Lectia 47

LECŢIA 47

"Dumnezeu este Tăria în care mă încred."

Dacă te încrezi în propria-ţi tărie, ai toate motivele să fii neîncrezător, agitat şi temător. Ce poţi prezice sau ţine sub control? Ce există în tine pe care poţi conta? Oare ce ţi-ar da capacitatea de a fi conştient de toate faţetele unei probleme şi de a le rezolva astfel încât să aibă ca rezultat numai binele? Ce există în tine care să-ţi dea discernământul soluţiei potrivite şi garanţia că ea va fi dusă la bun sfârşit?

De la tine nu poţi face nici unul din aceste lucruri. Să crezi că poţi, înseamnă să-ţi pui încrederea acolo unde încrederea nu este justificată şi să justifici teama, anxietatea, deprimarea, mânia şi durerea. Cine oare poate să-şi pună încrederea în slăbiciune şi, în acelaşi timp, să se simtă în siguranţă? Şi cine poate să-şi pună încrederea în tărie şi, în acelaşi timp, să se simtă slab?

Dumnezeu îţi este siguranţa în orice împrejurare. Vocea Lui vorbeşte pentru El în toate situaţiile şi în fiecare aspect al tuturor situaţiilor, spunându-ţi exact ce ai de făcut ca să ai parte de tăria şi protecţia Sa. Nu există excepţii, pentru că Dumnezeu nu areexcepţii. Iar Vocea care vorbeşte pentru El este aidoma Lui.

Astăzi ne vom îndrepta râvna, nesocotindu-ţi propria slăbiciune, spre Sursa tăriei tale. Astăzi sunt necesare patru perioade de practică, a câte cinci minute fiecare, iar perioadele mai lungi şi mai frecvente sunt insistent recomandate. Închide ochii şi începe, ca de obicei, cu repetarea ideii zilei. Petrece apoi un minut sau două în căutarea situaţiilor din viaţa ta în care ai investit teamă, slobozind-o pe fiecare în timp ce îţi spui:

"Dumnezeu este Tăria în care mă încred."

Acum încearcă să luneci dincolo de toate grijile legate de propriul sentiment de insuficienţă. E evident că fiecare situaţie care îţi provoacă îngrijorare este asociată cu sentimente de insuficienţă, căci altfel ai crede că poţi face faţă situaţiei cu succes. Nu încrezându-te în tine însuţi vei deveni încrezător. Dar tăria lui Dumnezeu în tine are succes în toate.

Recunoaşterea propriei tale slăbiciuni constituie un pas necesar în corectarea erorilor tale, dar acest pas este departe de a fi suficient pentru a-ţi da încrederea de care ai nevoie şi la care eşti îndreptăţit. Trebuie, de asemenea, să dobândeşti conştienţa că încrederea în reala ta tărie este pe deplin justificată, în orice privinţă şi în toate împrejurările.

În ultima fază a perioadei de exersare, încearcă să pătrunzi în adâncul inimii tale, spre un loc al unei siguranţe reale. Vei recunoaşte că ai ajuns la el dacă ai, fie şi pentru o clipă, un sentiment de pace adâncă. Leapădă-te de toate lucrurile triviale care macină şi colcăie la suprafaţa minţii tale şi cufundă-te dedesubtul lor spre profunzimile Împărăţiile Cerului. Există un loc în tine unde nimic nu este imposibil. Există un loc în tine unde sălăşluieşte tăria lui Dumnezeu.

Repetă deseori ideea de-a lungul zilei. Foloseşte-o ca răspunsul tău la orice tulburare. Adu-ţi aminte că pacea este dreptul tău, fiindcă acum dăruieşti tăriei lui Dumnezeu încrederea ta.