Pot renunta numai la ce nu a fost real niciodata.
Sacrific iluziile, nimic altceva. Si, in timp ce iluziile dispar, gasesc darurile pe care iluziile au incercat sa le ascunda, asteptandu-ma cu bratele deschise, gata sa imi dea stravechile mesaje de la Dumnezeu. Amintirea Lui sta in fiecare dar pe care il primesc de la El. Si fiecare vis e bun doar pentru a ascunde Sinele care e singurul Fiu al lui Dumnezeu, aidoma Lui Insusi, Sfantul Care ramane de-a pururi in El, dupa cum si El ramane in mine.
Tata, pentru Tine tot sacrificiul ramane de-a pururi de neconceput. Asa ca nu pot sacrifica decat in vise. Asa cum m-ai creat, nu pot renunta la nimic din ce mi-ai dat. Ce nu mi-ai dat nu are realitate. Ce alte pierderi pot anticipa, in afara pierderii fricii si revenirea iubirii in mintea mea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu