luni, 14 februarie 2011

Lectia 129 - joi, 17 februarie

LECŢIA 129
"Dincolo de această lume se află o lume pe care o vreau."

Acesta este gândul care decurge din cel pe care l-am exersat ieri.
Nu te poţi opri la ideea că lumea este lipsită de valoare, pentru că,
dacă nu vei vedea că există altceva în care să-ţi pui speranţa, nu vei fi
decât deprimat. Preocuparea noastră prioritare nu este renunţarea la
lume, ci înlocuirea ei cu ceva care este mult mai satisfăcător, mai plin
de bucurie şi capabil aţi oferi pacea. Crezi oare că această lume îţi
poate oferi toate acestea?
Poate că merită osteneala să reflectăm încă o dată, pentru câtva
timp, asupra valorii acestei lumi. Poate vei admite că nu pierzi nimic
dacă te dispensezi de orice gând cum că ar fi ceva de valoare aici.
Lumea pe care o vezi este într-adevăr necruţătoare, instabilă, crudă,
nepăsătoare faţă de tine, iute la răzbunare şi nemiloasă de atâta ură.
Ea dă numai pentru ca, apoi, să anuleze darul, confiscând toate
lucrurile care, pentru o vreme, ţi-au fost dragi. Nu găseşti o iubire care
să dăinuie, fiindcă aici nu există nici un fel de iubire. Asta este lumea
timpului, unde toate lucrurile au un sfârşit.
Oare pierdere este să găseşti în schimb o lume în care este
imposibil să pierzi ceva, unde iubirea dăinuie pentru totdeauna, unde
ura nu poate exista, iar răzbunarea nu are sens? Pierdere este să
găseşti toate lucrurile pe care le vrei cu adevărat, ştiind că nu vor avea
sfârşit şi că vor rămâne exact aşa cum le vrei, până la capătul
timpului? Dar până şi acestea vor fi înlocuite, în cele din urmă, cu ceva
despre care nu putem vorbi, întrucât te duci într-acolo unde cuvintele
vor fi cu totul de prisos, într-o tăcere în care limbajul, cu toate că este
nerostit, este totuşi perfect înţeles.
Comunicarea, neambiguă şi limpede ca bună ziua, rămâne
nelimitată pentru toată eternitatea. Şi Dumnezeu Însuşi Îi vorbeşte
Fiului Său, după cum Fiul Său Îi vorbeşte Lui. Limbajul lor nu are
cuvinte, căci ceea ce spun Ei nu poate fi simbolizat. Cunoaşterea lor
este directă, pe de-a-ntregul împărtăşită şi pe de-a-ntregul una. Cât de
departe de aceasta eşti tu, care stai legat de această lume. Şi totuşi,
cât de aproape eşti, atunci când o înlocuieşti cu lumea pe care o vrei.
Acest ultim pas este cert; acum doar distanţa unei clipe te
desparte de atemporalitate. Aici poţi privi numai înainte, niciodată
înapoi casă vezi iarăşi o lume pe care nu o vrei. Aici este acea lume
care vine săi ia locul, pe măsură ce îţi dezlegi mintea de nimicurile pe
care lumea ţi le întinde pentru a te ţine captiv. Nu le preţui, şi ele vor
dispărea. Apreciază-le, şi ele îţi vor părea reale.
Acestea sunt opţiunile. Ce poţi pierde dacă vei alege să nu
preţuieşti deşertăciunea? Această lume nu deţine nici un lucru pe care
să-l vrei cu adevărat; ceea ce alegi în schimbul ei iată ce într-adevăr îţi
doreşti! Îngăduie să ţi se dăruiască astăzi. Nu aşteaptă decât alegerea
ta, ca să ia locul tuturor lucrurilor pe care le cauţi, dar pe care, de fapt,
nu le vrei.
Exersează-ţi bunăvoinţa de a efectua acest schimb, câte zece
minute dimineaţa şi seara, şi încă o dată între ele. Începe cu aceasta:
"Dincolo de această lume există o lume pe care o vreau.
Am hotărât să văd acea lume în locul acesteia,
căci aici nu este nimic din ceea ce vreau cu adevărat."
Apoi închideţi ochii faţă de lumea pe care o vezi şi, în tăcutul
întuneric, priveşte luminile, ce nu sunt din această lume, cum sclipesc
una câte una, până ce nu mai contează unde începe una şi se termina
alta, ele fuzionând întruna singură.
Astăzi se apleacă către tine luminile Cerului, ca să-ţi lumineze
pleoapele în timp ce odihneşti dincolo de lumea întunericului. Aici e o
lumină pe care ochii tăi nu o pot contempla. Totuşi, mintea ta o poate
vedea, pur şi simplu, şi poate înţelege. O zi de graţie îţi este dăruită
astăzi, iar noi aducem mulţumiri. În această zi ne dăm seama că ceea
ce-ţi era teamă să pierzi nu a fost tocmai pierderea.
Acum înţelegem că nu există pierdere. Căci, în sfârşit, i-am văzut
opusul, şi suntem recunoscători că alegerea a fost făcută. Aminteşte-ţi
oră de oră decizia luată şi dedică o clipă confirmării acesteia, lăsând
deoparte orice gând ai avea şi stăruind pentru scurtă vreme asupra
celor ce urmează:

"Lumea pe care o văd nu deţine nimic din ceea ce vreau.
Dincolo de această lume există o lume pe care o vreau."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu