miercuri, 29 iunie 2011

Lectia 234 - Luni, 4 iulie

Tata, azi sunt din nou Fiul Tau.

Astazi vom anticipa momentul in care visele pacatului si ale vinovatiei vor disparea, si vom atinge pacea sfanta pe care nu am parasit-o niciodata. Intre vesnicie si eternitate s-a scurs doar o infima clipa. Atat de scurt e intervalul, incat nu a existat nicio ruptura a continuitatii, nicio intrerupere a gandurilor care sunt mereu unite intr-un tot unitar. Nimic nu s-a intamplat nicicand sa tulbure pacea lui Dumnezeu Tatal si Fiul. Astazi acceptam ca lucrul acesta e intru totul adevarat.

Iti multumim, Tata, ca nu putem pierde amintirea Ta si a Iubirii Tale. Ne recunoastem siguranta si aducem multumiri pentru toate darurile pe care ni le-ai dat, pentru tot ajutorul dragastos pe care
l-am primit, pentru vesnica Ta rabdare si Cuvantul pe care ni l-ai dat ca suntem mantuiti.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu