"Voiesc să fie lumină."
Astăzi ne oprim asupra voii pe care o împărtăşeşti cu
Dumnezeu. Ea nu este de-o seamă cu dorinţele deşarte ale egoului,
din care se nasc întunericul şi nimicul. Voia pe care o
împărtăşeşti cu Dumnezeu are toată puterea creaţiei în ea.
Dorinţele deşarte ale ego-ului sunt neîmpărtăşite, şi de aceea nu au
nici o putere. Dorinţele lui nu sunt deşarte în sensul că nu pot face o
lume a iluziilor, iar credinţa ta în această lume poate fi foarte
puternică. Sunt în schimb cu adevărat deşarte în ceea ce priveşte
creaţia. Ele nu fac nimic real.
Dorinţele deşarte şi reproşurile sunt parteneri sau coproducători
în reprezentarea lumii pe care o vezi. Dorinţele ego-ului i-au dat
naştere, iar nevoia de reproşuri a ego-ului, care este necesară
pentru a o menţine, o populează cu figuri care par să te atace şi
care strigă după "dreapta" judecată. Aceste figuri devin
intermediarii angajaţi de ego în traficul de reproşuri. Ele stau între
conştienţa ta şi realitatea fraţilor tăi. Contemplându-le, nu îţi
cunoşti fraţii şi nici Sinele.
În acest troc bizar, în care vina este negociată de infinite ori, iar
reproşurile cresc cu fiecare târg pe care îl închei, ţi-a dispărut voia.
Poate o astfel de lume să fi fost creată prin voia pe care Fiul lui
Dumnezeu o împărtăşeşte cu Tatăl său? A creat oare Dumnezeu
dezastru pentru fiul Său? Creaţia este Voia amândurora, împreună.
Ar crea Dumnezeu o lume care să-L ucidă pe El însuşi?
Astăzi vom încerca încă odată să ajungem la lumea care este în
concordanţă cu voia ta. Lumina se află în ea, deoarece ea nu se
opune Voii lui Dumnezeu. Ea nu este Cerul, dar lumina Cerului o
luminează. Întunericul s-a risipit. Dorinţele deşarte ale ego-ului au
fost retrase. Însă lumina care se revarsă asupra acestei lumi îţi
reflectă voia, şi ca atare în tine, acolo unde ea trebuie să se afle, o
vom căuta.
Tabloul tău despre lume poate oglindi ce este înăuntru. Nici
sursa luminii, nici cea a întunericului nu poate fi găsită în afară.
Reproşurile îţi întunecă mintea şi te uiţi, înspre afară, la o lume
întunecată. Iertarea face întunericul să se ridice, îţi reafirmă voia,
lăsându-te să priveşti o lume a luminii. Am subliniat în mai multe
rânduri că bariera reproşurilor se trece uşor şi nu poate sta între
tine şi mântuirea ta. Motivul este foarte simplu. Chiar vrei să fii în
iad? Chiar vrei să plângi, să suferi şi să mori?
Uită argumentele ego-ului, care caută să dovedească că toate
acestea sunt într-adevăr Cerul. Ştii că nu este aşa. Nu se poate să-ţi
doreşti aşa ceva. Există un punct dincolo de care iluziile nu pot
trece. Suferinţa nu este fericire, iar tu fericire vrei cu adevărat. Aşa
îţi este voia în adevăr. Şi astfel, mântuirea este de asemenea voia
ta. Vrei să reuşeşti în ceea ce încercăm să facem astăzi. Vom
întreprinde totul cu binecuvântarea şi cu acordul tău bucuros.
Astăzi vom reuşi, dacă îţi reaminteşti că îţi doreşti mântuirea.
Vrei să accepţi planul lui Dumnezeu, deoarece eşti părtaş la el. Nu
ai nici o voie care i sar putea opune cu adevărat şi nu doreşti să i te
opui. Mântuirea este pentru tine. Mai presus de orice altceva,
doreşti libertatea de a-ţi reaminti cine eşti cu adevărat. Astăzi, egoul
e cel care stă neputincios în faţa voii tale. Voia ta e liberă şi nimic
nu o poate birui.
Întreprindem de aceea exerciţiile de astăzi cu fericită încredere,
siguri că vom găsi ceea ce voieşti să găseşti şi că ne vom aduce
aminte de ceea ce voieşti să-ţi aduci aminte. Nici o dorinţă deşartă
nu ne poate reţine, nici nu ne poate amăgi cu o iluzie a tăriei. Facă-se
voia ta astăzi şi sfârşească-se pentru totdeauna credinţa
dementă că ai ales iadul în locul Cerului.
Ne vom începe perioadele mai lungi de practică prin
recunoaşterea faptului că planul lui Dumnezeu pentru mântuire, şi
numai al Său, este pe de-a-ntregul în acord cu voia ta. El nu
constituie scopul unei puteri străine, pe care ai fost obligat să-l
accepţi; ci este unicul scop de aici în care tu şi Tatăl tău sunteţi în
perfect acord. Vei reuşi astăzi, căci astfel s-a împlinit vremea pentru
liberarea Fiului lui Dumnezeu din iad şi de toate dorinţele deşarte.
Voia sa îi este acum restituită conştienţei sale. Iar el binevoieşte
chiar azi să privească lumina din el şi să fie mântuit.
După ce îţi pomeneşti toate acestea, hotărât fiind să-ţi păstrezi
voia limpede în minte, spune în sinea ta, cu fermitate blândă şi
siguranţă liniştită:
"Voiesc să fie lumină.
Fie să contemplu lumina
Care reflectă Voia lui Dumnezeu şi a mea."
Lasă-ţi apoi voia să se afirme, împreunată fiind cu puterea lui
Dumnezeu şi unită cu Sinele tău. Pune restul perioadei de exersare
sub îndrumarea Lor. Alătură-te Lor în timp ce Ei arată calea.
În perioadele mai scurte de exersare, fă din nou o declaraţie a
ceea ce vrei cu adevărat. Spune:
"Voiesc să fie lumină.
Întunericul nu este voia mea."
Acestea se vor repeta de câteva ori pe oră. E însă foarte
important să aplici ideea de astăzi în această formă, imediat ce eşti
tentat să nutreşti oarecare reproş. Asta te va ajuta să-ţi abandonezi
reproşurile, în loc să le cocoleşti şi să le ascunzi în întuneric.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu