape de mintea

ta. De fiecare dată când exersezi, starea de conştienţă se apropie

cât de cât; câteodată se întâmplă să câştigi o mie de ani şi chiar

mai mult. Minutele pe care le oferi se multiplică de nenumărate ori,

căci miracolul, deşi face uz de timp, nu se află sub stăpânirea

acestuia. Mântuirea este un miracol, primul şi ultimul; primul care

este şi ultimul, fiind unul singur.

Tu eşti spiritul în a cărui minte locuieşte miracolul în care orice

timp se opreşte; miracolul în sânul căruia un minut petrecut cu

folosirea acestor idei devine un timp fără limită şi fără sfârşit.

Dăruieşte, aşadar, aceste minute cu dragă inimă, şi bizuie-te pe Cel

care a promis că va pogorî asupra lor atemporalitatea. El Îşi va oferi

toată tăria Sa fiecărui mic efort pe care îl faci. Dăruieşte-I astăzi

minutele de care are nevoie, pentru a te ajuta să înţelegi împreună

cu El, că eşti spiritul care locuieşte în El şi care, prin Vocea Sa, îşi

poartă chemarea spre fiecare fiinţă; îşi oferă vederea oricui cere;

înlocuieşte eroarea cu simplul adevăr.

Sfântul Spirit va fi bucuros să primească din mâinile tale cele

cinci minute ale fiecărei ore, pentru a le purta în jurul acestei lumi

cuprinsă de durere şi dor, unde par să domnească chinul şi mizeria.

El nu va trece cu vederea nici o singură minte deschisă care voieşte

să accepte darurile vindecătoare aduse de aceste minute, şi le va

aşeza oriunde ştie că vor fi bine primite. Ele vor spori în puterea lor

de vindecare de fiecare dată când cineva le acceptă drept gânduri

ale sale şi le foloseşte pentru a vindeca.

Astfel va fi înmulţit de mii şi chiar zeci de mii de ori fiecare dar

pe care îl facem Sfântului Spirit. Iar atunci când acesta se va fi

reîntors la tine, el va depăşi în putere micul tău dar, precum

strălucirea soarelui eclipsează licărirea plăpândă a licuriciului preţ de

o clipă şovăielnică, înainte de a se stinge. Strălucirea statornică a

acestei lumi rămâne, pentru a te conduce în afara întunericului; dar

nici nu vei mai uita vreodată calea.

Începe aceste exerciţii fericite spunând cuvintele pe care ţi le

adresează Sfântul Spirit, şi lasă-le să reverbereze prin El în jurul

lumii:

"Sunt Spirit, un Fiu sfânt al lui Dumnezeu.

Eliberat de toate limitele, ocrotit, vindecat, întregit,

Liber să iert, liber să mântuiesc lumea."

Găsindu-şi expresia prin tine, Sfântul Spirit va accepta acest dar

ce l-ai primit de la El, îi va spori puterea şi ţi-l va înapoia.

Oferă-I astăzi, cu bucurie, fiecare perioadă de exersare. Şi El îţi

va vorbi, aducându-ţi aminte că eşti spirit, una cu El şi cu

Dumnezeu, cu fraţii tăi şi cu Sinele tău. Ascultă-I asigurarea

încurajatoare de fiecare dată când rosteşti cuvintele pe care El ţi le

oferă astăzi, şi îngăduie-I să spună minţii tale că ele sunt adevărate.

Foloseşte-le împotriva ispitei; vei evita astfel tristele ei consecinţe

care, dacă cedezi credinţei că eşti altceva decât spirit, sunt

inevitabile. Astăzi Sfântul Spirit îţi dăruieşte pace. Primeşte

cuvintele Sale, şi oferă-I-le Lui.

Lectia 96 - sambata, 15 ianuarie 2011

LECŢIA 96

"Mântuirea vine de la Unicul meu Sine."

Deşi eşti Unicul Sine, tu trăieşti experienţa stării de a fi doi:

deopotrivă bun şi rău, iubitor şi urâcios, minte şi trup. Această

senzaţie de a fi scindat în părţi contrarii induce sentimente de

conflict acut şi constant, şi conduce la încercări frenetice de a

reconcilia aspectele contradictorii ale acestei perceperi de sine. Ai

căutat multe soluţii de acest gen, şi nici una din ele nu a izbutit.

Contrariile pe care le găseşti în tine nu vor fi niciodată compatibile.

Doar Unul există.

Faptul că adevărul şi iluzia nu pot fi reconciliate oricât de mult

şi oricum am încerca, indiferent ce mijloace foloseşti şi indiferent

cum vezi problema trebuie acceptat, dacă vrei să fii mântuit. Până

când nu vei fi acceptat aceasta, vei încerca realizarea unui şir

nesfârşit de ţeluri pe care nu le poţi atinge; vei întreprinde serii

absurde de cheltuieli de timp şi de efort, de speranţă şi de îndoială,

fiecare la fel de inutilă ca cea precedentă şi la fel de sortită eşecului

ca şi cea următoare.

Problemele care nu au nici un înţeles nu pot fi rezolvate în

cadrul în care au fost puse. Două sine-uri care se află în conflict nu

pot fi puse în concordanţă, iar binele şi răul nu au nici un termen

comun. Acel sine pe care tu l-ai făcut nu poate fi niciodată Sinele

tău, după cum Sinele tău nu poate fi scindat, fără a mai înceta să

mai fie Ceea Ce este şi Ceea Ce trebuie să fie pentru totdeauna. O

minte şi un trup nu pot coexista. Nu încerca să le împaci, pentru că

una neagă realitatea celuilalt. Dacă eşti trup fizic, mintea ta a ieşit

din propriu-ţi concept despre sine, fiindcă nu mai are loc pentru a

mai face cu adevărat parte din tine. Dacă eşti spirit, atunci trupul

trebuie să fie lipsit de sens pentru realitatea ta.

Spiritul face uz de minte ca mijloc pentru a-I găsi o expresie

Sinelui său. Iar mintea care serveşte spiritul, este împăcată şi plină

de bucurie. Puterea ei vine din spirit, ea îndeplinindu-şi astfel funcţia

cu bucurie. Însă, mintea se poate, de asemenea, considera

despărţită de spirit, percepându-se înăuntrul unui trup pe care îl

confundă cu ea însăşi. În afara funcţiei sale, mintea nu-şi află pacea

şi fericirea este străină gândurilor sale.

Cu toate acestea, mintea despărţită de spirit nu poate gândi. Ea

şi-a renegat Sursa tăriei şi se vede neajutorată, limitată şi slabă.

Disociată de propria ei funcţie, ea socoteşte că este singură şi

separată, atacată de armate întregi care se îndreaptă împotriva ei,

ascunzându-se de acestea la adăpostul fragil al trupului. Acum ea

este constrânsă să împace ceea ce este de-o seamă cu ceea ce nu

este de-o seamă ("capra cu varza"), crezând că acesta îi este rostul.

Nu mai pierde timpul cu asta. Cine poate rezolva conflictele

stupide pe care ni le prezintă un vis? Ce ar putea însemna

rezolvarea lor, privind în lumina adevărului? Cărui scop ar putea

servi? Care este rostul rezolvării lor? Mântuirea nu poate preface

iluziile în realitate, nici rezolva o problemă care nu există. Tu speri,

pesemne, că mântuirea poate să facă toate acestea. Ai vrea ca

planul lui Dumnezeu pentru izbăvirea scumpului Său Fiu săi aducă

durere, în loc să-l pună în libertate?

Sinele tău reţine gândurile Sale, şi acestea rămân în propria-ţi

minte şi în mintea lui Dumnezeu. Sfântul Spirit păstrează mântuirea

în mintea ta, oferindu-i calea către pace. Mântuirea este un gând pe

care îl împărtăşeşti cu Dumnezeu, deoarece Vocea Sa l-a acceptat

pentru tine şi a răspuns în numele tău că aceasta s-a şi împlinit.

Astfel, mântuirea este păstrată printre gândurile pe care Sinele tău

le îndrăgeşte şi le nutreşte pentru tine.

Vom încerca astăzi să găsim acest gând, a cărui prezenţă în

mintea ta este garantată de Cel care îţi vorbeşte de Unicul tău Sine.

Cele cinci minute de exersare ale fiecărei ore vor constitui o căutare

a Sa înăuntrul minţii tale. Mântuirea vine de la acest Unic Sine prin

intermediul Aceluia care este puntea între mintea ta şi acest Sine.

Aşteaptă cu răbdare, şi lasă-L pe el să-ţi vorbească de Sinele tău şi

despre toate câte le poate face propria-ţi minte, odată restituită

acestui Sine şi liberă să slujească Voii Sale.

Începe prin a spune:

"Mântuirea vine de la Unicul meu Sine.

Gândurile Sale îmi stau la dispoziţie."

Caută apoi gândurile Sinelui şi revendică-le, ele aparţinându-ţi.

Acestea sunt propriile tale gânduri adevărate, pe care le-ai renegat,

lăsându-ţi mintea să rătăcească printr-o lume a viselor, pentru a găsi

nişte iluzii cu care să le înlocuiască. Aici se află gândurile tale,

singurele pe care le ai. Mântuirea este unul dintre aceste gânduri;

găseşte-o acolo.

Dacă reuşeşti, gândurile care îţi vin, îţi vor spune că eşti salvat

şi că mintea şi-a găsit funcţia pe care a căutat s-o piardă. Sinele tău o

va saluta cu bucurie şi îi va dărui pacea. Restabilită în tărie, ea se

va revărsa, din nou, dinspre spirit către spiritul din toate lucrurile,

create de Spirit ca fiind El Însuşi. Mintea ta va binecuvânta toate

lucrurile. Odată confuzia terminată, tu eşti restabilit, căci ţi-ai regăsit

Sinele.

Sinele tău ştie că astăzi nu poţi da greş. Poate că mintea ta va

mai rămâne o scurtă vreme nesigură. Asta să nu te înspăimânte.

Sinele tău va păstra pentru tine bucuria pe care o resimte, tu

devenind cât de curând pe deplin conştient că ea îţi aparţine. De

fiecare dată când petreci cinci minute din oră căutându-L pe Cel care

îţi împreunează mintea cu Sinele, tu îi oferi altă comoară în păstrare

pentru tine.

De fiecare dată când îi spui minţii tale frenetice că mântuirea

vine de la Unicul tău Sine, vei mai adăuga o comoară belşugului tău

în creştere.

Şi tot belşugul va fi dăruit oricui îl cere şi voieşte să accepte

darul. Reflectează, numai, cât de mult ţi se dăruieşte astăzi ca să

dăruieşti, pentru a-ţi fi dăruit!

Lectia 95 - vineri, 14 ianuarie 2011

LECŢIA 95

Sunt Unicul Sine, unit cu Creatorul meu

Ideea de astăzi te descrie cu acurateţe aşa cum tea creat Dumnezeu. Eşti unul în cuprinsul tău şi unit cu El. A ta este unitatea întregii creaţii. Unitatea ta desăvârşită face ca schimbarea să fie imposibilă în tine. Tu nu accepţi acest fapt şi întârzii să-ţi dai seama că aşa este, numai datorită credinţei tale că deja te-ai schimbat.

Te vezi pe tine însuţi ca fiind o parodie ridicolă după creaţia lui Dumnezeu: slab, vicios, urât şi păcătos, mizerabil, asaltat de durere. Aşa arată versiunea ta despre tine însuţi: un sine divizat în multe părţi beligerante, separate de Dumnezeu şi abia ţinute laolaltă de făcătorul lui eratic şi capricios, căruia i te închini. Acesta nu aude rugăciunile tale, căci este surd. Nu vede unitatea în tine, căci este orb. Nu înţelege că tu eşti Fiul lui Dumnezeu, căci este fără simţire şi nu înţelege nimic.

Astăzi vom încerca să fim conştienţi doar de ceea ce are putinţa de a auzi şi vedea, de ceea ce este clar ca bună ziua. Vom îndrepta din nou exerciţiile către atingerea Unicului tău Sine, care este unit cu Creatorul său. 

Încercăm azi din nou, cu răbdare şi speranţă. Folosirea primelor cinci minute ale fiecărei ore active pentru a exersa ideea zilei prezintă avantaje speciale pentru stadiul de învăţare în care te afli în prezent. E dificil în acest moment să nu-ţi laşi mintea să hoinărească, atunci când este pusă la exerciţii prelungite. Desigur, ţi-ai dat deja seama de aceasta. Ai observat în ce măsură îţi lipseşte disciplina mentală şi în ce măsură ai nevoie de antrenarea minţii. Este necesar să fii conştient de acest lucru, deoarece constituie un obstacol serios în calea avansării tale. Perioadele de exersare mai scurte, dar frecvente, prezintă în acest moment alte avantaje pentru tine. Pe lângă recunoaşterea dificultăţilor pe care le ai în susţinerea atenţiei, trebuie să fi observat de asemenea că, dacă nu ţi se aduce aminte în mod frecvent de ţelul tău, ai tendinţa să-l dai uitării pentru lungi perioade de timp. Adesea nu reuşeşti să-ţi aminteşti aplicaţiile scurte ale ideii zilei, şi nu ţi-ai format încă obiceiul de a folosi ideea ca reacţie automată la ispită.

În această etapă, o structură îţi este, aşadar, necesară, planificată astfel încât să cuprindă frecvente aduceri aminte ale ţelului tău, precum şi încercări regulate de al atinge. Regularitatea în termeni de timp nu este cerinţa ideală pentru cea mai salutară formă de exersare în ale mântuirii. Totuşi, este avantajoasă pentru cei a căror motivaţie este inconsistentă şi care opun mare rezistenţă învăţării. De aceea, ne vom ţine, pentru o vreme, de perioadele de exersare a câte cinci minute pe oră, îndemnându-te să omiţi cât mai puţine cu putinţă. Utilizarea primelor cinci minute ale orei va fi deosebit de folositoare, de vreme ce impune o structură mai fermă. Nu folosi, însă, abaterile ocazionale de la acest program ca scuză de a nu reveni la el cât mai repede cu putinţă. S-ar putea, foarte probabil, să existe tentaţia de a considera ziua ca pierdută, dat fiind că ai omis să faci lucrul cerut. Dar această tentaţie trebuie doar recunoscută ca fiind ceea ce este: refuzul tău de a permite ca greşelile să-ţi fie corectate, precum şi absenţa bunăvoinţei de a încerca din nou.

Sfântul Spirit nu este încurcat de greşelile tale în funcţia Sa de Învăţător. El poate fi reţinut numai de către lipsa disponibilităţii tale în a te detaşa de ele. Hai să fim hotărâţi; de aceea, mai ales pentru următoarea săptămână şi ceva, să avem bunăvoinţa de a ne ierta scăderile în sârguinţă şi neglijarea instrucţiunilor pentru exersarea ideii zilei. Această toleranţă faţă de slăbiciune ne va permite mai curând să o trecem cu vederea, decât săi acordăm puterea de a ne întârzia procesul de învăţare. Dacă-i acordăm slăbiciunii puterea de a face astfel, noi o privim ca pe o tărie şi confundăm tăria cu slăbiciunea.

Când nu reuşeşti să te conformezi cerinţelor acestui curs, nu înseamnă decât că ai făcut o greşeală. Aceasta se cere corectată, şi atât. A permite unei greşeli să continue, înseamnă a face greşeli în plus, bazate pe prima şi întărind-o pe aceasta. Tocmai acest proces trebuie înlăturat, fiind un alt mod de a apăra iluziile împotriva adevărului.

Abandonează aceste erori, recunoscându-le drept ceea ce sunt. Sunt tentative de a te ţine în inconştienţa faptului că eşti Unicul Sine, unit cu Creatorul tău, una cu fiecare aspect al creaţiei, nelimitat în putere şi pace. Acesta este adevărul, şi nimic altceva nu este adevărat. Astăzi vom afirma din nou acest adevăr, încercând să ajungem în acel loc din tine unde nu există nici o îndoială că numai asta este adevărat.

Începe perioadele de exersare de astăzi cu această asigurare încurajatoare, oferită minţii tale cu toată certitudinea de care eşti în stare:

Sunt Unicul Sine, unit cu Creatorul meu,

Una cu fiecare aspect ale creaţiei, nelimitat în putere şi pace.

Închide apoi ochii şi spuneţi din nou, încet, cu profunzime, străduindu-te să laşi înţelesul cuvintelor să ţi se afunde în minte, înlocuind false idei:

Sunt Unicul Sine.

Repetă aceasta de câteva ori, apoi încearcă să simţi înţelesul pe care îl evocă cuvintele.

Eşti Unicul Sine, unit şi în siguranţă, în lumină, bucurie şi pace. 
Eşti Fiul lui Dumnezeu, Unicul Sine, cu Un Creator şi un ţel: de a aduce conştienţa acestei Unităţi tuturor minţilor, astfel încât adevărata creaţie să poată extinde Totalitatea şi Unitatea lui Dumnezeu. Eşti Unicul Sine, complet, vindecat şi întreg, având puterea de a ridica giulgiul întunericului de pe faţa lumii şi de a scoate la iveală lumina din tine, pentru a demonstra lumii adevărul despre tine însuţi.

Eşti Unicul Sine, în armonie perfectă cu tot ce este, şi cu tot ce va fi. Eşti Unicul Sine, Fiul cel sfânt al lui Dumnezeu, unit cu toţi fraţii tăi într-acest Sine; unit cu Tatăl tău întru Voia Sa. Simte în tine acest Unic Sine, lasă-L să risipească în strălucirea Sa toate iluziile şi îndoielile tale. Acesta este Sinele tău, Fiul lui Dumnezeu Însuşi, neprihănit precum Creatorul său, tăria Sa aflându-se înăuntrul tău şi iubirea Lui fiind a ta pentru totdeauna. Eşti Unicul Sine şi-ţi este dat să simţi acest Sine înăuntrul tău şi să-ţi alungi toate iluziile din această singură Minte, care este chiar acest Sine, adevărul cel sfânt din tine.

Nu te lăsa astăzi pradă uitării. Avem nevoie de ajutorul tău; de mica ta contribuţie în a aduce fericire întregii lumi. Şi Cerul se bizuie pe tine, având încrederea că astăzi te vei strădui. Împărtăşeşte-i aşadar, certitudinea, căci a ta este. Fii vigilent. Nu te lăsa pradă uitării. Pe parcursul zilei nu uita de ţelul tău. Repetă ideea de astăzi cât mai des cu putinţă şi înţelege că, de fiecare dată când o faci, cineva aude glasul speranţei, freamătul adevărului în mintea sa, foşnetul blând al aripilor păcii.

Recunoaşterea, de către tine, a faptului că eşti Unicul Sine, unit cu Tatăl tău, este o chemare adresată întregii lumi de a fi una cu tine. Cu oricine te întâlneşti astăzi, nu uita săi împărtăşeşti făgăduinţa ideii de astăzi, spunându-i:

Eşti Unicul Sine, împreună cu mine, Unit cu Creatorul nostru în acest Sine.

Te cinstesc datorită a Ceea Ce Sunt, si datorită a Ceea Ce este El, Cel care ne iubeşte pe amândoi ca pe unul.

Lectia 94 - joi, 13 ianuarie 2011

LECŢIA 94

Sunt aşa cum m-a creat Dumnezeu

Continuăm astăzi cu acea idee care aduce mântuirea deplină; acea afirmaţie care dezarmează orice formă de tentaţie; acel gând care reduce Egoul la tăcere, desfăcându-l pe de-a-ntregul. Eşti aşa cum tea creat Dumnezeu. Sunetele acestei lumi amuţesc, priveliştile acestei lumi dispar, şi toate gândurile pe care această lume le-a conţinut vreodată sunt şterse pentru totdeauna de această singură idee. Iată mântuirea îndeplinită. Iată luciditatea restabilită.

Adevărata lumină este tărie, iar tăria este neprihănire. Dacă rămâi aşa cum tea creat Dumnezeu, trebuie să fii puternic şi lumina trebuie să fie în tine. Acela care ţi-a asigurat neprihănirea trebuie să-ţi fie, de asemenea, garanţia tăriei şi a luminii. Eşti aşa cum tea creat Dumnezeu. Întunericul nu poate umbri slava Fiului lui Dumnezeu. Tu stai în lumină, puternic prin neprihănirea în care ai fost creat şi în care vei rămâne pentru veşnicie.

Astăzi vom dedica din nou primele cinci minute ale fiecărei ore încercării de a simţi adevărul din tine. Începe aceste perioade ale cercetării cu aceste cuvinte:

Sunt aşa cum m-a creat Dumnezeu.

Sunt Fiul Său în eternitate.

Încearcă acum să dai de Fiul lui Dumnezeu din tine. Acesta este Sinele care nu a păcătuit niciodată, şi care nici na plăsmuit vreo imagine care să înlocuiască realitatea. Acesta este Sinele care nu şi-a părăsit patria în Dumnezeu pentru a rătăci prin lume. Acesta este Sinele care nu cunoaşte teama şi care nici nu poate concepe

pierderea, suferinţa sau moartea.

Pentru a atinge acest ţel, nu ai decât să laşi deoparte toţi idolii şi toate imaginile pe care ţi le-ai făcut despre tine; lasă în urma ta lista însuşirilor, bune sau rele, pe care ţi le-ai atribuit; aşteaptă adevărul într-o liniştită nădejde. Dumnezeu Însuşi a promis că acesta va fi revelat acelora care îl cer. Tu ceri acum. Nu poţi să nu reuşeşti, pentru că El nu poate să nu reuşească.

Dacă nu poţi răspunde cerinţei de a exersa în primele cinci minute ale fiecărui ceas, aminteşte-ţi măcar odată pe oră:

Sunt aşa cum m-a creat Dumnezeu.

Şi sunt Fiul Său în eternitate.

Spuneţi astăzi deseori că tu eşti aşa cum tea creat Dumnezeu. Şi nu întârzia să reacţionezi cu aceste cuvinte faţă de oricine pare să te irite:

Tu eşti aşa cum te-a creat Dumnezeu.

Şi eşti Fiul Său în eternitate.

Astăzi străduieşte-te să faci exerciţiile oră de oră. Fiecare dintre acestea va fi un pas uriaş către izbăvirea ta, şi un jalon important în asimilarea sistemului de gândire promovat de acest curs.

Lectia 93 - miercuri, 12 ianuarie 2011

LECŢIA 93

"Lumina, bucuria şi pacea sălăşluiesc în mine."

Tu ai convingerea că în tine locuiesc răul, întunericul şi păcatul.

Eşti convins că, dacă cineva ar vedea adevărul despre tine, ar fi

dezgustat şi sar feri de tine ca de un şarpe veninos. Ai convingerea

că, dacă ţi sar revela ceea ce este adevărat despre tine, te-ar apuca

o aşa groază, încât te-ai grăbi să-ţi curmi viaţa cu propriile tale mâini,

continuarea traiului după aşa privelişte fiind imposibilă.

Acestea sunt convingeri credinţe atât de ferm implantate,

încât cu greu poţi fi ajutat să-ţi dai seama că ele n-au nici un temei.

Este evident că ai făcut greşeli. Este limpede că ţi-ai căutat

mântuirea pe căi ciudate; că ai fost amăgit şi amăgitor, speriat de

fantezii prosteşti şi vise sălbatice; că te-ai închinat la idoli plăsmuiţi

din ţărână toate acestea sunt adevărate potrivit convingerilor

(credinţei) tale de acum.

Astăzi vom pune în discuţie toate acestea, nu din punctul de

vedere propriu gândirii tale, ci din cu totul alt punct de referinţă,

conform căruia asemenea gânduri deşarte sunt lipsite de înţeles.

Aceste gânduri nu sunt după Voia lui Dumnezeu. Aceste convingeri

credinţe caraghioase, El nu le împărtăşeşte cu tine. Atât este

suficient pentru a dovedi că ele sunt greşite, dat tu nu pricepi

(percepi) că ele este aşa.

De ce nu vrei să te laşi copleşit de bucurie, când eşti asigurat că

tot răul pe care crezi că lai făcut nu sa înfăptuit niciodată, că toate

păcatele tale nu au fost comise, că eşti la fel de curat şi sfânt

precum ai fost creat, că lumina, bucuria şi pacea sălăşluiesc în tine?

Imaginea ta despre tine însuţi nu poate ţine piept Voii lui

Dumnezeu. Tu crezi că asta înseamnă moarte, dar înseamnă viaţă.

Crezi că eşti distrus, dar eşti mântuit.

Căci sinele pe care lai plăsmuit nu este Fiul lui Dumnezeu. Prin

urmare, acest sine nici nu există. Iar tot ceea ce acest sine pare să

facă şi să gândească nu înseamnă nimic. Nu este nici bine, nici rău.

Este pur şi simplu ireal, nimic mai mult. Această plăsmuire nu se

războieşte cu Fiul lui Dumnezeu. Nici nu-i face rău, nici nu-i atacă

pacea. Nu a schimbat cu nimic creaţia, nici na redus eterna

neprihănire la păcat, nici iubirea la ură. Ce putere poate poseda

acest sine pe care lai plăsmuit, de vreme ce vrea să conteste Voia

lui Dumnezeu?

Neprihănirea ta este garantată de Dumnezeu. Acest gând se

cere repetat iar şi iar, până ce este acceptat. Este adevărat.

Neprihănirea ta este garantată de Dumnezeu. Nimic nu o poate

atinge, nimic nu poate schimba ceea ce Dumnezeu a creat ca fiind

etern. Acel sine pe care lai plăsmuit, rău şi plin de păcate, este lipsit

de înţeles (de sens). Neprihănirea ta este garantată de Dumnezeu,

iar lumina, bucuria şi pacea sălăşluiesc în tine.

Mântuirea necesită acceptarea unui singur gând: eşti precum

tea creat Dumnezeu, nu ceea ce ai făcut tu din tine. Oricât de multe

rele socoteşti că ai făcut, eşti precum tea creat Dumnezeu. Oricâte

greşeli ai fi comis, adevărul despre tine este neschimbat. Creaţia

este eternă şi inalterabilă. Neprihănirea ta este garantată de

Dumnezeu. Eşti şi vei fi dea pururea exact precum ai fost creat.

Lumina, bucuria şi pacea sălăşluiesc în tine, pentru că Dumnezeu

le-a pus acolo.

Începe perioadele mai lungi de exersare ale zilei de astăzi ar fi

de cel mai mare folos ca acestea să ocupe primele cinci minute ale

fiecărei ore active prin a afirma adevărul despre crearea ta:

"Lumina, bucuria şi pacea sălăşluiesc în mine.

Neprihănirea mea este garantată de Dumnezeu."

Lasă apoi deoparte imaginile tale prosteşti despre tine însuţi şi

petrece restul perioadei de exersare încercând să ai o trăire a celor

dăruite ţie de Dumnezeu, în locul celor pe care ţi le-ai adjudecat tu.

Tu eşti fie ceea ce Dumnezeu a creat, fie ceea ce tu ai plăsmuit.

Un Sine este adevărat; celălalt nu există. Încearcă să ai experienţa

unităţii Unicului tău Sine. Încearcă săi preţuieşti sfinţenia şi Iubirea

din care a fost creat. Încearcă să nu interferezi cu Sinele pe care

Dumnezeu La creat ca fiind tu însuţi, ascunzându-I măreţia în dosul

mărunţilor idoli ai răului şi păcătoşeniei, pe care i-ai făcut pentru aL

înlocui. Îngăduie-I să vină în ceea cei este propriu. Iată-te: Tu eşti

Acesta. Iar lumina, bucuria şi pacea sălăşluiesc în tine, fiindcă aşa

este.

Sar putea să nu ai bunăvoinţa sau chiar posibilitatea de a folosi

primele cinci minute ale fiecărei ore pentru aceste exerciţii. Încearcă

totuşi să le foloseşti atunci când îţi este cu putinţă. Aminteşte-ţi cel

puţin să repeţi la fiecare oră aceste gânduri:

"Lumina, bucuria şi pacea sălăşluiesc în mine.

Neprihănirea mea este garantată de Dumnezeu."

Încearcă apoi să-ţi acorzi un minut în care, stând cu ochii închişi,

să-ţi dai seama că acesta este o confirmare a adevărului despre tine.

Dacă apare cumva vreo situaţie care pare să fie tulburătoare,

împrăştie repede iluzia de teamă prin repetarea gândurilor de mai

sus. Dacă te simţi ispitit să te superi pe cineva, spune-i în gând:

"Lumina, bucuria şi pacea sălăşluiesc în tine.

Neprihănirea ta este garantată de Dumnezeu."

Astăzi poţi face multe pentru mântuirea lumii.

Poţi face multe pentru a te apropia de acea parte în mântuire,

care ţi-a fost încredinţată de Dumnezeu. Astăzi poţi face multe

pentru a aduce minţii tale convingerea că ideea zilei este pe deplin

adevărată.