Lectia 29

LECŢIA 29

"Dumnezeu este în tot ce văd."

Ideea de astăzi explică de ce poţi vedea tot rostul în toate. Ea explică de ce nimic nu este separat, de sine stătător sau în sine. Şi mai explică de ce nimic din ceea ce vezi nu înseamnă nimic. De fapt, ea explică fiecare idee pe care am folosit-o până acum, cât şi pe cele următoare. Ideea de astăzi constituie întreaga bază pentru viziune.

Probabil că, în momentul de faţă, această idee ţi se va părea foarte greu de priceput. Poate ţi se pare prostească, necuviincioasă, lipsită de sens, nostimă sau chiar reprehensibilă. Desigur, Dumnezeu nu este într-o masă, de exemplu, aşa cum o vezi. Totuşi, am subliniat ieri ideea că o masă împărtăşeşte rostul universului. Iar ceea ce împărtăşeşte rostul universului împărtăşeşte rostul Creatorului său.

Încearcă, deci, astăzi, să începi a învăţa cum să priveşti toate lucrurile cu iubire, cu recunoştinţă, şi cu mintea deschisă. Acum nu le vezi. Ai vrea să ştii ce este în ele? Nimic nu este aşa cum îţi apare ţie. Rostul lor sfânt stă dincolo de restrânsa ta sferă de cuprindere. Atunci când viziunea îţi va arăta sfinţenia care luminează lumea, vei înţelege perfect ideea de astăzi. Şi nu vei înţelege cum de ai putut vreodată să ţi se pară dificilă.

Cele şase perioade de exersare pentru astăzi, a câte două minute fiecare, vor urma un tipar deja familiar: începe repetând ideea în sinea ta, apoi aplic-o subiectelor din jurul tău, alese la întâmplare, denumindu-le pe fiecare în mod distinct. Încearcă să eviţi tendinţa de a face o selecţie autoimpusă, care poate fi mai ales tentantă în legătură cu ideea de astăzi, datorită naturii ei cu totul străine. Ţine minte că orice ordine impusă de tine este la fel de străină realităţii.

De aceea, lista de subiecte să fie cât se poate de lipsită de autoselecţie. De exemplu, o listă potrivită ar putea include următoarele:

"Dumnezeu este în acest umeraş."

"Dumnezeu este în această revistă."

"Dumnezeu este în acest deget."

"Dumnezeu este în această lampă."

"Dumnezeu este în acel corp."

"Dumnezeu este în uşa aceea."

"Dumnezeu este în coşul acela de gunoi."

În completarea perioadelor de practică fixate, repetă ideea de astăzi cel puţin o dată pe oră, privind încet în jur, în timp ce îţi spui cuvintele în sinea ta, fără grabă. Ar trebui, cel puţin o dată sau de două ori, să fii pătruns de o senzaţie de odihnă, în timp ce le faci.