luni, 18 aprilie 2011

Lectia 183 - joi, 21 aprilie


Lectia 183
Invoc Numele lui Dumnezeu şi al meu

Numele lui Dumnezeu e sfânt, dar nu mai sfânt decât al tău. Să Îi invoci Numele nu înseamnă decât să îl invoci pe al tău. Un tată îşi dă numele fiului său şi identifică astfel fiul cu el. Fraţii lui îi împăr­tăşesc numele şi sunt astfel uniţi într-o legătură din care îşi derivă identitatea. Numele Tatălui tău îţi aminteşte cine eşti, chiar şi într-o lume care nu ştie şi chiar dacă nu ţi-ai amintit. 

Numele lui Dumnezeu nu poate fi auzit fără a stârni o reacţie, şi nici nu poate fi rostit fără a trezi în minte un ecou care te cheamă să îţi aminteşti. Rosteşte-I Numele, şi inviţi îngerii să înconjoare pă­mântul pe care stai şi să îţi cânte în timp ce îşi desfac aripile să te ocrotească şi să te adăpostească de fiecare gând lumesc care s-ar vârî peste sfinţenia ta. 

Repetă Numele lui Dumnezeu, şi toată lumea răspunde lepădân­du-şi iluziile. Fiecare vis la care ţine lumea a dispărut subit şi, unde a părut să fie, găseşti o stea, un miracol de har. Bolnavii se scoală, tămăduiţi de gândurile lor nesănătoase. Orbii pot să vadă, surzii pot să audă. Cei întristaţi îşi leapădă jalea, iar lacrimile de durere se şterg în timp ce un hohot vesel vine să binecuvânteze lumea. 

Repetă Numele lui Dumnezeu, şi numele mărunte şi-au pierdut înţelesul. Nu există tentaţie care să nu devină un lucru fără nume şi nedorit înaintea Numelui lui Dumnezeu. Repetă-I Numele, şi vezi cât de uşor vei uita numele tuturor dumnezeilor pe care i-ai preţuit. Fiecare şi-a pierdut numele de dumnezeu pe care i l-ai dat. Devin anonimi şi fără valoare pentru tine, deşi înainte de-a lăsa Numele lui Dumnezeu să înlocuiască măruntele lor nume, te-ai închinat în faţa lor, numindu-i dumnezei. 

Repetă Numele lui Dumnezeu, şi îţi invoci Sinele, al Cărui Nume e al Său. Repetă-I Numele, şi toate lucrurile infime şi fără nume pe pământ trec rapid în corectă perspectivă. Cei ce invocă Numele lui Dumnezeu nu pot confunda fără-de-numele cu Numele, nici păcatul cu harul, nici trupurile cu sfântul Fiu al lui Dumnezeu. Şi, de se întâmplă să te alături unui frate, şezând în linişte cu el şi repetând cu el Numele lui Dumnezeu în tăcerea minţii tale, ai înfiinţat acolo un altar care ajunge până la Dumnezeu şi la al Său Fiu. 

Exersează azi doar următorul lucru: repetă, fără grabă şi fără încetare, Numele lui Dumnezeu. Uită orice alt nume în afară de al Său. Să nu auzi altceva. Lasă-ţi toate gândurile să devină ancorate în acesta. Nu folosim alt cuvânt decât la început, când rostim ideea zilei o singură dată. Şi apoi, Numele lui Dumnezeu devine singurul nostru gând, singurul nostru cuvânt, singurul lucru care ne ocupă minţile, singura dorinţă pe care o avem, singurul sunet cu înţeles şi singurul Nume pe care îl deţine tot ce dorim să vedem, tot ce am vrea să numim al nostru. ­­­

Adresăm astfel o invitaţie care nu poate fi refuzată niciodată. Iar Dumnezeu va veni şi îi va răspunde chiar El. Să nu crezi că aude micile rugăciuni ale celor ce Îl invocă folosind numele idolilor la care ţine lumea. Nu pot să ajungă la El în felul acesta. El nu le poate auzi rugăminţile care Îi cer să nu fie El Însuşi sau ca Fiul Său să primească alt nume decât al Său. ­­

Repetă Numele lui Dumnezeu, şi Îl vei recunoaşte ca singurul Creator al realităţii. Şi vei mai recunoaşte că Fiul Său face parte din El, creând în Numele Său. Şezi liniştit şi lasă-I Numele să devină ideea atotcuprinzătoare care îţi captează mintea. Lasă toate gândurile să tacă, cu excepţia acestuia. Şi tuturor celorlalte gânduri răspunde-le cu acesta, şi vei vedea cum Numele lui Dumnezeu înlocuieşte miile de nume mărunte pe care le-ai dat gândurilor tale, fără să realizezi că există un singur Nume pentru tot ce există şi tot ce va exista. 

Astăzi poţi să atingi o stare în care vei resimţi darul de har. Poţi ­scăpa de toată robia lumii şi poţi da lumii aceeaşi eliberare pe care ai găsit-o tu. Îţi poţi aminti ce a uitat lumea şi îi poţii oferi propria ta aducere aminte. Poţi accepta astăzi rolul pe care îl joci în mântuirea ei şi a ta.  Amândouă pot fi realizate perfect. ­

Recurge la Numele lui Dumnezeu pentru eliberarea ta, şi ţi-e dată. În afara acesteia, nu e nevoie de nicio rugăciune, căci le cuprinde în ea pe toate. Cuvintele sunt lipsite de înţeles şi toate rugăminţile sunt de prisos când Fiul lui Dumnezeu invocă Numele Tatălui său. Gândurile Tatălui său devin ale sale. El îşi revendica tot ce a dat, dă şi va da de-a pururi Tatăl lui. Şi Îl invocă să lase acum fără nume toate lucrurile pe care a crezut că le-a făcut; şi, în locul lor, Numele sfânt al lui Dumnezeu devine propria lui judecată a lipsei lor de valoare.

Toate lucrurile mărunte tac. Sunetele mărunte au amuţit acum. Măruntele lucruri pământeşti au dispărut. Universul nu constă decât din Fiul lui Dumnezeu, care îşi invocă Tatăl. Iar Vocea Tatălui său răspunde în Numele sfânt al Tatălui său. În această relaţie veşnică şi calmă, în care comunicarea transcende cu mult toate cuvintele, şi ­totuşi, depăşeşte în profunzime şi înălţime orice ar putea transmite ­cuvintele vreodată, e pace veşnică. In Numele Tatălui nostru, vrem să resimţim această pace azi. Şi, în Numele Lui, ni se va da.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu