LECŢIA 96
"Mântuirea vine de la Unicul meu Sine."
Deşi eşti Unicul Sine, tu trăieşti experienţa stării de a fi doi:
deopotrivă bun şi rău, iubitor şi urâcios, minte şi trup. Această
senzaţie de a fi scindat în părţi contrarii induce sentimente de
conflict acut şi constant, şi conduce la încercări frenetice de a
reconcilia aspectele contradictorii ale acestei perceperi de sine. Ai
căutat multe soluţii de acest gen, şi nici una din ele nu a izbutit.
Contrariile pe care le găseşti în tine nu vor fi niciodată compatibile.
Doar Unul există.
Faptul că adevărul şi iluzia nu pot fi reconciliate oricât de mult
şi oricum am încerca, indiferent ce mijloace foloseşti şi indiferent
cum vezi problema trebuie acceptat, dacă vrei să fii mântuit. Până
când nu vei fi acceptat aceasta, vei încerca realizarea unui şir
nesfârşit de ţeluri pe care nu le poţi atinge; vei întreprinde serii
absurde de cheltuieli de timp şi de efort, de speranţă şi de îndoială,
fiecare la fel de inutilă ca cea precedentă şi la fel de sortită eşecului
ca şi cea următoare.
Problemele care nu au nici un înţeles nu pot fi rezolvate în
cadrul în care au fost puse. Două sine-uri care se află în conflict nu
pot fi puse în concordanţă, iar binele şi răul nu au nici un termen
comun. Acel sine pe care tu l-ai făcut nu poate fi niciodată Sinele
tău, după cum Sinele tău nu poate fi scindat, fără a mai înceta să
mai fie Ceea Ce este şi Ceea Ce trebuie să fie pentru totdeauna. O
minte şi un trup nu pot coexista. Nu încerca să le împaci, pentru că
una neagă realitatea celuilalt. Dacă eşti trup fizic, mintea ta a ieşit
din propriu-ţi concept despre sine, fiindcă nu mai are loc pentru a
mai face cu adevărat parte din tine. Dacă eşti spirit, atunci trupul
trebuie să fie lipsit de sens pentru realitatea ta.
Spiritul face uz de minte ca mijloc pentru a-I găsi o expresie
Sinelui său. Iar mintea care serveşte spiritul, este împăcată şi plină
de bucurie. Puterea ei vine din spirit, ea îndeplinindu-şi astfel funcţia
cu bucurie. Însă, mintea se poate, de asemenea, considera
despărţită de spirit, percepându-se înăuntrul unui trup pe care îl
confundă cu ea însăşi. În afara funcţiei sale, mintea nu-şi află pacea
şi fericirea este străină gândurilor sale.
Cu toate acestea, mintea despărţită de spirit nu poate gândi. Ea
şi-a renegat Sursa tăriei şi se vede neajutorată, limitată şi slabă.
Disociată de propria ei funcţie, ea socoteşte că este singură şi
separată, atacată de armate întregi care se îndreaptă împotriva ei,
ascunzându-se de acestea la adăpostul fragil al trupului. Acum ea
este constrânsă să împace ceea ce este de-o seamă cu ceea ce nu
este de-o seamă ("capra cu varza"), crezând că acesta îi este rostul.
Nu mai pierde timpul cu asta. Cine poate rezolva conflictele
stupide pe care ni le prezintă un vis? Ce ar putea însemna
rezolvarea lor, privind în lumina adevărului? Cărui scop ar putea
servi? Care este rostul rezolvării lor? Mântuirea nu poate preface
iluziile în realitate, nici rezolva o problemă care nu există. Tu speri,
pesemne, că mântuirea poate să facă toate acestea. Ai vrea ca
planul lui Dumnezeu pentru izbăvirea scumpului Său Fiu săi aducă
durere, în loc să-l pună în libertate?
Sinele tău reţine gândurile Sale, şi acestea rămân în propria-ţi
minte şi în mintea lui Dumnezeu. Sfântul Spirit păstrează mântuirea
în mintea ta, oferindu-i calea către pace. Mântuirea este un gând pe
care îl împărtăşeşti cu Dumnezeu, deoarece Vocea Sa l-a acceptat
pentru tine şi a răspuns în numele tău că aceasta s-a şi împlinit.
Astfel, mântuirea este păstrată printre gândurile pe care Sinele tău
le îndrăgeşte şi le nutreşte pentru tine.
Vom încerca astăzi să găsim acest gând, a cărui prezenţă în
mintea ta este garantată de Cel care îţi vorbeşte de Unicul tău Sine.
Cele cinci minute de exersare ale fiecărei ore vor constitui o căutare
a Sa înăuntrul minţii tale. Mântuirea vine de la acest Unic Sine prin
intermediul Aceluia care este puntea între mintea ta şi acest Sine.
Aşteaptă cu răbdare, şi lasă-L pe el să-ţi vorbească de Sinele tău şi
despre toate câte le poate face propria-ţi minte, odată restituită
acestui Sine şi liberă să slujească Voii Sale.
Începe prin a spune:
"Mântuirea vine de la Unicul meu Sine.
Gândurile Sale îmi stau la dispoziţie."
Caută apoi gândurile Sinelui şi revendică-le, ele aparţinându-ţi.
Acestea sunt propriile tale gânduri adevărate, pe care le-ai renegat,
lăsându-ţi mintea să rătăcească printr-o lume a viselor, pentru a găsi
nişte iluzii cu care să le înlocuiască. Aici se află gândurile tale,
singurele pe care le ai. Mântuirea este unul dintre aceste gânduri;
găseşte-o acolo.
Dacă reuşeşti, gândurile care îţi vin, îţi vor spune că eşti salvat
şi că mintea şi-a găsit funcţia pe care a căutat s-o piardă. Sinele tău o
va saluta cu bucurie şi îi va dărui pacea. Restabilită în tărie, ea se
va revărsa, din nou, dinspre spirit către spiritul din toate lucrurile,
create de Spirit ca fiind El Însuşi. Mintea ta va binecuvânta toate
lucrurile. Odată confuzia terminată, tu eşti restabilit, căci ţi-ai regăsit
Sinele.
Sinele tău ştie că astăzi nu poţi da greş. Poate că mintea ta va
mai rămâne o scurtă vreme nesigură. Asta să nu te înspăimânte.
Sinele tău va păstra pentru tine bucuria pe care o resimte, tu
devenind cât de curând pe deplin conştient că ea îţi aparţine. De
fiecare dată când petreci cinci minute din oră căutându-L pe Cel care
îţi împreunează mintea cu Sinele, tu îi oferi altă comoară în păstrare
pentru tine.
De fiecare dată când îi spui minţii tale frenetice că mântuirea
vine de la Unicul tău Sine, vei mai adăuga o comoară belşugului tău
în creştere.
Şi tot belşugul va fi dăruit oricui îl cere şi voieşte să accepte
darul. Reflectează, numai, cât de mult ţi se dăruieşte astăzi ca să
dăruieşti, pentru a-ţi fi dăruit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu