Lectia 56

LECŢIA 56

Recapitularea noastră pentru astăzi parcurge următoarele:

<26> "Gândurile mele de atac îmi atacă invulnerabilitatea."

Cum pot să ştiu cine sunt, de vreme ce mă văd supus unui atac neîntrerupt? Durerea, boala, pierderile, vârsta şi moartea par să mă ameninţe. Toate speranţele, dorinţele şi planurile mele par a fi la cheremul unei lumi pe care nu o pot controla. Cu toate acestea, siguranţa perfectă şi împlinirea totală îmi sunt moştenirea. Am încercat să-mi dau moştenirea în schimbul lumii pe care o văd. Însă Dumnezeu mi-a păstrat moştenirea intactă. Propriile mele gânduri reale mă vor învăţa în ce constă ea.

<27> "Mai presus de toate, vreau să văd."

Recunoscând că ceea ce văd reflectă ceea ce socot că sunt, îmi dau seama că cea mai mare nevoie a mea este viziunea. Lumea pe care o văd atestă natura temătoare a imaginii de sine pe care am plăsmuit-o. Dacă vreau să-mi amintesc cine sunt, este esenţial să mă lepăd de această imagine despre mine însumi. Pe măsură ce este înlocuită de adevăr, viziunea îmi va fi dată cu siguranţă. Şi cu această viziune, voi privi lumea şi pe mine însumi cu caritate şi iubire.

<28> "Mai presus de toate, vreau să văd lucrurile altfel."

Lumea pe care o văd îmi ţine pe loc imaginea de sine înfricoşată, garantându-i continuitatea. În timp ce văd lumea aşa cum o văd acum, adevărul nu poate să-mi pătrundă în conştienţă. Voi lăsa uşa dindărătul acestei lumi să-mi fie deschisă, pentru a putea privi dincolo de ea, spre lumea care reflectă Iubirea lui Dumnezeu.

<29> "Dumnezeu este în tot ce văd."

Îndărătul fiecărei imagini pe care am plăsmuit-o, adevărul rămâne neschimbat. Îndărătul fiecărui lucru pe care l-am coborât peste faţa iubirii, lumina ei rămâne la fel de strălucitoare. Dincolo de toate dorinţele mele demente se află voia mea, unită cu Voia Tatălui meu. Dumnezeu este, în continuare, pretutindeni şi în toate, pentru totdeauna. Iar noi, care suntem parte din El, vom privi, dincolo de toate aparenţele, recunoscând adevărul dincolo de ele toate.

<30> "Dumnezeu este în tot ce văd, deoarece Dumnezeu este în mintea mea."

În propria mea minte, îndărătul tuturor gândurilor mele demente de separare şi atac, se află cunoaşterea faptului că toate sunt una mereu. Nu mi-am pierdut cunoaşterea identităţii numai pentru că am uitat-o. Ea s-a păstrat pentru mine în Mintea lui Dumnezeu, care nu Şi-a părăsit Gândurile. Iar eu, care sunt printre ele, sunt una cu El.