Lecţia 79
"Fie să recunosc problema, ca să poată fi rezolvată."
O problemă nu poate fi rezolvată dacă nu ştii care este
problema. Chiar dacă este deja rezolvată, încă vei avea problema
pentru că nu îţi dai seama că ea este deja rezolvată.
Oricine din această lume pare să îşi aibă problemele lui speciale.
Însă toate sunt una şi aceeaşi şi trebuie recunoscute ca una
singură, dacă e să fie acceptată unica soluţie ce le rezolvă pe toate.
Cine poate să-şi da seama că o problemă a fost rezolvată dacă mai
crede că problema este alta? Chiar dacă i se dă răspunsul, el nu îi
poate vedea relevanţa.
Iată situaţia în care te găseşti acum. Ai răspunsul, dar nu eşti
încă sigur care este problema. Pari să fii confruntat cu un lung şir de
probleme diferite şi, cum scapi de una, următoarea apare. Par să nu
aibă sfârşit. Nici o clipă nu te simţi complet liber de probleme şi
împăcat.
Tentaţia de a privi problemele ca fiind multiple este tentaţia de a
păstra problema separării nerezolvată. Lumea pare să te confrunte
cu o multitudine de probleme, fiecare cerând un răspuns diferit.
Această percepţie te pune într-o situaţie în care modul tău de
rezolvare a problemelor trebuie să fie inadecvat, iar efectul
inevitabil.
Nimeni nu ar putea rezolva toate problemele pe care pare să le
conţină lumea. Ele par să se afle la atât de multe nivele, sub atât de
multe forme variabile şi cu un conţinut atât de variat, încât te
confruntă cu o situaţie imposibilă. Groaza şi deprimarea sunt
inevitabile când dai cu ochii de ele. Unele răsar pe neaşteptate,
chiar când crezi că le-ai rezolvat pe cele anterioare. Altele rămân
nerezolvate, adunate sub norul renegării, ridicându-se să te bântuie
din când în când, numai pentru a fi ascunse din nou, tot
nerezolvate.
Toată această complexitate nu reprezintă decât o încercare
disperată de a nu recunoaşte problema şi, ca atare, de a nu lăsa să
fie rezolvată. Dacă ţi-ai putea da seama că singura ta problemă este
separarea, indiferent de forma pe care o ia, ai putea accepta
răspunsul, întrucât i-ai vedea relevanţa. Percepând constanta
subadiacentă a tuturor problemelor cu care pari să te confrunţi, ai
înţelege că ai mijloacele de a le rezolva pe toate. Şi ai folosi
mijloacele, deoarece recunoşti problema.
În perioadele noastre mai lungi de practică de astăzi, vom
întreba care este problema şi care îi este răspunsul. Nu vom
presupune că ştim deja. Vom încerca să ne eliberăm minţile de
toate multiplele feluri diferite de probleme pe care credem că le
avem. Vom încerca să ne dăm seama că avem numai o singură
problemă, pe care nu am reuşit să o recunoaştem. Vom întreba care
este problema şi vom aştepta răspunsul. Ni se va spune. Apoi, vom
întreba care este soluţia problemei. Şi ni se va spune.
Exerciţiile de astăzi vor fi încununate de succes în măsura în
care nu insişti să defineşti problema. Poate nu vei reuşi să te
dispensezi de toate ideile tale preconcepute, dar nici nu este
necesar. Tot ce este necesar este să întreţii anumite dubii în
legătură cu realitatea versiunii tale privind conţinutul problemelor
tale. Tu încerci acum să recunoşti că, prin faptul că ai recunoscut
problema, răspunsul ţi-a şi fost dat, astfel încât problema şi
răspunsul pot fi aduse laolaltă, iar tu poţi fi pe pace.
Exerciţiile mai scurte de astăzi nu vor fi stabilite în funcţie de
timp, ci de nevoie. Vei sesiza multe probleme astăzi, fiecare cerând
un răspuns. Eforturile noastre vor fi îndreptate spre recunoaşterea
faptului că există doar o singură problemă şi un singur răspuns. Prin
această recunoaştere sunt rezolvate toate problemele. În această
recunoaştere se află pacea.
Astăzi, să nu fii amăgit de forma problemelor. Ori de câte ori
pare să se ivească vreo dificultate, spune-ţi repede:
"Fie să recunosc problema aceasta, ca ea să poată fi rezolvată."
Apoi încearcă să suspenzi orice judecată despre conţinutul
problemei respective. Dacă este posibil, închide ochii un moment şi
întreabă care este problema. Vei fi auzit şi ţi se va răspunde.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu