Toata frica a trecut si a ramas numai iubire.
Toata frica a trecut, pentru ca sursa ei a disparut si, odata cu ea, toate gandurile ei. Iubirea ramane singura stare prezenta, a carei Sursa e in vecii vecilor aici. Poate oare lumea sa fie luminoasa si clara, un loc sigur si primitor, cu toate greselile mele trecute presand asupra ei si aratandu-mi forme distorsionate ale fricii? In prezent insa, iubirea este evidenta si efectele ei sunt indiscutabile. Toata lumea straluceste reflectand sfanta ei lumina, iar eu percep o lume iertata in sfarsit.
Tata, nu lasa lumea ta sfanta sa imi scape astazi din vedere. Si nu imi lasa urechile sa fie surde la toate imnurile de recunostinta pe care le canta lumea dedesubtul sunetelor de groaza. Exista o lume reala pe care prezentul o tine la adapost de toate greselile trecute. Si astazi vreau sa am inaintea ochilor numai lumea aceasta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu