miercuri, 15 decembrie 2010

Lectia 65

LECŢIA 65
"Singura mea funcţie este cea hărăzită mie de Dumnezeu."

Ideea de astăzi îţi reafirmă angajamentul faţă de mântuire. De
asemenea, îţi reaminteşte că nu ai altă funcţie decât aceasta.
Ambele gânduri sunt evident necesare unui angajament total.
Mântuirea nu poate fi singurul scop pe care îl ai, atât timp cât te
mai dedici altora. Deplina acceptare a mântuirii ca singura ta funcţie
aduce după sine, în mod necesar, două faze: recunoaşterea
mântuirii ca funcţia ta şi abandonarea tuturor celorlalte ţeluri pe
care le-ai inventat pentru tine însuţi.
Acesta este singurul mod de a-ţi putea ocupa locul de drept
printre mântuitorii lumii. Acesta este singurul mod de a putea spune
cu convingere: "Singura mea funcţie este cea hărăzită mie de
Dumnezeu". Acesta este singurul mod de a găsi pacea minţii.
Astăzi, cât şi într-un şir de zile care vor urma, rezervă-ţi zece
până la cincisprezece minute în vederea unor perioade de exersare
mai susţinute, în care vei încerca să înţelegi şi să accepţi ceea ce
înseamnă de fapt ideea zilei. Ea îţi oferă eliberarea de toate
dificultăţile percepute. Îţi înmânează cheia pentru uşa păcii, uşa pe
care ţi-ai trântit-o singur în nas. Îţi dă răspunsul la toate căutările
pe care le-ai întreprins de la începuturile timpului încoace.
Încearcă, pe cât posibil, să întreprinzi exerciţiile zilnice mai lungi
aproximativ la aceleaşi ore în fiecare zi. Încearcă, de asemenea, să
stabileşti acest timp în prealabil, pentru ca apoi să te încadrezi cât
se poate de riguros. Scopul celor de mai sus este de a-ţi aranja în
aşa fel ziua, încât să ai pusă deoparte vremea pentru Dumnezeu,
cât şi pentru toate rosturile şi ţelurile banale pe care le vei urma.
Aceasta face parte dintr-un antrenament disciplinar cu bătaie lungă,
de care are nevoie mintea ta, pentru ca Sfântul Spirit să o poată
folosi în mod neîntrerupt pentru rostul pe care îl împărtăşeşte cu
tine.
În vederea perioadei mai lungi de exersare, începe cu
recapitularea ideii zilei. Apoi închide-ţi ochii, repetă încă o dată
ideea în sinea ta şi observă-ţi mintea cu atenţie, pentru a remarca
fiecare gând care îţi vine. La început, nu încerca să te concentrezi
numai asupra gândurilor aferente ideii de astăzi. Încearcă,
dimpotrivă, să demaşti fiecare gând care pare să interfereze cu ea.
Remarcă-l pe fiecare în timp ce îţi apare, însă cu cât mai puţină
implicare şi grijă, clasându-l pe fiecare şi spunând în sinea ta:

"Acest gând reflectă un ţel care mă împiedică
să-mi accept singura mea funcţie."

După o vreme, gândurile interferente vor fi mai greu de găsit.
Încearcă, totuşi, să mai continui timp de aproximativ un minut,
urmărind să prinzi câteva dintre gândurile deşarte care ţi s-au
sustras atenţiei mai înainte, fără a-ţi bate capul însă şi fără vreun
efort neavenit. Spune-ţi apoi în sinea ta:

"Fie ca adevărata mea funcţie să-mi fie scrisă pe acest fond
curat."

Nu este nevoie să foloseşti exact aceste cuvinte, dar încearcă să
dobândeşti sentimentul că eşti dispus ca iluziile privind rostul tău să
fie înlocuite de adevăr.
În sfârşit, repetă încă odată ideea pentru astăzi şi dedică restul
perioadei de exersare încercării de a te concentra asupra
importanţei sale pentru tine, asupra uşurării pe care ţi-o va aduce
acceptarea ei prin rezolvarea, odată pentru totdeauna, a conflictelor
tale, precum şi asupra măsurii în care vrei, într-adevăr, mântuirea,
în pofida ideilor tale nebuneşti care vor contrariul.
În perioadele mai scurte de exersare, care vor fi întreprinse cel
puţin odată pe oră, foloseşte această formulare în aplicarea ideii de
astăzi:

"Singura mea funcţie este cea hărăzită mie de Dumnezeu.
Nu vreau alta şi nu am alta."

Uneori, închide-ţi ochii în timp ce exersezi, iar alteori, ţine-i
deschişi şi priveşte în jur. Tocmai ceea ce vezi acum va fi total
schimbat atunci când vei accepta pe de-a-ntregul ideea de astăzi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu