joi, 29 septembrie 2011

Lectia 289 - Sambata, 1 octombrie

Trecutul nu mai e. Nu ma poate atinge.

Daca trecutul nu a disparut din mintea mea, lumea reala trebuie sa imi scape din vedere. Caci efectiv nu ma uit nicaieri si vad doar ce nu este. Cum pot atunci sa percep lumea pe care o ofera iertarea? Trecutul a fost facut sa o ascunda, caci lumea aceasta se poate vedea numai acum. Ea nu are trecut. Caci ce altceva poate fi iertat decat trecutul, care, daca e iertat, nu mai e.

Tata, sa nu vad un trecut care nu este. Caci mi-ai oferit Propriul Tau inlocuitor, intr-o lume prezenta pe care trecutul a lasat-o neatinsa si fara de pacat. Aici este sfarsitul vinovatiei. Si aici sunt pregatit pentru pasul Tau final. Sa iti cer sa mai astepti ca Fiul Tau sa gaseasca minunatia pe care ai conceput-o sa fie sfarsitul tuturor viselor lui si al intregii lui dureri?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu