marți, 8 martie 2011

Lectia 151 - vineri, 11 martie


LECTIA 151
Toate lucrurile sunt ecouri ale Vocii pentru Dumnezeu

Nimeni nu poate judeca pe baza unor dovezi parţiale. Asta nu e judecată, ci doar o opinie bazată pe ignoranţă şi pe îndoială. Pretinsa ei certitudine nu e decât o mască pentru incertitudinea pe care vrea să ţi-o ascundă şi are nevoie de o apărare iraţională pentru că ea e iraţională. Iar apărarea ei pare puternică, convingătoare şi fără pic de îndoială datorită întregii îndoieli de dedesubt.

Nu pari să te îndoieşti de lumea pe care o vezi. Nu pui sub semnul întrebării toate câte ţi se arată prin ochii trupului. Nici nu te întrebi de ce le crezi, deşi ai învăţat de foarte multă vreme că simţurile tale chiar înşeală. Faptul că le crezi până la ultimul detaliu ce ţi-l relatează e şi mai ciudat, când stai să te gândeşti cât de des au fost martori falşi! De ce te-ai încrede în ele atât de orbeşte? De ce, dacă nu din cauza îndoielii subiacente, pe care vrei să o ascunzi afişând certitudine?

Cum poţi să judeci? Judecata ta se bazează pe mărturia pe care ţi-o oferă simţurile tale. Ori mărturie mai falsă decât ea nici nu a existat. Dar cum altfel judeci lumea pe care o vezi? Ai o încredere demnă de toată mila în ce îţi relatează ochii şi urechile. Crezi că degetele tale ating realitatea şi dau de adevăr. Iată conştienţa pe care o înţelegi şi pe care o consideri mai reală decât cele adeverite de veşnica Voce pentru Dumnezeu.

Poate asta să fie judecată?  Ai fost îndemnat deseori să te abţii să nu judeci, şi nu pentru că e un drept ce îţi este refuzat. Nu poţi să judeci. Poţi doar să crezi judecăţile eului, care sunt toate false. El îţi îndrumă simţurile cu grijă, să demonstreze cât eşti de slab, cât de neputincios şi de înspăimântat, cât de speriat de o pedeapsă dreaptă, cât de negru de păcate, cât de nenorocit în vinovăţia ta.


Eul îţi spune că lucrul acesta de care îţi vorbeşte şi pe care vrea totuşi să îl apere eşti tu. Iar tu crezi că e aşa cu certitudine încăpăţânată. Dar dedesubt rămâne îndoiala ascunsă că nu crede nici el ce îţi arată cu atâta convingere că ar fi realitatea. Doar pe el se condamnă. Doar în el vede vinovăţia. În tine îşi vede propria lui disperare. Să nu îi auzi vocea. Martorii pe care ţi-i trimite să îţi arate că răutatea lui este a ta sunt falşi şi vorbesc cu certitudine despre ceva de care nici nu au habar. Credinţa ta în ei e oarbă, pentru că nu vrei să împărtăşeşti îndoielile pe care stăpânul lor nu le poate învinge cu totul. Tu crezi că a te îndoi de proprii lui vasali ar fi să te îndoieşti de tine însuţi.

Trebuie să înveţi însă că, îndoindu-te de dovezile lor, faci loc recunoaşterii de sine şi laşi numai Vocea pentru Dumnezeu să fie Judecătorul lucrurilor în care merită să crezi. EI nu îţi va spune că trebuie  să îţi judeci fratele după ce văd ochii tăi în el, nici după ce spune gura lui urechilor tale, nici după ce îţi relatează despre el atingerea degetelor tale. EI nu bagă în seamă asemenea martori inutili, care nu fac decât să mărturisească strâmb la adresa Fiului lui Dumnezeu. EI recunoaşte numai ce iubeşte Dumnezeu şi, în lumina sfântă a tot ce vede El, toate visele pe care şi le face eul despre ce eşti dispar înaintea splendorii pe care o zăreşte El.

Lasă-L pe El să fie Judecătorul a ce eşti, căci El are o certitudine în care nu există îndoială, deoarece se bazează pe o Certitudine atât de mare, încât lndoiala nu are înţeles în faţa Ei. Cristos nu Se poate îndoi de Sine Insuşi. Vocea pentru Dumnezeu nu poate decât să Îl cinstească, bucurându-se de deplina şi veşnica Lui nepăcătoşenie. Cel judecat de El poate doar să râdă în faţa vinovăţiei, nefiind dispus să se mai joace acum cu jucăriile păcatului; neluând în seamă mărturiile trupului înaintea extazului sfintei feţe a lui Cristos.

Aşa te judecă El. Acceptă-I Cuvântul despre ce eşti, căci El stă mărturie pentru minunata ta creaţie şi pentru Mintea al Cărui Gând a creat realitatea ta. Ce poate să însemne trupul pentru Cel Ce cunoaşte slava Tatălui şi a Fiului? Ce şoapte poate să audă de la eu? Ce L-ar putea convinge că păcatele tale sunt reale? Lasă-L să fie, totodată, Judecătorul tuturor lucrurilor care par să ţi se întâmple în această lume. Lecţiile Lui îţi vor da posibilitatea să acoperi distanţa dintre iluzii şi adevăr.

El va înlătura toată credinţa pe care ţi-ai investit-o în durere, dezastru, suferinţă şi pierdere. EI îţi dă viziune a care poate privi dincolo de toate aceste aparenţe crunte şi poate vedea blajina faţă a lui Cristos în fiecare dintre ele. Nu te vei mai îndoi că poţi avea parte numai de bine, tu, cel preaiubit de Dumnezeu, căci El va judeca toate întâmplările şi va preda singura lecţie pe care o conţin toate.

El va selecta elementele din ele care reprezintă adevărul şi nu va ţine cont de acele aspecte care nu reflectă decât nişte vise deşarte. Şi va reinterpreta tot ce vezi şi tot ce se întâmplă, fiecare împrejurare şi fiecare incident care pare să te atingă în orice fel, din perspectiva unicului Său cadru de referinţă, complet unificat şi sigur. Şi vei vedea iubirea de dincolo de ură, constanţa în schimbare, purul în păcat, şi numai binecuvânta rea Cerului asupra lumii.

Asta e învierea ta, căci viaţa ta nu face parte din ce vezi. E mai presus de trup şi lume, dincolo de fiecare mărturie a nesfinţeniei, în Sfânta Sfintelor, sfântă ca Aceasta. Prin toţi şi toate, Vocea Lui nu vrea să îţi vorbească decât de Sinele tău şi de Creatorul tău, Care e Una cu El. Aşa vei vedea în toate sfânta faţă a lui Cristos şi vei auzi in toate nimic altceva decât ecoul Vocii lui Dumnezeu.

Nu exersăm astăzi prin cuvinte decât la începutul intervalului petrecut cu Dumnezeu. Vom prefaţa aceste momente cu o singură reiterare lentă a gândului cu care începe ziua. Şi apoi ne vom privi gândurile, apelând în linişte la Cel Care vede elementele de adevăr din ele. Lasă-L pe El să evalueze fiecare gând care îţi vine în minte, să înlăture elementele de visare şi să ţi le dea înapoi ca idei curate care nu contrazic Voia lui Dumnezeu.

Dă-i Lui gândurile tale, iar El ţi le va înapoia ca miracole ce proclamă cu voioşie întregimea şi fericirea pe care i le voieşte Dumnezeu Fiului Său, ca dovadă a veşnicei Sale Iubiri. Şi fiecare gând astfel transformat capătă putere tămăduitoare de la Mintea care a Văzut adevărul din el şi nu s-a lăsat amăgită de falsul adăugat. Toate urmele de fantezie dispar. Şi ce rămâne e unificat într-un Gând desăvârşit, care îşi oferă desăvârşirea pretutindeni.

Petrece-ţi astfel cincisprezece minute când te trezeşti şi oferă bucuros alte cincisprezece înainte de culcare. Sujirea înfăptuită de tine începe când ţi s-au purificat gândurile toate. Aşa ţi se predă cum să îi predai Fiului lui Dumnezeu sfânta lecţie a sanctităţii sale. Nimeni nu va pregeta să asculte, când auzi Vocea pentru Dumnezeu aducând omagiu Fiului lui Dumnezeu. Şi toţi vor împărtăşi cu tine gândurile retraduse de El în mintea ta.

Aşa e Paştele tău. Şi aşa îţi aşterni asupra lumii darul de crini abil ca neaua, înlocuind mărturiile păcatului şi ale morţii. Prin transfigurarea ta, lumea e izbăvită şi voios eliberată de vinovăţie. Cu bucurie şi recunoştinţă ne ridicăm acum minţile înviate spre Cel Ce ne-a redat sănătatea minţii.

Şi ne vom aduce aminte în fiecare oră de Cel Care e mântuire şi izbăvire. În timp ce Îi aducem mulţumiri, lumea se uneşte cu noi si ne acceptă fericită gândurile sfinte, pe care Cerul le-a corectat şi le-a purificat. Acum începe în sfârşit slujirea înfăptuită de noi, de-a duce de jur împrejurul lumii vestea voioasă că adevărul nu are iluzii şi pacea lui Dumnezeu, prin noi, le aparţine tuturor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu