Lectia 251- Joi, 21 iulie

4. Ce este pacatul?

Pacatul este dementa curata. E mijlocul prin care mintea e facuta sa innebuneasca si prin care cauta sa lase iluziile sa ia locul adevarului. Nebuna fiind, vede iluzii unde ar trebui sa fie adevarul si unde si este de fapt. Pacatul este cel care a dat trupului ochi, caci ce si-ar dori sa vada nepacatosii? Ce nevoie au ei de imagini, de sunete sau de pipait? Ce-ar vrea sa auda sau sa apuce? Ce-ar vrea sa simta? A simti nu e a cunoaste. Iar adevarul nu poate fi decat plin de cunoastere si de nimic altceva.

Trupul este instrumentul pe care si l-a facut mintea in eforturile ei de-a se amagi. Rostul lui este sa se straduiasca. Dar obiectivul stradaniei se poate si schimba. Si atunci trupul e pus in slujba unei alte tinte a stradaniei. Ce urmareste acum i-a fost ales de catre tinta pe care si-a luat-o mintea ca inlocuitor pentru obiectivul autoamagirii. Tinta lui poate fi atat adevarul, cat si minciunile. Si atunci simturile vor cauta in schimb marturiile la ce este adevarat.

Pacatul e locasul tuturor iluziilor care nu fac decat sa reprezinte lucruri imaginate, rezultate din ganduri care sunt neadevarate. Ele sunt "dovada" ca ce nu are realitate e real.Pacatul "dovedeste" ca Fiul lui Dumnezeu e rau; vesnicia trebuie sa aiba un sfarsit; si viata vesnica trebuie sa moara. Si Dumnezeu Insusi Si-a pierdut Fiul, pe are il iubeste, stricaciunea fiind singura care il intregeste, Voia Lui fiind vesnic biruita de moarte, iubirea ucisa de ura si pacea pierduta pentru totdeauna.

Visele unui nebun sunt infricosatoare, iar pacatul chiar pare sa inspaimante.Si totusi, ceea ce percepe pacatul nu e decat un joc pueril. Fiul lui Dumnezeu se poate juca de-a preschimbatul intr-un trup, inchipuidu-se prada raului si a vinovatiei, cu o viata infima careia ii pune capat moartea. Dar, in tot timpul acesta, Tatal lui se rasfrange asupra lui si il iubeste cu o Iubire vesnica, pe care inchipuirile lui nu o pot schimba defel.

Cat timp, o, Fiul al lui Dumnezeu, te vei mai juca de-a pacatul? Sa nu punem frumos la locul lor jucariile acestea ascutite cu care te-ai putea lovi? Cat de curand esti gata sa vii acasa?  Poate azi? Nu exista pacat. Creatia e neschimbata. Mai vrei sa iti intarzii intoarcerea in Cer? Pana cand, o, sfinte Fiu al lui Dumnezeu, pana cand?

Lectia 251

Nu am nevoie decat de adevar.

Am cautat multe lucruri si am gasit disperare. Acum nu caut decat un singur lucru, caci in acesta imi sunt toate cele trebuincioase si numai cele trebuincioase. Toate lucrurile pe care le-am cautat inainte nu mi-au fost de trebuinta si nici macar nu le-am vrut. Nu mi-am recunoscut singura nevoie. Dar acum vad ca am nevoie numai de adevar. In el toate nevoile sunt satisfacute, toate poftele se ispravesc, toate sperantele se implinesc in sfarsit si visele dispar. Acum am tot ce mi-ar putea fi de trebuinta. Acum am tot ce mi-as putea dori. Si, tot acum, ma gasesc in sfarsit in pace.

Si, pentru pacea aceasta, Tatal nostru, Iti aducem multumiri. Ce noi ne-am refuzat, Tu ne-ai redat, si este singurul lucru pe care il vrem cu adevarat.