LECŢIA 72
"Reproşurile mele sunt un atac la adresa planului de mântuire al
lui Dumnezeu."
Deşi am recunoscut faptul că planul de mântuire al ego-ului este
opus planului de mântuire al lui Dumnezeu, încă nu am stabilit
faptul că acesta este un atac activ asupra planului Său şi o încercare
deliberată de a-l distruge. În acest atac, lui Dumnezeu i se atribuie
însuşirile care sunt de fapt asociate egoului, în timp ce ego-ul pare
să preia atributele lui Dumnezeu.
Dorinţa fundamentală a ego-ului este aceea de a-L înlocui pe
Dumnezeu. De fapt, ego-ul este întruparea fizică a acestei dorinţe.
Căci tocmai această dorinţă pare să împrejmuiască mintea cu un
trup, ţinând-o separată şi singură, incapabilă să ajungă la alte
minţi, altfel decât prin intermediul trupului care a fost făcut ca să o
întemniţeze. Limita pusă comunicării nu poate fi cel mai bun mijloc
de a o dezvolta. Cu toate acestea, ego-ul vrea să te facă să crezi
contrariul.
Deşi încercarea de a păstra limitările pe care un trup tinde să le
impună este deci evidentă, poate nu este la fel de vădit de ce
reproşurile constituie un atac la adresa planului de mântuire al lui
Dumnezeu. Dar hai să examinăm mai atent pentru ce fel de lucruri
eşti în stare să porţi pică? Nu-i aşa că sunt asociate întotdeauna cu
ceva ce face un trup? O persoană spune ceva ce nu îţi este pe plac.
Face ceva ce îţi displace. Îşi "trădează" gândurile ostile prin
comportamentul său.
Nu ai de a face aici cu ceea ce este persoana. Dimpotrivă, eşti
exclusiv ocupat cu ceea ce face ea într-un trup. Nu numai că nu
reuşeşti să o ajuţi să se elibereze de limitările corpului. Dar şi
încerci să o ţii legată de corp, confundând-o cu acesta, judecându-i
ca fiind unul şi acelaşi lucru. Într-aceasta este atacat Dumnezeu,
fiindcă, dacă Fiul Său este doar un trup, la fel trebuie să fie şi El. Un
Creator total diferit de creaţia sa este de neconceput.
Dacă Dumnezeu este un trup, care trebuie să-I fie planul de
mântuire? Care altul ar putea fi, dacă nu moartea? Încercând să se
prezinte pe Sine ca Autor al Vieţii şi nu al morţii, El este un mincinos
şi un înşelător, plin de promisiuni false, oferind iluzii în locul
adevărului. Realitatea aparentă a corpului face de-a dreptul
convingător acest fel de a-L vedea pe Dumnezeu. De fapt, dacă
corpul ar fi real, ar fi într-adevăr dificil să eviţi această concluzie. Iar
fiecare reproş insistă asupra faptului că trupul este real, trecând
total cu vederea ceea ce este fratele tău; îţi întăreşte credinţa că el
este un corp şi îl condamnă pentru aceasta; şi afirmă că mântuirea
sa trebuie să fie moartea, proiectând acest atac asupra lui
Dumnezeu şi făcându-L pe El răspunzător de aceasta.
În această arenă pregătită cu grijă, unde animale întărâtate îşi
caută prada şi unde graţierea nu are ce căuta, vine ego-ul să te
mântuiască. Dumnezeu te-a făcut trup. Foarte bine. Să acceptăm
asta şi să ne bucurăm. Trup fiind, nu te lăsa lipsit de ceea ce oferă
trupul, ia puţinul pe care-l poţi căpăta. Dumnezeu nu ţi-a dat nimic.
Trupul este singurul tău mântuitor. El este moartea lui Dumnezeu şi
mântuirea ta.
Aceasta este credinţa universală a lumii pe care o vezi. Unii
urăsc trupul şi încearcă să-l vatăme şi să-l umilească. Alţii îl iubesc
şi încearcă să-l ridice în slăvi şi să-l exalte. Însă câtă vreme trupul
stă în centrul conceptului tău despre tine însuţi, ataci planul lui
Dumnezeu pentru mântuire şi nutreşti reproşuri la adresa Lui şi a
creaţiei Sale, ca nu cumva să auzi Vocea adevărului şi să O saluţi cu
bucurie, ca pe un Prieten. Mântuitorul ales îi ia, în schimb, locul. El
este prietenul tău; Dumnezeu îţi este vrăjmaş.
Astăzi vom încerca să oprim aceste atacuri lipsite de sens la
adresa mântuirii. Vom încerca, în schimb, să primim mântuirea cum
se cuvine. Percepţia ta răsturnată a fost dezastruoasă pentru pacea
minţii tale. Te-ai văzut pe tine într-un trup, iar adevărul în afara ta,
devenit inaccesibil conştienţei tale, zăvorât fiind de limitările
corpului. Acum vom încerca să vedem altfel toate acestea.
Lumina adevărului e în noi, acolo unde a fost pusă de
Dumnezeu. Trupul e cel care este în afara noastră, şi nu se află în
grija noastră. A fi fără trup înseamnă a fi în starea noastră firească.
A recunoaşte înseamnă a fi în starea noastră firească. A recunoaşte
lumina adevărului din noi înseamnă a ne recunoaşte aşa cum
suntem. A ne vedea Sinele ca separat de trup înseamnă capătul
atacului asupra planului lui Dumnezeu pentru mântuire şi
acceptarea Lui, în schimb. Iar acolo unde planul Lui este acceptat,
este înfăptuit deja.
Ţelul nostru în perioadele de exersare mai lungi este astăzi acela
de a deveni conştienţi de faptul că planul lui Dumnezeu pentru
mântuire a fost deja înfăptuit în noi. Altfel, noi atacăm ceea ce nu
recunoaştem. Vom încerca acum să lăsăm deoparte judecata şi vom
întreba care este planul lui Dumnezeu pentru noi:
"Ce este mântuirea, Părinte? Eu nu ştiu. Spune-mi, ca să pot înţelege."
Vom aştepta apoi în linişte răspunsul Lui. Am atacat planul lui
Dumnezeu pentru mântuire, fără a aştepta să auzim care este
acesta. Ne-am strigat atât de tare reproşurile, încât nu I-am mai
ascultat Vocea. Ne-am folosit reproşurile ca să ne închidem ochii şi
să ne astupăm urechile.
Acum însă vrem să vedem, să auzim şi să aflăm. "Ce este
mântuirea, Părinte?" Întreabă şi ţi se va răspunde. Caută şi vei
găsi. Nu mai întrebăm ego-ul ce este mântuirea şi unde să o găsim.
Întrebăm adevărul. Fii sigur, atunci, că răspunsul va fi adevărat,
datorită Celui pe care Îl întrebi.
Ori de câte ori simţi că încrederea ţi se destramă şi speranţa în
reuşită abia mai pâlpâie, gata să se stingă, repetă-ţi întrebarea şi
rugămintea, reamintindu-ţi că o adresezi Creatorului nemărginit al
nemărginirii, care te-a creat asemenea Lui:
"Ce este mântuirea, Părinte? Eu nu ştiu. Spune-mi ca să pot înţelege."
Îţi va răspunde. Fii hotărât să auzi.
Una sau două perioade de exersare mai scurte pe oră vor fi de
ajuns astăzi, de vreme ce vor fi ceva mai lungi decât de obicei.
Aceste exerciţii vor începe cu:
"Reproşurile sunt un atac la adresa planului de mântuire al lui
Dumnezeu.
Fie ca, în loc să-l atac, să-l accept.
Ce este mântuirea, Părinte?"
Aşteaptă apoi aproximativ un minut în tăcere, preferabil cu ochii
închişi, şi ascultă să-I auzi răspunsul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu