luni, 24 ianuarie 2011

Lectia 109 - vineri, 28 ianuarie


LECŢIA 109
"Mă odihnesc în Dumnezeu."

Astăzi cerem odihnă şi tihnă, netulburate de aparenţele lumii.
Cerem pace şi linişte în toiul zbuciumului iscat de vise contradictorii.
Cerem siguranţă şi fericire, deşi pare că vedem primejdii şi necaz.
Suntem în posesia gândului care va răspunde solicitării noastre cu
lucru cerut.

"Mă odihnesc în Dumnezeu."

Acest gând îţi va aduce odihna şi tihna, pacea şi liniştea, siguranţa
 şi fericirea pe care le cauţi.

"În Dumnezeu îmi aflu odihna."

Acest gând are puterea să trezească adevărul ce doarme în tine,
a cărui viziune priveşte, participativ,
dincolo de toate aparenţele, la acelaşi adevăr aflat în oricine şi orice
există. Aici se află sfârşitul suferinţei pentru lumea întreagă şi
pentru oricine a venit vreodată sau va mai veni să mai zăbovească
aici pentru o vreme. Aici se află gândul în care Fiul lui Dumnezeu se
naşte din nou, pentru a se recunoaşte pe sine însuşi.
"Mă odihnesc în Dumnezeu." Cu desăvârşire neînfricat, acest
gând te va purta prin furtună şi vicisitudine, dincolo de mizerie şi
chin, dincolo de pierdere şi moarte, tot înainte către certitudinea de
Dumnezeu. Nu există suferinţă pe care acest gând să nu o poată
rezolva. Şi nu există aparenţă care să nu se preschimbe în adevăr
sub ochii tăi, cel care te odihneşti în Dumnezeu.
Aceasta este ziua păcii. Te odihneşti în Dumnezeu şi, în timp ce
lumea este sfâşiată de suflarea urii, odihna ta rămâne pe de-a-ntregul
netulburată. A ta este odihna într-adevăr. Aparenţele nu te pot
deranja. Pe toţi îi chemi să ţi se alăture în odihna ta, iar ei te vor
auzi şi vor veni, căci te odihneşti în Dumnezeu. Nu vor auzi altă
voce decât a ta însăţi, fiindcă ţi-ai dăruit vocea lui Dumnezeu, iar
acum te odihneşti în El şi Îl laşi să vorbească prin tine.
În Dumnezeu nu ai nici un fel de griji, preocupări, poveri, nici o
spaimă, nici o durere, nici teamă de viitor şi nici regret pentru
trecut. Te odihneşti în atemporalitate, timpul scurgându-se fără aşi
lăsa amprenta asupraţi, căci odihna ta nu se poate schimba
vreodată. Astăzi te odihneşti. Şi, odată cu închiderea ochilor, te
adânceşti în linişte. Îngăduie acestor perioade de odihnă şi răgaz
să-ţi încurajeze din nou mintea, asigurând-o că toate fanteziile-i
frenetice au fost doar halucinaţiile febrei care a trecut. Îngăduie-i să
fie liniştită şi să-şi accepte cu recunoştinţă vindecarea. Acum, când
odihneşti în Dumnezeu, nici unde vis nu va mai apare. Fă-ţi timp
astăzi să scapi de sub vraja viselor şi să păşeşti pragul păcii.
La fiecare oră când te odihneşti astăzi, o minte obosită este
dintr-o dată bucuroasă, o pasăre cu aripi frânte izbucneşte în cântec,
un pârâu demult secat începe iarăşi să curgă. Lumea este renăscută
de fiecare dată când te odihneşti şi îţi aduce aminte, oră de oră, că
ai venit să aduci pacea lui Dumnezeu în lume, ca ea să-şi capete
odihna împreună cu tine.
Cu fiecare cinci minute în care te odihneşti astăzi, lumea este
mai aproape de trezire. Iar vremea când odihna va fi singurul lucru
care există se apropie pentru toate minţile ponosite şi istovite, prea
obosite acum pentru aşi urma singure calea. Aceste minţi vor auzi şi
ele pasărea izbucnind în cântec şi vor vedea pârâul începând să
curgă din nou, iar cu speranţa renăscută şi energia restituită vor
păşi cu paşi înaripaţi pe calea ce, dintr-odată, pare uşor de străbătut.
Te odihneşti astăzi în pacea lui Dumnezeu şi din odihna ta îţi
chemi fraţii, îmbiindu-i să-şi caute propria odihnă, împreună cu tine.
Astăzi vei fi credincios însărcinării tale, neuitând pe nimeni,
aducându-i pe toţi în cercul nemărginit al păcii tale, sanctuarul sfânt
în care te odihneşti. Deschide porţile templului şi lasă-i să vină, din
toate colţurile îndepărtate ale lumii, cât şi de aproape; fraţii tăi mai
îndepărtaţi, ca şi prietenii tăi cei mai apropiaţi; pe toţi pofteşte-i să
intre aici şi să se odihnească cu tine.
Te odihneşti astăzi întru pacea lui Dumnezeu, tihnit şi
netemător. Fiecare frate vine să-şi aibă partea de odihnă şi să ţi-o
ofere ţie. Împreună ne odihnim aici, căci astfel odihna ne devine
deplină, iar ceea ce astăzi dăruim, am dobândit deja. Timpul nu
poate fi păzitorul a ceea ce dăruim astăzi. Dăruim celor nenăscuţi şi
celor care au trecut pe aici, fiecărui gând al lui Dumnezeu, precum
şi Minţii în care aceste gânduri sau născut şi unde se odihnesc. Şi le
aducem aminte de locul lor de odihnă de fiecare dată când spunem
în sinea noastră:

"Mă odihnesc în Dumnezeu."

2 comentarii:

  1. Minunat! Divin! Pacea pe care o simt la citirea acestor randuri - cat si a celorlalte de dinainte si, cu siguranta, a celor ce urmeaza - nu poate fi redata in cuvinte! Iti multumesc, Felicia, pentru bucuria ce-mi aduci in suflet in fiecare zi, si indraznesc sa-ti multumesc in numele tuturor care se hranesc cu aceste ganduri de duh. Bunul Dumnezeu sa ne ajute pe toti!

    RăspundețiȘtergere