LECŢIA 140
„Numai mântuirea se poate spune că este leac.”
Termenul leac nu poate fi aplicat, pe drept cuvânt, nici unui
remediu pe care lumea îl acceptă ca fiind binefăcător. Ceea ce lumea
percepe ca fiind un remediu terapeutic nu va face decât să
îmbunătăţească corpul. Atunci când încearcă să vindece mintea, nu
sesizează vreo separare faţă de trup, unde şi crede că există mintea.
Formele ei de vindecare sunt, aşadar, obligate să substituie o iluzie cu
o altă iluzie. Una şi aceeaşi credinţă în boală ia doar o altă formă,
astfel că pacientul de percepe ca fiind sănătos.
El nu este vindecat. Visase doar că era bolnav, iar în acest vis a
găsit formula magică care să-l facă bine. Dar nu sa trezit din vis şi, ca
urmare, mintea sa rămâne în exact aceeaşi stare ca mai înainte. El nu
a văzut lumina care l-ar trezi, punând capăt visului. Ce importanţă
poate avea în realitate conţinutul unul vis? Ori dormi, ori eşti treaz.
Aici nu există jumătăţi de măsură.
Visele fericite pe care le aduce Sfântul Duh sunt deosebite de
visele lumii, în care, cel mult, poţi visa că eşti treaz. Însă visele pe
care iertarea le arată minţii nu mai induc o altă formă de somn, în care
visătorul să viseze un alt vis. Visele sale fericite sunt vestitorii
pogorârii adevărului asupra minţii. Te conduc de la somn la o blândă
trezire, în aşa fel încât toate visele vor fi dispărut. Astfel, ele lecuiesc
veşnic.
Ispăşirea vindecă temeinic şi lecuieşte toată boala. Căci mintea
care înţelege că boala nu poate fi decât un vis, nu se lasă înşelată de
formele pe care le poate lua visul. În absenţa vinovăţiei boala nu poate
apare, ea nefiind decât o altă formă de vinovăţie. Ispăşirea nu vindecă
pe bolnav, căci aceasta nu este o lecuire. Ea îndepărtează vinovăţia
care face posibilă boala. Căci boala a trecut de-acum, nemaiavând la
cine să se întoarcă.
Pace ţie, care ai fost lecuit întru Dumnezeu, şi nu întru vise
deşarte. Căci lecuirea trebuie să vină din sfinţenie, iar sfinţenia nu
poate fi găsită acolo unde este întreţinut păcatul. Dumnezeu
sălăşluieşte în temple sfinte. Acolo unde a pătruns păcatul, El nu are
cale liberă. Şi totuşi, nu există loc unde El să nu fie. Prin urmare,
păcatul nu poate avea un lăcaş în care să se ascundă de binefacerea
Sa. Nu există loc în care sfinţenia să fie absentă, iar păcatul şi boala
nu au unde să locuiască.
Iată gândul care locuieşte. El nu face distincţie între o irealitate şi
alta. Şi nici nu caută să vindece ceea ce nu este bolnav, fără a se
gândi unde anume se află nevoia de vindecare. Acest gând nu este
magic. Este un apel lansat adevărului, care nu poate întârzia să
vindece, vindecând pentru totdeauna. Nu este un gând care judecă o
iluzie după mărimea ei, după aparenta ei gravitate sau după orice este
legat de forma pe care o ia. Pur şi simplu se concentrează pe ceea ce
este, ştiind că nici o iluzie nu poate fi reală.
Să nu încercăm să lecuim astăzi ceea ce nu poate avea parte de
boală. Vindecarea nu trebuie căutată în altă parte, ci acolo unde se află
ea, aplicând-o la ceea ce este bolnav, spre a putea fi lecuit. Nici un
remediu din cele pe care le administrează lumea nu poate efectua vreo
schimbare în vreun lucru. Mintea care aduce iluziile în faţa adevărului
este cu adevărat schimbată. Altă schimbare nu există. Căci, cum altfel
poate o iluzie să difere de alta decât prin atribute care nu au nici
substanţă, nici realitate, nici un nucleu, nimic care este cu adevărat
diferit?
Astăzi căutăm să ne schimbăm mentalitatea în ceea ce priveşte
sursa bolii, deoarece căutăm un leac pentru toate iluziile, şi nu o altă
strămutare între ele. Astăzi vom încerca să găsim sursa vindecării,
care se află în minţile noastre, întrucât Tatăl nostru acolo a aşezato
pentru noi. Nu este mai departe de noi decât noi înşine. Ne este la fel
de aproape ca propriile noastre gânduri, atât de aproape încât este
imposibil să o scăpăm. Nu trebuie decât să o căutăm şi o vom găsi
negreşit.
Astăzi nu ne vom lăsa păcăliţi de ceea ce pare a fi bolnav. Astăzi
trecem dincolo de aparenţe şi ajungem la sursa vindecării, căci nimic
nu este scutit de vindecare. Vom reuşi în măsura în care ne dăm
seama că niciodată nu se poate face o distincţie semnificativă între
ceea ce este neadevărat şi ceea ce este la fel de neadevărat. Aici nu
există gradaţii, nici vreo credinţă cum că ceea ce nu există poate fi mai
adevărat în unele forme decât în altele. Toate aparenţele sunt false şi
pot fi lecuite tocmai pentru că nu sunt adevărate.
Aşa că ne lăsăm deoparte amuletele, talismanele, medicamentele,
psalmodierile şi gesturile magice, indiferent de forma sub care apar.
Vom sta în linişte în ascultarea Vocii vindecării, Care va lecui toate
relele ca unul, restituind Fiului lui Dumnezeu starea de luciditate. Nici o
altă Voce decât aceasta, nu poate lecui. Astăzi auzim o singură Voce
Care ne vorbeşte despre adevăr, în care toate iluziile se isprăvesc şi
pacea se reîntoarce în lăcaşul etern şi liniştit al lui Dumnezeu.
Ne trezim auzindu-L pe El, lăsându-L să ne vorbească cinci minute la
început de zi şi încheiem ziua ascultându-L din nou cinci minute înainte
de culcare. Singura noastră pregătire constă în a lăsa deoparte
gândurile care interferează, nu în mod separat, ci toate deodată. Sunt
unul şi acelaşi gând. Nu avem nici un interes să facem distincţii între
ele, amânând astfel momentul în care putem să-L auzim pe Tatăl
nostru vorbindu-ne. Îl auzim acum, la EL venim astăzi.
Cu mâinile golite de orice neam putea agăţa, cu inimile înălţate şi
minţile ascultătoare, ne rugăm:
Numai mântuirea se poate spune că este leac.
Vorbeşte-ne, Tată, ca să putem fi vindecaţi.
Şi vom simţi cum mântuirea ne va acoperi cu o gingaşă ocrotire,
cu pace atât de profundă, încât nici o iluzie nu ne poate tulbura
minţile, nici să ne ofere dovezi cum că ar fi reală. Asta vom învăţa
astăzi. Şi ne vom spune rugăciunea pentru vindecare oră de oră,
dăruindu-ne câte un minut atunci când bate ceasul, ca să auzim
răspunsul la rugăciunea noastră, slujind în tăcere şi bucurie. Aceasta e
ziua când pogoară în noi vindecarea. Aceasta e ziua când separarea ia
sfârşit şi ne aducem aminte CINE SUNTEM CU ADEVĂRAT.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu