Lectia 61

LECŢIA 61

"Eu sunt lumina lumii."

Cine este lumina lumii, dacă nu Fiul lui Dumnezeu? Această

afirmaţie, atunci, nu este decât o afirmare a adevărului despre tine

însuţi. Este opusul afirmării orgoliului, aroganţei sau autodecepţiei.

Ea nu descrie conceptul sinelui plăsmuit de tine. Nu se referă la nici

una din caracteristicile cu care ţi-ai înzestrat idolii. Se referă la tine,

aşa cum ai fost creat de Dumnezeu. Ea, pur şi simplu, afirmă

adevărul.

Pentru ego, ideea de astăzi este chintesenţa preamăririi de sine.

Numai că ego-ul nu înţelege smerenia, confundând-o cu înjosirea de

sine. Smerenia constă în a-ţi accepta rolul în mântuire şi în a-ţi

asuma altul. A insista pe ideea că nu poţi fi lumina lumii, dacă

aceasta este funcţia pe care Dumnezeu ţi-a încredinţat-o, nu este

smerenie. Numai aroganţa ar declara că această funcţie nu poate fi

pentru tine, iar aroganţa este întotdeauna a ego-ului.

Adevărata smerenie îţi cere să accepţi ideea de astăzi, pentru că

Vocea lui Dumnezeu este Cea care îţi spune că ea este adevărată.

Acesta este un prim pas în acceptarea funcţiei tale reale pe pământ.

Este un pas uriaş spre asumarea locului tău drept de mântuire. Este

o aserţiune fermă a dreptului tău la mântuire şi, deopotrivă, o

adeverire a puterii care îţi este dată pentru a-i mântui pe alţii.

Vei dori să te gândeşti astăzi cât mai des la această idee. Ea

constituie răspunsul perfect la toate iluziile şi, ca atare, la toată

ispita. Ea aduce în faţa adevărului toate imaginile pe care le-ai

plăsmuit despre tine şi te ajută să porneşti la drum în pace,

despovărat şi sigur de rostul tău.

Se vor întreprinde cât mai multe perioade de exersare, cu toate

că fiecare nu e nevoie să depăşească un minut sau două. Ele vor

începe prin a-ţi spune:

"Eu sunt lumina lumii. Aceasta este singura mea funcţie. 
De aceea mă aflu aici."

Apoi gândeşte-te o vreme la aceste declaraţii, preferabil cu ochii

închişi, dacă situaţia o permite. Lasă câteva gânduri aferente să-ţi

vină în minte şi repetă ideea în sinea ta, dacă mintea se

îndepărtează de la gândul central.

Ia aminte să începi, dar să şi sfârşeşti ziua cu o perioadă de

exersare. Astfel te vei trezi cu adeverirea adevărului despre tine, îl

vei întări de-a lungul zilei şi vei adormi reafirmându-ţi funcţia şi

singurul tău rost aici. Aceste două perioade de exersare pot fi mai

lungi decât celelalte, dacă le găseşti utile şi vrei să le extinzi. Ideea

de astăzi depăşeşte cu mult părerile meschine ale ego-ului despre

ceea ce eşti şi despre rostul tău. Fiind aducătoare de mântuire,

acest lucru este în mod evident necesar. Cel de faţă este primul

dintr-un număr de paşi uriaşi pe care îi vom face în următoarele

câteva săptămâni. Încearcă să construieşti încă de astăzi o temelie

solidă pentru aceste avansuri. Eşti lumina lumii. Dumnezeu Şi-a

clădit planul de mântuire a Fiului Său pe tine.