Tot ce vad este blandetea creatiei.
Trebuie sa fi inteles gresit lumea, de vreme ce i-am pus in carca pacatele mele, care s-au intors la mine privindu-ma. Ce infricosatoare mi se pareau! Si cat de tare ma inselam crezand ca lucrurile de care ma tem sunt in lume, cand de fapt nu erau decat in mintea mea. Astazi vad lumea in blandetea celesta in care straluceste creatia. Nu mai e nicio frica in ea. Fie ca nicio aparenta a pacatelor mele sa nu umbreasca lumina Cerului care straluceste asupra lumii. Ceea ce se reflecta nu e decat in Mintea lui Dumnezeu. Imaginile pe care le vad reflecta gandurile mele. Or mintea mea e una cu Cea a lui Dumnezeu. Astfel pot sa percep blandetea creatiei.
As vrea sa privesc lumea in liniste, o lume care nu reflecta decat Gandurile Tale si ale mele. Sa-mi aduc aminte ca sunt aceleasi, si atunci am sa vad blandetea creatiei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu