Lectia 65

LECŢIA 65

"Singura mea funcţie este cea hărăzită mie de Dumnezeu."

Ideea de astăzi îţi reafirmă angajamentul faţă de mântuire. De

asemenea, îţi reaminteşte că nu ai altă funcţie decât aceasta.

Ambele gânduri sunt evident necesare unui angajament total.

Mântuirea nu poate fi singurul scop pe care îl ai, atât timp cât te

mai dedici altora. Deplina acceptare a mântuirii ca singura ta funcţie

aduce după sine, în mod necesar, două faze: recunoaşterea

mântuirii ca funcţia ta şi abandonarea tuturor celorlalte ţeluri pe

care le-ai inventat pentru tine însuţi.

Acesta este singurul mod de a-ţi putea ocupa locul de drept

printre mântuitorii lumii. Acesta este singurul mod de a putea spune

cu convingere: "Singura mea funcţie este cea hărăzită mie de

Dumnezeu". Acesta este singurul mod de a găsi pacea minţii.

Astăzi, cât şi într-un şir de zile care vor urma, rezervă-ţi zece

până la cincisprezece minute în vederea unor perioade de exersare

mai susţinute, în care vei încerca să înţelegi şi să accepţi ceea ce

înseamnă de fapt ideea zilei. Ea îţi oferă eliberarea de toate

dificultăţile percepute. Îţi înmânează cheia pentru uşa păcii, uşa pe

care ţi-ai trântit-o singur în nas. Îţi dă răspunsul la toate căutările

pe care le-ai întreprins de la începuturile timpului încoace.

Încearcă, pe cât posibil, să întreprinzi exerciţiile zilnice mai lungi

aproximativ la aceleaşi ore în fiecare zi. Încearcă, de asemenea, să

stabileşti acest timp în prealabil, pentru ca apoi să te încadrezi cât

se poate de riguros. Scopul celor de mai sus este de a-ţi aranja în

aşa fel ziua, încât să ai pusă deoparte vremea pentru Dumnezeu,

cât şi pentru toate rosturile şi ţelurile banale pe care le vei urma.

Aceasta face parte dintr-un antrenament disciplinar cu bătaie lungă,

de care are nevoie mintea ta, pentru ca Sfântul Spirit să o poată

folosi în mod neîntrerupt pentru rostul pe care îl împărtăşeşte cu

tine.

În vederea perioadei mai lungi de exersare, începe cu

recapitularea ideii zilei. Apoi închide-ţi ochii, repetă încă o dată

ideea în sinea ta şi observă-ţi mintea cu atenţie, pentru a remarca

fiecare gând care îţi vine. La început, nu încerca să te concentrezi

numai asupra gândurilor aferente ideii de astăzi. Încearcă,

dimpotrivă, să demaşti fiecare gând care pare să interfereze cu ea.

Remarcă-l pe fiecare în timp ce îţi apare, însă cu cât mai puţină

implicare şi grijă, clasându-l pe fiecare şi spunând în sinea ta:

"Acest gând reflectă un ţel care mă împiedică

să-mi accept singura mea funcţie."

După o vreme, gândurile interferente vor fi mai greu de găsit.

Încearcă, totuşi, să mai continui timp de aproximativ un minut,

urmărind să prinzi câteva dintre gândurile deşarte care ţi s-au

sustras atenţiei mai înainte, fără a-ţi bate capul însă şi fără vreun

efort neavenit. Spune-ţi apoi în sinea ta:

"Fie ca adevărata mea funcţie să-mi fie scrisă pe acest fond

curat."

Nu este nevoie să foloseşti exact aceste cuvinte, dar încearcă să

dobândeşti sentimentul că eşti dispus ca iluziile privind rostul tău să

fie înlocuite de adevăr.

În sfârşit, repetă încă odată ideea pentru astăzi şi dedică restul

perioadei de exersare încercării de a te concentra asupra

importanţei sale pentru tine, asupra uşurării pe care ţi-o va aduce

acceptarea ei prin rezolvarea, odată pentru totdeauna, a conflictelor

tale, precum şi asupra măsurii în care vrei, într-adevăr, mântuirea,

în pofida ideilor tale nebuneşti care vor contrariul.

În perioadele mai scurte de exersare, care vor fi întreprinse cel

puţin odată pe oră, foloseşte această formulare în aplicarea ideii de

astăzi:

"Singura mea funcţie este cea hărăzită mie de Dumnezeu.

Nu vreau alta şi nu am alta."

Uneori, închide-ţi ochii în timp ce exersezi, iar alteori, ţine-i

deschişi şi priveşte în jur. Tocmai ceea ce vezi acum va fi total

schimbat atunci când vei accepta pe de-a-ntregul ideea de astăzi.