LECŢIA 63
"Lumina lumii aduce pace fiecărei minţi prin iertarea mea."
Cât de sfânt eşti tu, care ai puterea de a aduce pace fiecărei
minţi! Cât de binecuvântat eşti tu, care poţi învăţa să recunoşti
mijlocul care va permite acestui lucru să se înfăptuiască prin tine!
Ce alt rost ai putea avea, care să-ţi aducă o mai mare fericire?
Cu o astfel de funcţie, eşti, într-adevăr, lumina lumii. Fiul lui
Dumnezeu îşi aşteaptă de la tine răscumpărarea. Tu îi dăruieşti
răscumpărarea ta, căci îţi aparţine. Nu accepta vreun rost banal ori
vreo dorinţă fără sens în locul ei, căci, astfel îţi vei uita funcţia şi-l
vei lăsa în iad pe Fiul lui Dumnezeu. Nu ţi se cere un lucru oarecare.
Ţi se cere să accepţi mântuirea, pentru ca, aparţinându-ţi, să o poţi
dărui, la rândul tău.
Recunoscând importanţa acestei funcţii, vom fi fericiţi să ne-o
reamintim foarte des astăzi. Vom începe ziua luând cunoştinţă de ea
şi vom încheia ziua cu gândul la ea. Iar, de-a lungul zilei, vom
repeta cât putem de des:
"Lumina lumii aduce pace fiecărei minţi prin iertarea mea.
Eu sunt mijlocul pe care Dumnezeu l-a desemnat pentru
mântuirea lumii."
Închiderea ochilor îţi va uşura, poate, venirea gândurilor
pertinente în timpul perioadei de un minut sau două pe care ar
trebui să o dedici reflectării asupra celor de mai sus. Să nu stai însă
să aştepţi o astfel de ocazie. Nu trebuie pierdută nici o şansă de a-ţi
întări ideea de astăzi. Adu-ţi aminte că Fiul lui Dumnezeu îşi
aşteaptă de la tine mântuirea. Şi cine altul, dacă nu Sinele tău,
trebuie să fie Fiul Său?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu