Lectia 64

LECŢIA 64

"Fie să nu-mi uit funcţia."

Ideea de astăzi este doar un alt mod de a spune "Fie să nu mă

duc în ispită." Rostul lumii pe care o vezi este ascunderea funcţiei

tale de iertare şi furnizarea unei justificări pentru uitarea ei; este

ispita de a-L abandona pe Dumnezeu şi pe Fiul Său, optând pentru o

apariţie fizică. La aceasta se uită ochii trupeşti.

Tot ce par să vadă ochii trupului nu poate fi decât o formă de

ispită, de vreme ce ispita a fost rostul corpului însuşi. Însă noi am

învăţat că Sfântul Spirit are o altă întrebuinţare pentru toate iluziile

plăsmuite de tine şi, ca atare, El le atribuie alt rost. Pentru Sfântul

Spirit, lumea este un loc unde înveţi să-ţi ierţi ceea ce consideri că

ar fi păcatele tale. În această percepere, apariţia fizică a ispitei

devine recunoaşterea spirituală a mântuirii.

Pentru a recapitula ultimele noastre lecţii, funcţia ta de aici este

să fii lumina lumii, o funcţie dăruită ţie de Dumnezeu. Numai

aroganţa ego-lui te îndeamnă să pui la îndoială aceste fapt şi numai

teama ego-ului te îndeamnă să te consideri nevrednic de sarcina

încredinţată ţie de Însuşi Dumnezeu. Mântuirea lumii este în

aşteptarea iertării tale, pentru că, prin ea, Fiul lui Dumnezeu poate

scăpa de toate iluziile şi, astfel, de toată ispita. Fiul lui Dumnezeu

eşti tu.

Numai îndeplinindu-ţi funcţia dată de Dumnezeu vei fi fericit.

Pentru că funcţia ta este aceea de a fi fericit, folosind mijloacele prin

care fericirea devine inevitabilă. Altă cale nu există. De aceea, de

fiecare dată când alegi să-ţi îndeplineşti sau nu funcţia, alegi, de

fapt, să fii fericit sau nefericit. Să nu uităm astăzi toate acestea. Să

ni le aducem aminte dimineaţa, din nou seara şi, de asemenea, de-a

lungul întregii zile. Pregăteşte-te dinainte pentru toate deciziile pe

care le vei lua astăzi, reamintindu-ţi că ele sunt, de fapt, foarte

simple. Fiecare dintre ele va duce fie la fericire, fie la nefericire. Să

fie chiar atât de greu de luat o decizie atât de simplă? Nu te lăsa

înşelat de forma deciziei. Complexitatea formei nu implică

complexitatea conţinutului. Este imposibil ca vreo decizie de pe

pământ să poată avea un conţinut diferit de tocmai această unică,

simplă alegere. Este singura alegere pe care o sesizează Sfântul

Spirit. Este singura alegere care există.

Astăzi, să exersăm, aşadar, aceste gânduri:

"Fie să nu-mi uit funcţia mea.

Fie să nu substitui funcţia mea funcţiei lui Dumnezeu.

Fie să iert şi să fiu fericit."

Astăzi consacră reflectării asupra celor de mai sus, cu ochii

închişi, cel puţin odată, zece sau cincisprezece minute. Dacă îţi

reaminteşti importanţa crucială a funcţiei tale, atât pentru tine, cât

şi pentru lume, gândurile aferente îţi vor veni în ajutor.

În timpul aplicărilor frecvente ale ideii de astăzi de-a lungul

zilei, dedică mai multe minute recapitulării acestor gânduri,

gândindu-te apoi la ele şi la nimic altceva. Va fi greu, mai ales la

început, întrucât nu eşti încă deprins cu disciplina mentală impusă

aici. S-ar putea să fie nevoie să repeţi "Fie să nu-mi uit funcţia"

destul de des, pentru a te ajuta să te concentrezi.

Sunt necesare două forme de perioade practice mai scurte.

Uneori, fă exerciţiile cu ochii închişi, încercând să te concentrezi

asupra gândurilor pe care le foloseşti. Alteori, după ce ai recapitulat

gândurile, ţine ochii deschişi, privind în jur, fără grabă şi neselectiv,

spunând în sinea ta:

 "Iată lumea a cărei mântuire este funcţia mea."