LECŢIA 107
" Adevărul va corecta toate greşelile din mintea mea."
Ce altceva decât adevărul poate corecta iluziile? Şi ce altceva
sunt greşelile decât iluzii ce nu au fost recunoscute ca atare? Acolo
unde a pătruns adevărul, greşelile dispar. Pur şi simplu se risipesc,
nelăsând nici o urmă care să-ţi aducă aminte de ele. Duse sunt
fiindcă, lipsite de credinţa care le susţine, ele nu au viaţă. Şi astfel
dispar în nefiinţă, întorcându-se de unde au venit. Din pulbere
(ţărână) vin şi în pulbere se întorc, căci numai adevărul este cel
care rămâne.
Îţi poţi imagina, oare, ce ar însemna o stare mentală din care
să lipsească iluzia? Ce senzaţie ţi-ar produce? Încearcă să-ţi aduci
aminte că au fost momente un minut poate, sau chiar mai puţin
când nimic nu venea să-ţi întrerupă pacea; când erai sigur că eşti
iubit şi ocrotit. Încearcă apoi, să-ţi închipui dacă acele momente sar
extinde până la capătul timpului şi în eternitate. Apoi lasă acel
sentiment de linişte pe care lai simţit să se amplifice de o sută de
ori, pentru a se multiplica de încă o sută de ori.
Iată o sugestie, nimic mai mult decât o palidă iluzie la starea în
care ţi se va odihni mintea, odată ce va fi venit adevărul. Fără iluzii
nu ar putea exista teama, îndoiala, atacul. Atunci când a venit
adevărul, sa terminat cu toată durerea, căci nu a mai rămas loc în
mintea ta unde să mai hoinărească gânduri pasagere şi idei moarte.
Adevărul îţi ocupă complet mintea, eliberându-te de toate credinţele
în efemer. Acestea nu-şi mai au locul şi nu sunt nicăieri, căci
adevărul a venit. Nu mai pot fi găsite, căci adevărul este acum
pretutindeni, pentru totdeauna.
Atunci când a venit adevărul, el nu stă doar o vreme, pentru a
dispare apoi, pentru a se preface în altceva. Nu-şi tot preschimbă şi
preface forma, nici nu vine şi pleacă, pentru a pleca şi a se întoarce
iar. Adevărul rămâne exact aşa cum a fost mereu, ca să te poţi bizui
pe el la orice nevoie şi să te poţi încrede în el cu o încredere
desăvârşită, în toate greutăţile aparente şi în toate îndoielile stârnite
de aparenţele pe care le prezintă lumea. Acestea vor fi pur şi simplu
spulberate atunci când adevărul corectează greşelile din/în mintea
ta.
Atunci când a venit adevărul, el aduce cu înariparea sa prinosul
desăvârşitei statornicii, precum şi iubirea care nu se poticneşte în
faţa durerii, ci priveşte dincolo de ea, nestrămutată şi sigură. Aici se
află darul vindecării, căci adevărul nu are nevoie de apărare şi, prin
urmare, nici un atac nu este posibil. Iluziile pot fi aduse în faţa
adevărului pentru a fi corectate. Adevărul însă se află cu mult mai
presus de iluzii; el nu poate fi redus la nişte iluzii, pentru a le
converti pe acestea în adevăr.
Adevărul nu vine şi pleacă, nici nu se preschimbă sau se preface
ba într-o aparenţă, ba în alta, mereu eschivându-se de încercarea de
a fi cuprins şi mereu scăpând de încercarea de a putea fi sesizat.
Adevărul nu se ascunde. Stă în plină lumină, într-o vădit
accesibilitate. Este imposibil ca cineva să-l caute cu adevărat şi să nu
reuşească. Ziua de astăzi aparţine adevărului. Dă adevărului ce i se
cuvine, iar adevărul îţi va da cele cuvenite ţie. Nu ai fost menit să
suferi şi să mori. Tatăl tău voieşte ca aceste vise să dispară. Lasă
adevărul să le corecteze pe toate.
Nu cerem ceea ce nu avem. Cerem doar ceea ce ne aparţine,
spre a recunoaşte toate acestea ca fiind ale noastre. Astăzi exersăm
purtaţi de fericita stare a certitudinii căreia adevărul ia dat naştere.
Paşii tremurători şi nesiguri ai iluziei nu aparţin modului nostru de a
aborda lecţia de astăzi. Suntem la fel de siguri de succes pe cât de
siguri suntem că trăim, sperăm, respirăm şi gândim. Nu avem nici o
îndoială că astăzi păşim însoţiţi de adevăr şi contăm pe ele că va
pătrunde toate exerciţiile pe care la facem astăzi.
Începe prin a-L ruga pe Cel care te însoţeşte în această acţiune
să fie prezent în conştienţa ta pe măsură ce înaintezi spre El. Nu
eşti plămădit din carne, sânge şi oase, ci ai fost creat de acelaşi
Gând care, la fel ca şi tine, Ia dat ş Lui darul vieţii. El este fratele
tău şi atât de asemănător ţie, încât Tatăl vostru ştie că amândoi
sunteţi unul şi acelaşi. Cel pe care îl rogi să te însoţească este chiar
Sinele tău; cum ar putea fi El absent acolo unde eşti tu?
Adevărul va corecta toate greşelile din/în mintea ta, care îţi
spun că tu poţi fi separat de El. Lui îi vorbeşti astăzi, luându-ţi
angajamentul ca funcţia Sa să se îndeplinească prin tine. AI
împărtăşi funcţia înseamnă a-I împărtăşi bucuria. Încrederea Sa te
însoţeşte, atunci când spui:
"Adevărul va corecta toate greşelile din/în mintea mea.
Şi mă voi odihni în Cel care este Sinele meu."
Lasă-L apoi să te conducă cu blândeţe la adevărul care te va
învălui, dându-ţi o pace atât de adâncă şi de liniştită, încât te vei
întoarce în lumea familiară fără prea mare tragere de inimă.
Şi totuşi, vei fi bucuros să priveşti din nou această lume. Căci
vei aduce cu tine făgăduinţa schimbărilor pe care adevărul ce te
însoţeşte le va aduce în lume. Aceste schimbări vor spori cu fiecare
dedicare a celor cinci minute, iar greşelile (erorile) care împresoară
lumea vor fi corectate, pe măsură ce îngădui să fie corectate în
propria-ţi minte.
Nu uita de funcţia ta de astăzi. De fiecare dată când îţi spui cu
încredere: "Adevărul va corecta toate greşelile din/în mintea mea",
vorbeşti în numele întregii lumi şi al Celui ce va izbăvi lumea, după
cum te va elibera şi pe tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu