Să recapitulăm astăzi aceste idei:
<65> "Singura mea funcţie este cea hărăzită mie de
Dumnezeu."
Nu am altă funcţie decât cea hărăzită mie de Dumnezeu.
Recunoaşterea acestui fapt mă eliberează de tot conflictul, întrucât
îmi dă de înţeles că nu pot avea ţeluri contradictorii. Cu un singur
scop, am mereu certitudinea a ceea ce să fac, ce să spun şi ce să
gândesc. Toată îndoiala trebuie să dispară, atunci când încuviinţez
faptul că singura mea funcţie este cea hărăzită mie de Dumnezeu.
Aplicaţii mai specifice ale acestei idei ar putea lua aceste forme:
"Perceperea acestui lucru (acestei situaţii) nu îmi schimbă
funcţia."
"Acest lucru (această situaţie) nu îmi dă altă funcţie decât cea
hărăzită mie de Dumnezeu."
"Să nu uzez de acest lucru (această situaţie),
ca să-mi justific o funcţie pe care Dumnezeu nu mi-a hărăzit-o."
<66> "Fericirea mea şi funcţia mea sunt una."
Toate lucrurile care vin de la Dumnezeu sunt unul. Ele vin de la
Cel Ce Este Unul şi trebuie primite ca fiind unul. Îndeplinirea funcţiei
mele este fericirea mea, întrucât ambele vin de la aceeaşi Sursă. Iar
eu trebuie să învăţ să recunosc ceea ce mă face fericit, dacă e să
găsesc fericirea.
Iată câteva forme folositoare pentru aplicări specifice:
"Acest lucru (această situaţie) nu îmi poate separa fericirea de
funcţia mea."
"Singularitatea fericirii şi funcţiei mele rămâne total neafectată
de aceasta."
"Nimic, inclusiv acest lucru (această situaţie),
nu poate justifica iluzia că fericirea mi-ar fi despărţită de funcţia
mea."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu