Lectia 80 - joi, 30 decembrie

 LECŢIA 80

"Fie să recunosc faptul că problemele mi-au fost rezolvate."

Dacă binevoieşti să-ţi recunoşti problemele, vei recunoaşte

faptul că nu ai probleme. Unicei tale probleme centrale i s-a

răspuns, iar altă problemă nu ai. Prin urmare, trebuie să fii împăcat.

Mântuirea depinde aşadar de recunoaşterea acestei unice probleme

şi de înţelegerea faptului că ea a şi fost rezolvată. O singură

problemă, o singură soluţie. Mântuirea s-a isprăvit. Slobozenia de

tot conflictul îţi aparţine. Acceptă faptul acesta şi eşti gata să îţi

ocupi locul de drept în planul de mântuire al lui Dumnezeu.

Unica ta problemă a fost rezolvată! Repetă mereu astăzi gândul

acesta în sinea ta, cuprins de recunoştinţă şi convingere. Ţi-ai

recunoscut unica problemă, deschizând astfel calea Sfântului Spirit

spre a-ţi da răspunsul lui Dumnezeu. Ai lăsat deoparte amăgirea şi

ai văzut lumina adevărului. Ai acceptat mântuirea pentru tine,

aducând problema laolaltă cu răspunsul. Şi poţi recunoaşte

răspunsul, întrucât problema a fost identificată.

Astăzi eşti îndreptăţit la pace. O problemă care a fost rezolvată

nu te mai poate îngrijora. Fii numai decis să nu uiţi ce îţi aduce

aminte de asta. O singură problemă, o singură soluţie. Acceptă

pacea pe care o aduce această simplă afirmaţie.

În perioadele de exersare de mai lungă durată de astăzi vom

revendica pacea care trebuie să fie a noastră, odată ce problema şi

răspunsul au fost aduse laolaltă. Problema trebuie să fi dispărut,

pentru că răspunsul lui Dumnezeu nu poate da greş. Odată ce ai

recunoscut una, ai recunoscut-o şi pe cealaltă. Soluţia este inerentă

problemei. Ţi s-a răspuns şi ai acceptat răspunsul. Eşti mântuit.

Lasă acum să ţi se dea pacea pe care ţi-o aduce acceptarea ta.

Închide-ţi ochii şi primeşte-ţi răsplata. Recunoaşte faptul că

problemele tale au fost rezolvate. Recunoaşte că ai ieşit din conflict;

eşti liber şi împăcat. Mai presus de toate, reaminteşte-ţi că ai o

singură problemă şi că problema are o singură soluţie. Aici se află

simplitatea mântuirii. De aceea, reuşita ei este garantată.

Încurajează-te astăzi deseori cu faptul că problemele tale au

fost rezolvate. Repetă ideea cu profundă convingere, cât mai des

posibil. Şi, mai ales, nu uita să aplici ideea de azi la orice problemă

specifică care ar putea să se ivească. Spune imediat:

"Fie să recunosc faptul că această problemă a fost rezolvată."

Astăzi să fim hotărâţi să nu facem colecţie de reproşuri. Să fim

hotărâţi a fi liberi de probleme care nu există. Mijlocul: simpla

onestitate. Nu te amăgi în privinţa conţinutului problemei, şi vei
recunoaşte, în mod necesar, că problema a fost rezolvată.

Lectia 79 - miercuri, 29 decembrie

Lecţia 79

"Fie să recunosc problema, ca să poată fi rezolvată."

O problemă nu poate fi rezolvată dacă nu ştii care este

problema. Chiar dacă este deja rezolvată, încă vei avea problema

pentru că nu îţi dai seama că ea este deja rezolvată.

Oricine din această lume pare să îşi aibă problemele lui speciale.

Însă toate sunt una şi aceeaşi şi trebuie recunoscute ca una

singură, dacă e să fie acceptată unica soluţie ce le rezolvă pe toate.

Cine poate să-şi da seama că o problemă a fost rezolvată dacă mai

crede că problema este alta? Chiar dacă i se dă răspunsul, el nu îi

poate vedea relevanţa.

Iată situaţia în care te găseşti acum. Ai răspunsul, dar nu eşti

încă sigur care este problema. Pari să fii confruntat cu un lung şir de

probleme diferite şi, cum scapi de una, următoarea apare. Par să nu

aibă sfârşit. Nici o clipă nu te simţi complet liber de probleme şi

împăcat.

Tentaţia de a privi problemele ca fiind multiple este tentaţia de a

păstra problema separării nerezolvată. Lumea pare să te confrunte

cu o multitudine de probleme, fiecare cerând un răspuns diferit.

Această percepţie te pune într-o situaţie în care modul tău de

rezolvare a problemelor trebuie să fie inadecvat, iar efectul

inevitabil.

Nimeni nu ar putea rezolva toate problemele pe care pare să le

conţină lumea. Ele par să se afle la atât de multe nivele, sub atât de

multe forme variabile şi cu un conţinut atât de variat, încât te

confruntă cu o situaţie imposibilă. Groaza şi deprimarea sunt

inevitabile când dai cu ochii de ele. Unele răsar pe neaşteptate,

chiar când crezi că le-ai rezolvat pe cele anterioare. Altele rămân

nerezolvate, adunate sub norul renegării, ridicându-se să te bântuie

din când în când, numai pentru a fi ascunse din nou, tot

nerezolvate.

Toată această complexitate nu reprezintă decât o încercare

disperată de a nu recunoaşte problema şi, ca atare, de a nu lăsa să

fie rezolvată. Dacă ţi-ai putea da seama că singura ta problemă este

separarea, indiferent de forma pe care o ia, ai putea accepta

răspunsul, întrucât i-ai vedea relevanţa. Percepând constanta

subadiacentă a tuturor problemelor cu care pari să te confrunţi, ai

înţelege că ai mijloacele de a le rezolva pe toate. Şi ai folosi

mijloacele, deoarece recunoşti problema.

În perioadele noastre mai lungi de practică de astăzi, vom

întreba care este problema şi care îi este răspunsul. Nu vom

presupune că ştim deja. Vom încerca să ne eliberăm minţile de

toate multiplele feluri diferite de probleme pe care credem că le

avem. Vom încerca să ne dăm seama că avem numai o singură

problemă, pe care nu am reuşit să o recunoaştem. Vom întreba care

este problema şi vom aştepta răspunsul. Ni se va spune. Apoi, vom

întreba care este soluţia problemei. Şi ni se va spune.

Exerciţiile de astăzi vor fi încununate de succes în măsura în

care nu insişti să defineşti problema. Poate nu vei reuşi să te

dispensezi de toate ideile tale preconcepute, dar nici nu este

necesar. Tot ce este necesar este să întreţii anumite dubii în

legătură cu realitatea versiunii tale privind conţinutul problemelor

tale. Tu încerci acum să recunoşti că, prin faptul că ai recunoscut

problema, răspunsul ţi-a şi fost dat, astfel încât problema şi

răspunsul pot fi aduse laolaltă, iar tu poţi fi pe pace.

Exerciţiile mai scurte de astăzi nu vor fi stabilite în funcţie de

timp, ci de nevoie. Vei sesiza multe probleme astăzi, fiecare cerând

un răspuns. Eforturile noastre vor fi îndreptate spre recunoaşterea

faptului că există doar o singură problemă şi un singur răspuns. Prin

această recunoaştere sunt rezolvate toate problemele. În această

recunoaştere se află pacea.

Astăzi, să nu fii amăgit de forma problemelor. Ori de câte ori

pare să se ivească vreo dificultate, spune-ţi repede:

"Fie să recunosc problema aceasta, ca ea să poată fi rezolvată."

Apoi încearcă să suspenzi orice judecată despre conţinutul

problemei respective. Dacă este posibil, închide ochii un moment şi

întreabă care este problema. Vei fi auzit şi ţi se va răspunde.

Lectia 78 - marti, 28 decembrie

LECŢIA 78

"Fie ca miracolele să înlocuiască toate reproşurile."

Poate că nu îţi este încă foarte clar faptul că fiecare decizie pe

care o iei este o decizie între un reproş şi un miracol. Fiecare reproş

stă ca un întunecat scut al urii dinaintea miracolului pe care vrea să

îl tăinuiască. Şi pentru că îl ridici în faţa ochilor, nu vei vedea

miracolul de după el. Însă tot timpul acesta, miracolul te aşteaptă în

lumină, pe când tu stai cu mintea aţintită la reproşurile tale.

Astăzi vom trece dincolo de reproşuri, pentru a cuprinde în

schimb miracolul cu privirea. Vom inversa modul în care vezi,

nepermiţând văzului să se oprească înainte de a vedea. Nu vom

zăbovi în faţa scutului de ură, ci îl vom lăsa în jos şi, cu blândeţe, ne

vom ridica ochii, în tăcere, spre a-L privi pe Fiul lui Dumnezeu.

El te aşteaptă dindărătul reproşurilor tale, iar acum când te vei

lăsa de ele, el va apare într-o lumină strălucitoare, acolo unde,

odinioară, a stat fiecare reproş. Căci fiecare reproş este o piedică în

calea văzului, iar pe măsură ce se ridică, îl vezi pe Fiul lui

Dumnezeu acolo unde a fost mereu. El stă în lumină, tu ai fost însă

în beznă. Fiecare reproş adâncea bezna, şi tu nu ai putut vedea.

Astăzi vom încerca să îl vedem pe Fiul lui Dumnezeu. Nu vom

mai admite să fim orbi pentru el; nu ne vom holba la reproşurile

noastre. Astfel vederea lumii este inversată, pe măsură ce ne

îndreptăm spre adevăr, lăsând teama deoparte. Vom alege pe

cineva pe care l-ai folosit drept ţintă a reproşurilor tale şi vom lăsa

repulsiile deoparte, privindu-L. Cineva de care te temi, poate, sau

pe care îl chiar urăşti; cineva pe care crezi că îl iubeşti şi care te-a

supărat; cineva pe care îl numeşti prieten, dar pe care îl consideri

ca fiind dificil uneori sau greu de mulţumit, pretenţios, agasant sau

necredincios idealului pe care ar trebui să şi-l accepte, conform

rolului pe care i l-ai fixat.

Ştii pe care să îl alegi; numele lui (ei) ţi-a trecut prin minte. El

(ea) va fi cel (cea) căruia (căreia) îi vom cere să-ţi fie arătat Fiul lui

Dumnezeu. Văzându-l pe el dindărătul reproşurilor pe care le-ai

nutrit împotriva lui, vei învăţa că ceea ce stătea ascuns în timp ce

nu îl vedeai se află în fiecare, şi poate fi văzut. Cel care ţi-a fost

duşman îţi este mai mult decât prieten când este eliberat spre a-şi

lua rolul sfânt desemnat lui de către Sfântul Spirit. Lasă-l astăzi să-ţi

fie mântuitor. Atare îi este rolul în planul Tatălui tău, Dumnezeu.

Perioadele mai lungi de practică de astăzi îl vor vedea în acest

rol. Vei încerca să-l reţii în minte, mai întâi aşa cum îl consideri

acum. Îi vei trece în revistă defectele, dificultăţile pe care le-ai

întâmpinat cu el, durerea pe care ţi-a pricinuit-o, neglijenţa lui şi

toate micile şi marile jigniri pe care ţi le-a adus. Îi vei privi trupul

deopotrivă cu imperfecţiunile şi aspectele mai favorabile şi te vei

gândi la greşelile şi chiar la "păcatele" lui.

Apoi să-I cerem Celui care îl cunoaşte pe acest Fiu al lui

Dumnezeu în realitatea şi adevărul lui, să ne facă să îl privim într-un

mod diferit şi să ne vedem mântuitorul radiind în lumina iertării

adevărate, dată nouă. Îi cerem Lui, în Numele Sfânt al lui

Dumnezeu şi al Fiului Său, la fel de sfânt precum El Însuşi:

"Fie să-mi contemplu mântuitorul în cel

Pe care mi l-ai hărăzit mie, ca fiind cel

Căruia să-i cer să mă conducă spre lumina sfântă

În care stă, spre a putea fi una cu el."

Ochii corpului sunt închişi şi, în timp ce te gândeşti la cel care

te-a mâhnit, îngăduie ca minţii tale să i se arate, dincolo de

mâhnirile şi reproşurile tale, lumina din el.

Ceea ce ai cerut nu poate fi refuzat. Mântuitorul tău a aşteptat

clipa aceasta de mult. Vrea să fie liber şi să îţi dăruiască libertatea

lui. Sfântul Spirit se arcuieşte de la el către tine, nevăzând nici o

separare în Fiul lui Dumnezeu. Iar ceea ce vezi prin El vă va elibera

pe amândoi. Fii foarte liniştit acum şi priveşte-ţi strălucitorul

mântuitor. Nici un reproş întunecat nu eclipsează priveliştea lui. Ai

îngăduit Sfântului Spirit să exprime prin el rolul pe care i l-a dat

Dumnezeu pentru ca tu să poţi fii mântuit.

Dumnezeu îţi mulţumeşte pentru aceste clipe liniştite de astăzi,

în care ţi-ai lăsat deoparte imaginile şi ai privit miracolul iubirii pe

care Sfântul Spirit ţi la arătat în locul lor. Lumea şi Cerul se alătură

spre a-ţi mulţumi, pentru că nu este gând al lui Dumnezeu care să

nu trebuiască să jubileze la mântuirea ta şi a lumii, împreună cu

tine.

Ne vom aminti de aceasta de-a lungul zilei şi acceptăm rolul

desemnat nouă ca parte a planului pentru mântuire al lui

Dumnezeu, şi nu al nostru. Ispita pleacă de la noi, atunci când

permitem fiecăruia pe care îl întâlnim să ne mântuiască, şi refuzăm

şi-i ascundem lumina în dosul reproşurilor noastre. Fiecăruia pe care

îl întâlneşti şi aceluia la care te gândeşti sau care-ţi vine în minte

din trecut, îngăduie-i să-i fie dat rolul de mântuitor, ca să-l poţi

împărtăşi cu el. Pentru voi amândoi şi pentru toţi cei nevăzători,

deopotrivă, ne rugăm:

"Fie ca miracolele să înlocuiască toate reproşurile."

Lectia 77 - luni, 27 decembrie

LECŢIA 77

" Sunt îndreptăţit la miracole."

Eşti îndreptăţit la miracole fiindcă eşti ceea ce eşti. Vei primi

miracole fiindcă Dumnezeu este ceea ce este. Şi vei oferi miracole

fiindcă eşti una cu Dumnezeu. Iată, din nou, cât de simplă este

mântuirea! Este, pur şi simplu, o afirmare a adevăratei tale

Identităţi. Iată ce vom sărbători astăzi.

Pretenţia ta la miracole nu stă în iluziile pe care le ai despre

tine. Nu depinde de vreo putere magică pe care ţi-ai atribuit-o, nici

de vreunul din ritualurile pe care le-ai născocit. Ea este inerentă

adevărului a ceea ce eşti. Este implicită în ceea ce este Dumnezeu,

Tatăl tău. A fost chezăşuită în crearea ta şi garantată de legile lui

Dumnezeu.

Astăzi vom revendica miracolele care sunt dreptul tău, de vreme

ce ele îţi aparţin. Ţi s-a făgăduit eliberarea deplină de lumea pe care

ai făcut-o. Ai fost sigur că Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul

tău şi nu poate fi pierdută niciodată. Nu cerem nimic mai mult decât

ce ne aparţine în adevăr. Totuşi, astăzi, ne vom încredinţa şi de

faptul că nu ne vom mulţumi cu mai puţin.

Începe perioadele mai lungi de exersare, spunându-ţi cu deplină

încredere că ceri numai ceea ce îţi aparţine de drept. Adu-ţi aminte

şi că miracolele nu sunt luate niciodată de la unul, spre a fi date

altuia, şi că, cerându-ţi drepturile, susţii drepturile tuturora.

Miracolele nu se supun legilor acestei lumi. Ele doar decurg din

legile lui Dumnezeu.

După această fază introductivă, aşteaptă în linişte asigurarea că

cererea îţi este aprobată. Ai cerut mântuirea lumii şi propria ta

mântuire. Ai cerut să ţi se dea mijloacele prin care este realizată

această mântuire. Nu se poate să nu ţi se dea confirmarea. Ceri

doar să se facă Voia lui Dumnezeu.

Cerând asta, nu ceri de fapt nimic. Afirmi un fapt care nu poate

fi negat. Sfântul Spirit nu poate decât să te asigure că cererea îţi

este aprobată. Faptul pe care l-ai admis aşa să fie. Astăzi nu mai

încape nici o îndoială şi incertitudine. În sfârşit, punem o întrebare

adevărată. Răspunsul este o afirmaţie simplă a unui simplu fapt. Vei

primi confirmarea pe care o soliciţi.

Perioadele noastre mai scurte de exersare vor fi frecvente şi, de

asemenea, vor fi închinate memento-ului unui simplu fapt. Spune-ţi

adesea:

"Sunt îndreptăţit la miracole."

Cere-le oricând se iveşte vreo situaţie în care este nevoie de ele.

Vei recunoaşte aceste situaţii. Şi fiindcă nu te bazezi pe tine însuţi

pentru a găsi miracolul, eşti pe deplin îndreptăţit să îl primeşti

oricând îl ceri.

Mai ţine minte să nu te dai mulţumit cu mai puţin decât

răspunsul perfect. Dacă vei fi ispitit, nu întârzia să-ţi spui:

"Nu voi da miracolele pe reproşuri.

Vreau numai ceea ce îmi aparţine.

Dumnezeu a instaurat miracolele ca dreptul meu."

Lectia 76 - duminica, 26 decembrie

LECŢIA 76

"Nu sunt sub nici o lege, cu excepţia legilor lui Dumnezeu."

Am observat înainte câte lucruri lipsite de sens ţi s-au părut a fi

mântuirea. Fiecare te-a încătuşat cu legi la fel de lipsite de sens. Nu

eşti legat de ele. Însă pentru a înţelege că aşa este, trebuie mai

întâi să-ţi dai seama că mântuirea nu se află în ele. Atâta vreme cât

vei căuta în lucruri care nu au nici un înţeles, te înlănţui în nişte legi

care nu au nici un sens. Astfel cauţi să dovedeşti că mântuirea este

acolo unde nu e.

Astăzi vom fi bucuroşi că nu o poţi dovedi. Fiindcă, dacă ai

putea, ai căuta la nesfârşit mântuirea acolo unde nu este şi nu ai

găsit-o niciodată. Ideea de astăzi îţi spune încă o dată cât de simplă

este mântuirea. Caut-o acolo unde ea te aşteaptă şi acolo o vei

găsi. Nu căuta în altă parte, pentru că în altă parte nu se află.

Gândeşte-te la libertatea ce se află în recunoaşterea faptului că

nu eşti legat de toate legile bizare şi strâmbe pe care le-ai stabilit ca

să te mântuiască. Tu chiar crezi că vei flămânzi dacă nu ai avea

teancuri de ştraifuri verzi de hârtie şi grămezi de mici discuri

metalice. Chiar crezi că un bumb mic şi rotund sau vreo licoare

împinsă în venele tale cu un ac ascuţit vor izgoni boala şi moartea.

Chiar crezi că eşti singur dacă un alt trup nu este cu tine.

Demenţa gândeşte toate acestea. Tu le numeşti legi şi le aşezi

sub diferite nume într-un lung catalog de ritualuri care nu au nici un

folos şi care nu servesc la nimic. Socoţi că trebuie să te supui

"legilor" medicinei, celor economice sau ale sănătăţii; că nu ai decât

să-ţi protejezi corpul şi vei fi mântuit.

Acestea nu sunt legi, ci nebunie. Corpul este pus în pericol de

mintea care se vatămă pe sine. Corpul suferă numai pentru ca

mintea nu cumva să priceapă că este propria ei victimă. Suferinţa

este o mască pe care şi-o pune mintea pentru a ascunde ceea ce

suferă cu adevărat. Ea nu vrea să înţeleagă faptul că îşi este

propriul duşman; că se atacă pe sine şi vrea să moară. De toate

acestea vor să-ţi mântuiască corpul "legile" tale. Iată de ce crezi că

eşti un corp.

Nu există legi, cu excepţia legilor lui Dumnezeu. Această

afirmaţie se cere repetată iar şi iar, până îţi dai seama că se aplică

la tot ce ai plăsmuit în opoziţie cu Voia lui Dumnezeu. Magia ta nu

are nici un sens. Ceea ce ea este sortită să mântuiască nu există.

Numai ceea ce ea este sortită să ascundă te va mântui.

Legile lui Dumnezeu nu pot fi înlocuite niciodată. Vom închina

ziua de astăzi celebrării bucuriei că lucrurile stau aşa. Acest fapt nu

mai este un adevăr pe care noi îl vom ţine ascuns. Dimpotrivă, ne

dăm seama că este un adevăr care ne păstrează veşnic liberi. Magia

încătuşează, însă legile lui Dumnezeu eliberează. A venit lumina,

fiindcă nu există legi în afara legilor Lui.

Astăzi vom începe perioadele mai lungi de exersare cu o scurtă

recapitulare a diferitelor feluri de "legi" cărora am crezut că trebuie

să ne supunem. Acestea ar include, de exemplu, "legile" nutriţiei,

imunizării, medicamentaţiei şi ale protecţiei corpului în nenumărate

feluri. Gândeşte-te mai departe: crezi în "legile" prieteniei, ale

"bunelor" relaţii şi ale reciprocităţii. Poate chiar crezi că există legi

care stipulează ce este al lui Dumnezeu şi ce este al tău. Multe

"religii" s-au fondat pe aceasta. Ele nu vor să mântuiască, ci să

damneze în numele Cerului. Totuşi, ele nu sunt mai ciudate decât

alte "legi" cărora susţii că trebuie să le dai ascultare pentru a fi în

siguranţă.

Nu există legi în afara legilor lui Dumnezeu. Dă uitării astăzi

toate credinţele magice şi prosteşti, şi păstrează-ţi mintea în liniştita

alertă pentru a auzi Vocea care îţi spune adevărul. Îl vei asculta pe

Cel care spune că sub legile lui Dumnezeu nu există pierderi. Plata

nici nu se dă, nici nu se primeşte. Schimbul nu se poate face; nu

există nici un substitut; şi nimic nu e înlocuit de altceva. Legile lui

Dumnezeu dau mereu şi nu iau niciodată.

Ascultă-L pe Cel care îţi spune toate acestea şi dă-ţi seama cât

de prosteşti sunt "legile" despre care ai crezut că susţin lumea pe

care credeai că o vezi. Ascultă apoi mai departe. Îţi va mai vorbi.

Despre iubirea Tatălui tău pentru tine. Despre bucuria nesfârşită pe

care ţi-o oferă El. Despre dorul după unicul Său Fiu, creat pentru a-i

fi canal întru creaţie, dar care îi este tăgăduit de credinţa acestuia în

iad.

Să deschidem astăzi canalele lui Dumnezeu spre El şi să-I lăsăm

Voia să se extindă prin noi spre El. Astfel creaţia sporeşte la

nesfârşit. Vocea Lui ne va vorbi despre toate acestea, ca şi despre

bucuriile Cerului, pe care legile Sale le păstrează veşnic nelimitate.

Vom repeta ideea de astăzi până când vom fi ascultat şi înţeles că

nu există legi în afara legilor lui Dumnezeu. Apoi vom spune în sinea

noastră, ca o dedicaţie cu care se sfârşeşte perioada de exersare:

"Nu sunt sub nici o lege, cu excepţia legilor lui Dumnezeu."

Vom repeta această dedicaţie de astăzi cât mai des posibil; cel

puţin de patru sau cinci ori pe oră, cât şi ca răspuns la orice

tentaţie, pe tot parcursul zilei, de a ne simţi supuşi altor legi. Este

adeverirea noastră a faptului că Dumnezeu este Tatăl nostru şi că

Fiul Său este mântuit.