LECTIA 169
Prin har trăiesc. Prin har sunt eliberat
Harul e un aspect al Iubirii lui Dumnezeu foarte asemănător stării care domneste în unitatea adevărului. E cea mai înaltă aspiraţie a lumii, căci duce cu totul dincolo de lume. Deşi întrece învătarea este obiectivul învăţării, căci harul nu poate veni până nu se pregăteşte mintea pentru adevărata acceptare. Harulle devine pe loc celor care au pregătit o masă unde poate fi aşezat cu gingăşie şi pri mit de bunăvoie; un altar curat şi sfânt pentru acest dar.
Harul e acceptarea Iubirii lui Dumnezeu într-o lume a urii şi a fricii aparente. Numai prin har dispar frica şi ura, căci harul prezinta o altă stare atât de opusă la tot ce conţine lumea, încât cei ale căror minţi, sunt luminate de darul harului nu pot să creadă că lumea fricii e realitate.
Harul nu se învaţă. Ultimul pas trebuie să treacă dincolo de toată· învăţarea. Harul nu e obiectivul pe care aspiră să îl atingă acest curs.
Dar ne pregătim pentru har în sensul că o minte deschisă poate să audă Deşteptarea. Nu e complet închisă la Vocea lui Dumnezeu devenit conştientă că există lucruri pe care nu le ştie, aşa că e gata să accepte o stare complet diferită de trăirea cu care s-a familiarizat.
Am dat poate impresia că ne contrazicem afirmaţia potrivit căreia revelaţia că Tatăl şi Fiul sunt una s-a stabilit deja. Dar am mai· spus că mintea determină când va fi momentul respectiv şi că l-a şi determinat. Şi totuşi, te îndemnăm din răsputeri să stai mărturie pentru Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a grăbi trăirea adevărului şi a-i accelera sosirea în fiecare minte care recunoaşte efectele adevărului asupra ta.
Unitatea este pur şi simplu ideea că Dumnezeu este. Şi, în Fiinţa Lui, El cuprinde toate lucrurile. Nicio minte nu conţine altceva decât pe El. Spunem "Dumnezeu este" şi apoi tăcem, căci - în cunoaşterea' aceasta - cuvintele nu au niciun înteles. Nu sunt buze să le rostească, şi nicio parte a minţii suficient de distinctă să se simtă conştientă acum de ceva ne-ea..S-a unit cu Sursa ei. Şi, exact ca Sursa ei, ea pur şi simplu este.
Nu e ceva despre care poţi vorbi sau scrie, şi nici ceva la care să te poţi gândi. E ceva ce vine în fiecare minte când s-a dat complet şi s-a primit complet recunoaşterea totală că voia ei e a lui Dumnezeu.
E ceva ce readuce mintea în prezentul nesfârşit, unde trecutul ;i viitorul sunt de neconceput. E ceva ce depăşeşte mântuirea, ceva ce stă dincolo de ideea de timp, de iertare şi de sfânta faţă a lui Cristos.Fiullui Dumnezeu. a dispărut pur şi simplu în Tatăl său, exact ca fatăI său în el. Lumea nu a existat deloc. Veşnicia rămâne o stare constantă.
Asta e ceva ce depăşeşte trăirea pe care încercăm să o grăbim.
Dar iertarea, predată şi învăţată, aduce cu ea trăirile care adeveresc că se apropie acum momentul stabilit de minte să abandoneze totul în afară de asta. Nu îl grăbim, de parcă ce vei oferi a fost ascuns de Cel Ce ne predă semnificaþia iertării.
Toată învăţarea a fost deja în Mintea Lui, desăvârşită şi deplină.EI a recunoscut tot ce ar avea timpul de dat şi a dat totul tuturor minţilor, ca fiecare să. poată hotărî - dintr-un punct în care timpul s-a sfârşit - când va fi eliberată pentru revelaţie şi veşnicie. Am spus deja de câteva ori că nu faci decât să întreprinzi o călătorie gata încheiată.
Căci unitatea trebuie să fie aici. Indiferent care ar fi momentul pe are care şi l-a stabilit mintea pentru revelaţie, el e total irelevant pentru ceea ce trebuie să fie o stare constantă, de-a pururi cum a fost mereu, ramânând de-a pururi aşa cum e acum. Noi ne preluăm pur şi simlu rolul desemnat demult, pe deplin recunoscut ca perfect îndeplinit de Cel Ce a scris scenariul mântuirii în Numele Creatorului Său si în Numele Fiului Creatorului Său.
Nu e nevoie să aducem lămuriri suplimentare pentru ceva ce nimeni de aici nu poate să înţeleagă. Când va veni revelaţia unităţii tale, se va cunoaşte şi înţelege pe deplin. Acum avem de muncit, entru că cei aflaţi în timp pot vorbi de lucruri de dincolo şi pot ascuIta cuvinte care încearcă să explice că ceea ce stă încă să vină a ş ai trecut. Oare ce înţeles pot să transmită cuvintele acestea celor ce stau că să numere orele, şi se scoală, lucrează şi se culcă în funcţie de mersul lor?
Ajunge, atunci, că ai de muncit pentru a-ţi juca rolul. Sfârşitul trebuie să îţi rămână obscur până nu închei de făcut partea ce îţi revine. Nu contează. Căci de partea ta continuă să depindă tot restul. Când preiei rolul care ţi s-a desemnat, mântuirea se apropie încă un pic de fiecare inimă incertă care nu bate încă la unison cu umnezeu.
Iertarea este tema principală care străbate mântuirea de la cap la coadă, ţinându-i toate părţile în relaţii semnificative, cursul direcţionat şi rezultatul sigur. Iar acum cerem har, darul final pe care îl poate acorda mântuirea. Trăirea pe care o aduce harul se va sfârşi în timp, căci harul prefigurează Cerul, dar nu înlocuieşte ideea de timp ecât pentru puţină vreme.
Intervalul acesta este de ajuns. Aici se depun miracolele, să le înapoiezi din clipe sfinte pe care le primeşti, prin har în trăirea ta, tuturor celor ce văd lumina care stăruie pe faţa ta. Ce să fie faţa lui Cristos, dacă nu faţa celui ce a intrat o clipă în veşnicie şi a adus de acolo, ca să binecuvânteze lumea, o reflecţie clară a unitătii pe care a simţit-o timp de o clipă? Cum ai putea să o dobândeşti, în sfârşi pentru totdeauna, cât timp o parte din tine rămâne pe dinafară,.neştiutoare, netrezită şi având nevoie de tine ca martor al adevărului?
Fii recunoscător că te întorci, pe cât ai fost de bucuros să pleci o clipă, şi acceptă darurile pe care ţi le-a procurat harul. Le aduci înapoi la tine însuţi. Iar revelaţia nu e cu mult în urmă. Venirea ei este asigurată. Cerem har şi trăirea care vine din har. Primim cu bucurie eliberarea pe care le-o oferă tuturor. Nu cerem ce nu e de cerut.Nu ne uităm mai departe de ce poate da harul. Căci asta putem da în harul care ne-a fost dat.
Ce ne propunem azi să învăţăm nu merge mai departe de această rugăciune. In lume însă, ce poate fi mai mult decât ce îi cerem azi Celui Care dă harul pe care îl cerem, după cum i s-a dat şi Lui?
Prin har trăiesc. Prin har sunt eliberat.
Prin har dau. Prin har voi elibera.
