joi, 2 decembrie 2010

Lectia 53

LECŢIA 53
Astăzi vom recapitula următoarele:

<11> "Gândurile mele lipsite de înţeles îmi arată o lume lipsită de înţeles."
De vreme ce gândurile de care sunt conştient nu înseamnă nimic, lumea care le dă chip nu poate avea nici un înţeles. Ceea ce produce această lume este dement, după cum dement este şi ceea ce ea produce. Realitatea nu este dementă, iar eu am atât gânduri reale cât şi ireale. Prin urmare, pot vedea o lume reală, dacă mă bizui pe gândurile mele reale ca fiind îndrumătorul meu întru vedere.

<12> "Sunt indispus pentru că văd o lume lipsită de înţeles."
Gândurile demente te indispun. Ele produc o lume în care nicăieri nu există ordine. Numai haosul guvernează o lume care reprezintă gândirea haotică, iar haosul nu are legi. Nu pot trăi în pace într-o astfel de lume. Sunt recunoscător că această lume nu este reală şi că nu trebuie să o văd deloc, dacă eu hotărăsc să nu o preţuiesc. Iar eu hotărăsc să nu preţuiesc ceea ce este total dement şi nu are nici un înţeles.

<13> "O lume lipsită de înţeles stârneşte teamă."
Ce este total dement stârneşte teamă pentru că este complet nesigur şi nu oferă nici un temei pentru încredere. În nebunie, nimic nu este sigur. Nu oferă nici o siguranţă şi nici o speranţă. Însă o astfel de lume nu este reală. Eu i-am conferit iluzia realităţii şi am suferit din cauza credinţei mele în ea. Acum iau hotărârea să-mi retrag această credinţă şi să-mi pun credinţa în realitate. Luând această hotărâre, voi scăpa de toate efectele lumii bazate pe teamă, pentru că adeveresc faptul că ea nu există.

<14> "Dumnezeu nu a creat o lume lipsită de înţeles."
Cum poate exista o lume lipsită de înţeles dacă Dumnezeu nu a creat-o? El este Sursa a tot înţelesul, iar tot ce este real se află în Mintea Sa. Se află şi în mintea mea, deoarece El a creat-o odată cu mine. De ce aş continua să sufăr de pe urma efectelor propriilor mele gânduri demente, de vreme ce perfecţiunea creaţiei este patria mea? Fie să-mi aduc aminte de puterea hotărârii mele şi să recunosc locul fiinţei mele.

<15> "Gândurile mele sunt imagini pe care eu le-am plăsmuit."
Orice văd reflectă gândurile mele. Gândurile mele îmi spun unde sunt şi ce sunt. Faptul că văd o lume în care există suferinţă şi pierderi şi moarte îmi arată că ceea ce văd este doar reprezentarea gândurilor mele demente şi că nu îngădui gândurilor mele reale să-şi
reverse lumina lor binefăcătoare asupra celor ce le văd. Cu toate acestea, calea lui Dumnezeu este sigură. Imaginile pe care le-am plăsmuit nu pot triumfa asupra Lui, pentru că nu asta voiesc. Voia mea este a Lui şi nu voi pune alţi zei înaintea Sa.

Lectia 52

LECŢIA 52
Recapitularea de astăzi parcurge aceste idei:

<6> "Sunt indispus pentru că văd ceva ce nu se află acolo."
Realitatea nu este niciodată înfricoşătoare. Este imposibil ca ea
să mă poată indispune. Realitatea aduce numai pace desăvârşită.
Când sunt indispus, se datorează întotdeauna faptului că am înlocuit
realitatea cu iluzii născocite de mine. Iluziile indispun, deoarece le-am
dat realitate şi privesc astfel realitatea ca o iluzie. Nimic din
creaţia lui Dumnezeu nu este afectat în vreun fel de această
confuzie a mea. Sunt mereu indispus de nimic.

<7> "Văd numai trecutul."
Privind în jur, eu condamn lumea pe care o văd. Numesc asta
vedere. Folosesc trecutul ca argument împotriva oricărei fiinţe şi
oricărui lucru, făcându-mi-i duşmani. Atunci când mă voi ierta şi îmi
voi aminti cine sunt, voi binecuvânta pe oricine şi orice văd. Trecut
nu va mai exista şi, prin urmare, nici duşmani. Voi privi cu iubire tot
ce am omis să văd până acum.

<8> "Mintea mea este preocupată de gânduri trecute."
Văd numai propriile mele gânduri, iar mintea mea este
preocupată de trecut. Atunci, oare ce pot vedea aşa cum este? Să-mi
aduc aminte că privesc trecutul pentru a împiedica prezentul să
mijească în mintea mea. Fie să înţeleg faptul că încerc să folosesc
timpul împotriva lui Dumnezeu. Fie să învăţ să renunţ la trecut,
dându-mi seama că, prin aceasta, eu nu renunţ la nimic, căci renunţ
la nimic.

<9> "Nu văd nimic aşa cum este acum."
Dacă nu văd nimic aşa cum este acum, se poate spune, pe bună
dreptate, că nu văd nimic. Pot vedea numai ceea ce este acum.
Alegerea nu se face între a vedea trecutul sau prezentul, ci numai
între a vedea sau nu. Ceea ce am ales să văd m-a costat viziunea.
Acum voi alege din nou, pentru a vedea cu adevărat.

<10> "Gândurile mele nu înseamnă nimic."
Nu am gânduri particulare, cu toate că numai de gânduri
particulare sunt conştient. Ce pot însemna aceste gânduri? Ele nu
există, deci nu înseamnă nimic. Totuşi, mintea mea este parte din
creaţie şi parte din Creatorul ei. Să nu mă raliez eu, mai degrabă,
gândirii universului, decât să ascund tot ce-mi aparţine cu adevărat,
prin gândurile mele "particulare", jalnice şi lipsite de sens?