vineri, 2 decembrie 2011

Lectiile 361- 365.

Lectii finale.
Introducere.

Vom lasa ultimele noastre lectii cat mai libere de cuvinte. Le folosim doar la inceputul intervalului practic si doar pentru a ne aminti ca urmarim sa trecem dincolo de ele. Sa recurgem la Cel Care deschide calea si ne asigura pasii. Lui Ii lasam aceste lectii, dupa cum tot Lui Ii incredintam vietile noastre de aici incolo. Caci nu dorim sa revenim la credinta in pacat care a facul lumea sa para urata si nesigura, agresiva si distructiva, periculoasa in toate privintele si inselatoare, dincolo de toata speranta increderii si de putinta de-a scapa de durere.
Calea Lui e singura cale de-a gasi pacea pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Calea Lui e cea pe care trebuie sa o strabata fiecare in final, pentru ca acesta e finalul stabilit de Dumnezeu. In visul timpului, el pare foarte departe. Si totusi, in adevar, este deja aici, slujindu-ne deja drept calauza binevoitoare pe calea pe care o avem de parcurs. Sa urmam impreuna calea pe care ne-o indica adevarul. Si sa le fim conducatori numerosilor nostri frati care cauta calea, dar nu o gasesc.
Sa ne dedicam mintile acestui scop, punandu-ne toate gandurile in slujba functiei mantuirii. Ni s-a dat obiectivul de-a ierta lumea.  E telul pe care ni l-a dat Dumnezeu. Cautam finalul Lui la vis, nu pe al nostru. Caci tot ce iertam nu vom putea sa nu recunoastem ca parte din Dumnezeu Insusi. Asa ni se reda amintirea Lui, intreaga si in intregime.
E functia noastra sa ne aducem aminte de El pe pamant, dupa cum ne e dat sa Il intregim in totalitate. Sa nu uitam, asadar, ca obiectivul nostru e impartasit, caci tocmai aceasta aducere aminte contine amintirea lui Dumnezeu si arata calea spre El si spre Cerul pacii Sale. Oare sa nu ne iertam atunci fratele care ne poate oferi acest lucru? El este calea, adevarul si viata care ne arata calea. In el sta mantuirea , oferita noua prin iertarea noastra, acordata lui.
Nu vom incheia anul acesta fara darul pe care l-a fagaduit Tatal nostru sfantului Sau Fiu. Suntem iertati acum. Si suntem mantuiti de toata mania care am crezut ca Ii apartine lui Dumnezeu si care am aflat ca e un vis.  Suntem redati sanatatii mintale, in care intelegem ca mania e dementa, ca atacul e nebun, si razbunarea e doar o fantezie prosteasca. Am fost mantuiti de urgie pentru ca am invatat ca am inteles gresit. NImic mai mult de atat. Se supara oare un tata pentru ca fiul lui nu a reusit sa inteleaga adevarul?
Venim cu sinceritate la Dumnezeu si Ii spunem ca nu am inteles, si Ii cerem sa ne ajute sa Ii invatam lectiile, prin Vocea Propriului Sau Profesor. Oare Si-ar lovi El Fiul? Sau s-ar grabi sa ii raspunda si sa ii spuna: "Acesta este Fiul Meu si tot ce am este el lui"? Fii sigur ca asa o sa rapsunda, caci acestea sunt Propriile Lui cuvinte adresate tie. Si mai mult de atat nimeni nu poate avea, caci in cuvintele acestea e tot ce este, si tot ce va fi de-a lungul timpului si in vesnicie.

Lectiile 361- 365

Aceasta clipa sfanta vreau sa Ti-o dau Tie.
Preia Tu conducerea. Caci vreau sa Te urmez,
Sigur ca indrumarea Ta imi aduce pace.

Si, daca am nevoie de un cuvant de ajutor, El mi-l va da. Daca am nevoie de un gand, mi-l va da si pe acesta. Iar daca am nevoie doar de liniste si de o minte senina si deschisa, acestea sunt darurile pe care le voi primi de la El. Lui Ii revine conducerea, la cerinta mea. Si ma va auzi si imi va raspunde, pentru ca vorbeste pentru Dumnezeu Tatal meu si sfantul Sau Fiu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu