Lectia 39

LECŢIA 39

"Sfinţenia mea îmi este mântuirea."

Dacă vinovăţia este iadul, care îi este opusul? Asemenea textului pentru care au fost scrise aceste exerciţii zilnice, ideile folosite pentru exerciţii sunt foarte simple, foarte clare şi lipsite de ambiguitate. Nu ne preocupă isprăvile intelectuale, nici jocurile de logică. Ne ocupăm numai de ceea ce este bătător la ochi, iar acesta a fost trecut cu vederea în ceaţa complexităţii în care socoţi că gândeşti.

Dacă vinovăţia este iadul, care îi este opusul? Desigur, răspunsul nu e greu. Ezitarea pe care o simţi poate, răspunzând la întrebare, nu se datorează ambiguităţii întrebării. Dar crezi că vinovăţia este iad? Dacă ai crede, ai vedea pe loc cât de direct şi de simplu este textul şi nu ai mai avea deloc nevoie de exerciţii zilnice. Nimeni nu are nevoie de exersare pentru a dobândi ceva ce îi aparţine deja.

Am afirmat deja că sfinţenia ta este mântuirea lumii. Dar propria ta mântuire? Nu poţi da ce nu ai. Un mântuitor trebuie să fie mântuit. Cum altfel ar putea el propovădui mântuirea? Exerciţiile de astăzi ţi se vor adresa ţie, recunoscând faptul că mântuirea ta este de o importanţă hotărâtoare pentru mântuirea lumii. Aplicând exerciţiile la lumea ta, întreaga lume beneficiază de pe urma lor.

Sfinţenia ta este răspunsul la fiecare întrebare care s-a pus vreodată, care se pune acum sau care se va pune în viitor. Sfinţenia ta înseamnă sfârşitul vinovăţiei şi, astfel, sfârşitul iadului. Sfinţenia ta este mântuirea lumii şi a ta. Cum ai putea fi exclus de la ea tocmai tu, căruia îi aparţine sfinţenia ta? Dumnezeu nu cunoaşte nesfinţenia. Se poate ca El să nu-şi cunoască Fiul?

Recomandăm insistent cinci minute încheiate pentru cele patru perioade mai lungi de exersare pe ziua de astăzi, încurajându-se tendinţele de exersare mai lungi şi mai frecvente. Dacă vrei să depăşeşti cerinţele minime, se recomandă mai degrabă şedinţe mai numeroase decât mai lungi, cu toate că propunem şi una şi alta.

Începe perioadele de exersare ca de obicei, repetând ideea de astăzi în sinea ta. Apoi, cu ochii închişi, caută gândurile neiubitoare, sub orice formă ar apare: sentimente de jenă, deprimare, mânie, teamă, îngrijorare, atac, nesiguranţă şi aşa mai departe. Şi, prin urmare, de ele este nevoie să fii mântuit.

Anumite situaţii, întâmplări sau persoane, pe care le asociezi cu gânduri neiubitoare de orice fel, constituie subiecte potrivite pentru exerciţiile de astăzi. Este imperativ pentru salvarea ta să le vezi într-un mod diferit. Iar binecuvântarea pe care le-o dai te va mântui şi îţi va dărui viziune.

Rar, fără vreo selecţie conştientă şi fără a da atenţie necuvenită vreuneia dintre ele, cercetează-ţi mintea pentru a găsi orice gând ce se pune între tine şi mântuirea ta. Aplică ideea de astăzi la fiecare din ele, în felul următor:

"Gândurile mele neiubitoare despre ....... mă ţin în iad. Sfinţenia mea îmi este mântuirea."

Aceste perioade de exersare îţi vor părea, poate, mai uşoare, dacă vei intercala între ele mai multe perioade scurte, în care să repeţi, în sinea ta, doar de câteva ori, fără grabă, ideea de astăzi.

De asemenea, s-ar putea să îţi fie de ajutor să incluzi câteva intervale scurte, în timpul cărora să nu faci nimic altceva decât să te relaxezi şi să nu te gândeşti, aparent, la nimic. La început, concentrarea susţinută este foarte dificilă. Va deveni mult mai uşoară însă, pe măsură ce mintea îţi va deveni mai disciplinată şi atenţia mai greu de abătut.

Până una alta, te poţi considera liber să introduci varietate în perioadele de exersare, în orice formă ţi se pare potrivit. Cu toate acestea, nu schimba ideea în sine atunci când variezi metoda în care o aplici. Oricum vei decide s-o foloseşti, ideea trebuie enunţată în aşa fel încât înţelesul ei să fie faptul că sfinţenia ta îţi este mântuirea. Încheie fiecare perioadă de exersare prin repetarea, încă o dată, a ideii în forma ei iniţială şi adaugă:

"Dacă vinovăţia este iadul, atunci care îi este opusul?"

În timpul aplicărilor mai scurte, care urmează să se facă de vreo trei sau patru ori pe oră şi chiar mai des, poţi repeta ideea zilei şi este de preferat să faci şi una şi alta. Dacă apar tentaţii, o formă deosebit de utilă a ideii este:


"Sfinţenia mea îmi este mântuirea de lucrul acesta."

Lectia 38

LECŢIA 38

"Nimic nu este cu neputinţă pentru sfinţenia mea."

Sfinţenia ta răstoarnă toate legile lumii. Ea transcende fiecare restricţie impusă de timp, spaţiu, distanţă şi limită de orice fel. Sfinţenia ta este absolut nelimitată în puterea ei, deoarece te consacră ca Fiu al lui Dumnezeu, una cu Mintea Creatorului său.

Prin sfinţenia ta, puterea lui Dumnezeu devine manifestă. Prin sfinţenia ta, puterea lui Dumnezeu devine disponibilă. Iar pentru puterea lui Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă. Sfinţenia ta poate, aşadar, îndepărta toată durerea, ea poate pune capăt tuturor necazurilor şi poate rezolva toate problemele. Ea poate să le facă pe toate atât în ceea ce te priveşte pe tine, cât şi în privinţa oricui. Ea este nepărtinitoare în puterea ei de a ajuta pe oricine, fiind nepărtinitoare în puterea ei de a mântui pe oricine.

Dacă tu eşti sfânt, atunci sfânt este tot ce a creat Dumnezeu. Eşti sfânt pentru că toate lucrurile pe care le-a creat El sunt sfinte. Şi toate lucrurile pe care le-a creat El sunt sfinte deoarece tu eşti sfânt.

În exerciţiile de astăzi, vom aplica puterea sfinţeniei tale la toate problemele, dificultăţile sau suferinţele, indiferent de forma sub care îţi vin în minte, fie că sunt în legătură cu tine însuţi sau cu altcineva. Nu vom face deosebiri, pentru că nu există deosebiri. În cele patru perioade de exersare mai lungi, din care fiecare ar fi de preferat să dureze cinci minute încheiate, repetă ideea de astăzi, închide-ţi ochii, apoi cercetează-ţi mintea pentru a găsi orice senzaţie de impas sau nefericire, după cum vezi lucrurile. Încearcă să faci cât mai puţină deosebire între o situaţie dificilă pentru tine şi una care e dificilă pentru altcineva. Identifică situaţia în mod concret şi, de asemenea, numele persoanei implicate. Foloseşte această formulare când aplici ideea de astăzi:

"În situaţia ....... în care mă văd, nimic nu este cu neputinţă pentru sfinţenia mea."

"În situaţia ....... în care se vede, nimic nu este cu neputinţă pentru sfinţenia mea."

Poate că vrei să variezi, din timp în timp, această procedură şi să adaugi câte un gând relevant, formulat de tine însuţi. Ai putea dori, de pildă, să incluzi gânduri ca:

"Nimic nu este cu neputinţă pentru sfinţenia mea, pentru că în ea stă puterea lui Dumnezeu."

Introdu orice variaţii care ţi se par potrivite, însă menţine exerciţiile focalizate asupra temei: "Nimic nu este cu neputinţă pentru sfinţenia mea."

Scopul exerciţiilor de astăzi este de a începe să-ţi insufle sentimentul că ai stăpânire asupra tuturor lucrurilor deoarece eşti ceea ce eşti. În aplicările frecvente mai scurte, aplică ideea în forma ei iniţială, atât timp cât nu apare sau îţi trece prin minte vreo problemă anume care te priveşte pe tine sau pe altcineva. În acest caz, foloseşte pentru aplicarea ideii forma mai specifică.