sâmbătă, 4 decembrie 2010

Lectia 55

LECŢIA 55
Recapitularea de astăzi include următoarele:


<21> Sunt hotărât să văd lucrurile altfel."
Ceea ce văd acum nu sunt altceva decât semnele bolii, semnele dezastrului şi ale morţii. Nu se poate să fii creat Dumnezeu asta pentru Fiul Său preaiubit. Însuşi faptul că văd asemenea lucruri constituie dovada că nu Îl înţeleg pe Dumnezeu. De aceea nu îl înţeleg nici pe Fiul Său. Ceea ce văd îmi spune că nu ştiu cine sunt. Sunt hotărât să văd mărturiile adevărului în mine, şi nu mărturiile care îmi arată o iluzie despre mine însumi.


<22> "Ceea ce văd este o formă de răzbunare."
Lumea pe care o văd este departe de a fi reprezentarea gândurilor iubitoare. Ea este o imagine în care orice atacă orice. Este orice în afara unei reflectări a Iubirii lui Dumnezeu şi a iubirii Fiului Său. Propriile mele gânduri de atac dau naştere acestei imagini. Gândurile mele iubitoare mă vor mântui de această percepţie a lumii şi îmi vor da pacea pe care Dumnezeu mi-a hărăzit-o.


<23> "Mă pot desprinde de această lume renunţând la gândurile de atac."
În aceasta constă mântuirea şi în nimic altceva. Fără gânduri de atac nu aş putea vedea o lume a atacului. Pe măsură ce iertarea va permite iubirii să se reîntoarcă în conştienţa mea, voi vedea o lume a păcii, a siguranţei şi a bucuriei. Pe aceasta o aleg ca să o văd, în locul celei pe care o privesc acum.


<24> "Nu îmi percep propriile interese."
Cum mi-aş putea recunoaşte propriile interese, de vreme ce nu ştiu cine sunt? Ceea ce socot eu că-mi sunt interesele mă va lega încă şi mai strâns de lumea iluziilor. Sunt dispus să urmez Călăuza pe care mi-a dat-o Dumnezeu, pentru a afla care îmi sunt propriile interese, recunoscând că nu le pot percepe cu de la mine putere.


<25> "Nu cunosc menirea nici unui lucru."
Pentru mine, rostul tuturor lucrurilor este de a dovedi că iluziile mele despre mine însumi sunt reale. În acest scop, încerc să-i folosesc pe toţi şi pe toate. Aceasta, cred eu, este menirea lumii. De aceea, nu îi recunosc adevăratul rost. Rostul pe care l-am atribuit lumii a condus la o imagine înfricoşătoare a ei. Fie să îmi deschid mintea spre a realiza adevăratul rost a lumii, retractându-l pe cel pe care i l-am atribuit şi aflând adevărul despre el.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu