luni, 10 ianuarie 2011

Lectia 91

LECŢIA 91
"Miracolele se văd în lumină."

Este important să ne amintim că miracolele şi viziunea merg, în mod necesar, împreună. Acest fapt se cere repetat iar şi iar. Este o idee centrală în noul tău sistem de gândire şi în percepţia pe care acesta o produce. Miracolul este mereu prezent. Prezenţa sa nu este pricinuită de propria-ţi viziune; absenţa sa nu se datorează faptului că nu reuşeşti să vezi. Numai gradul în care eşti conştient de miracole este afectat. În lumină le vei vedea; nu le vei vedea în întuneric.

Pentru tine, lumina este, aşadar (de importanţă) crucială. Atâta vreme cât rămâi în întuneric, miracolul rămâne nevăzut. Astfel eşti convins că el nu este prezent. Aceasta decurge din premizele provenienţei întunericului. Negarea luminii conduce la neputinţa de a o percepe. Neputinţa de a percepe lumina înseamnă a percepe întunericul. Lumina nu-ţi este, aşadar, de nici un folos, cu toate că este prezentă. Nu te poţi folosi de ea, deoarece prezenţa ei îţi este necunoscută. Iar realitatea părelnică a întunericului face ca ideea să fie lipsită de sens (de înţeles).

Să ţi se spună că ceea ce nu vezi este totuşi prezent, sună a demenţă. Este foarte dificil să te convingi că demenţă este, de fapt, să nu vezi ceea ce este prezent. Tu nu ai nici o îndoială că ochii trupului pot vedea. Tu nu te îndoieşti că imaginile pe care aceştia ţi le arată sunt realitatea. Ţi-ai pus încrederea în întuneric, nu în
lumină. Cum am putea răsturna această stare de lucruri? Ţie îţi este imposibil, dar, din fericire, nu eşti de unul singur.

Eforturile tale, oricât de mici ar fi ele, sunt sprijinite cu tărie. Dacă ţi-ai da seama cât de mare este această tărie, îndoielile tale sar risipi. Astăzi ne vom dedica încercării de a te face să simţi această tărie. De îndată ce vei fi simţit tăria în tine, ea făcându-ţi toate miracolele uşor accesibile, nu te vei mai îndoi. Miracolele ceţi sunt ascunse de sentimentul tău de slăbiciune ţi se vor ivi în conştienţă de îndată ce vei simţi în tine tăria.

Oferă-ţi astăzi, de trei ori, câte zece minute de timp liniştit, în care vei încerca să-ţi laşi în urmă slăbiciunea. Aceasta se realizează cu uşurinţă, pe măsură ce înveţi că tu nu eşti un trup. Încrederea se îndreaptă spre ceea ce vrei şi-ţi instruieşti mintea în mod corespunzător. Voia ta continuă să-ţi fie învăţător şi ea are toată tăria să facă ceea ce doreşte. Te poţi desprinde de trup dacă aşa hotărăşti. Poţi să resimţi tăria din tine.

Începe perioadele mai lungi de exersare cu acest enunţ al adevăratelor relaţii cauză-efect:

"Miracolele se văd în lumină.
Ochii trupului nu percep lumina.
Dar eu nu sunt un trup. Ce sunt eu?"

Întrebarea ce încheie acest enunţ este necesară exerciţiilor noastre de astăzi. Ceea ce tu gândeşti că eşti, constituie o credinţă ce se cere desfăcută. Iar ceea ce eşti cu adevărat trebuie să-ţi fie revelat. Fiind o greşeală, credinţa că eşti un trup cere o corecţie.

Adevărul a ceea ce eşti face apel la tăria din tine, ca aceasta să-ţi aducă în conştienţă ceea ce îţi ascunde greşeala. Dacă nu eşti un trup, atunci ce eşti? Va trebui să sesizezi ceea ce foloseşte Sfântul Spirit pentru a înlocui imaginea trupului din mintea ta. Ai nevoie să simţi ceva în care să-ţi pui încrederea, pe măsură ce i-o retragi trupului. Ai nevoie de o trăire adevărată a ceva diferit, ceva mai solid, mai sigur; mai vrednic de încrederea ta, ceva cu adevărat prezent.

Dacă nu eşti un trup, atunci ce eşti? Pune această întrebare cu onestitate, apoi dedică-ţi câteva minute în care să îngădui gândurilor tale eronate despre propriileţi atribute să fie corectate şi contrariilor lor să le ia locul. 

Spune, de pildă:

"Eu nu sunt slab, ci puternic."
"Eu nu sunt neajutorat, ci atotputernic."
"Eu nu sunt limitat, ci nelimitat."
"Eu nu sunt cuprins de îndoială, ci sunt sigur."
"Eu nu sunt o iluzie, ci o realitate."
"Eu nu pot vedea în întuneric, ci în lumină."

În faza a doua a perioadei de exerciţiu, încearcă să resimţi aceste adevăruri despre tine însuţi. Concentrează-te mai ales pe resimţirea tăriei. Aminteşte-ţi că tot sentimentul de slăbiciune este asociat credinţei că eşti un trup, credinţă de altfel greşită şi nedemnă de încredere. Încearcă să-ţi retragi încrederea pe care ai acordato trupului, fie şi numai pentru o clipă. Te vei obişnui, pe măsură ce avansăm, să devii credincios părţii mai vrednice din tine.

Relaxează-te pe tot restul perioadei, având încrederea că eforturile tale, fie ele cât de slabe, sunt susţinute de tăria lui Dumnezeu şi de toate Gândurile Sale. Tocmai din aceste Gânduri îţi va proveni tăria. Datorită sprijinului Lor ferm vei simţi tăria în tine. Ele sunt unite cu tine în această perioadă de practică, în care împărtăşeşti un scop asemenea scopului Lor. A Lor este lumina în care vei vedea miracolele, fiindcă tăria Lor este a ta. Tăria Lor devine ochi pentru tine, ca să poţi vedea.

De cinci, şase ori pe oră, la intervale oarecum regulate, aminteşte-ţi că miracolele se văd în lumină. De asemenea, fii sigur că întâmpini cu ideea de astăzi orice tentaţie. Următoarea formulare va fi de folos pentru aceste scop anume:

"Miracolele se văd în lumină.
Fie să nu-mi închid ochii datorită acestei situaţii."

Un comentariu:

  1. detalii pentru desprinderea de trup...trimiteti-mi pe razvakss@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere