Lectia 95 - vineri, 14 ianuarie 2011

LECŢIA 95

Sunt Unicul Sine, unit cu Creatorul meu

Ideea de astăzi te descrie cu acurateţe aşa cum tea creat Dumnezeu. Eşti unul în cuprinsul tău şi unit cu El. A ta este unitatea întregii creaţii. Unitatea ta desăvârşită face ca schimbarea să fie imposibilă în tine. Tu nu accepţi acest fapt şi întârzii să-ţi dai seama că aşa este, numai datorită credinţei tale că deja te-ai schimbat.

Te vezi pe tine însuţi ca fiind o parodie ridicolă după creaţia lui Dumnezeu: slab, vicios, urât şi păcătos, mizerabil, asaltat de durere. Aşa arată versiunea ta despre tine însuţi: un sine divizat în multe părţi beligerante, separate de Dumnezeu şi abia ţinute laolaltă de făcătorul lui eratic şi capricios, căruia i te închini. Acesta nu aude rugăciunile tale, căci este surd. Nu vede unitatea în tine, căci este orb. Nu înţelege că tu eşti Fiul lui Dumnezeu, căci este fără simţire şi nu înţelege nimic.

Astăzi vom încerca să fim conştienţi doar de ceea ce are putinţa de a auzi şi vedea, de ceea ce este clar ca bună ziua. Vom îndrepta din nou exerciţiile către atingerea Unicului tău Sine, care este unit cu Creatorul său. 

Încercăm azi din nou, cu răbdare şi speranţă. Folosirea primelor cinci minute ale fiecărei ore active pentru a exersa ideea zilei prezintă avantaje speciale pentru stadiul de învăţare în care te afli în prezent. E dificil în acest moment să nu-ţi laşi mintea să hoinărească, atunci când este pusă la exerciţii prelungite. Desigur, ţi-ai dat deja seama de aceasta. Ai observat în ce măsură îţi lipseşte disciplina mentală şi în ce măsură ai nevoie de antrenarea minţii. Este necesar să fii conştient de acest lucru, deoarece constituie un obstacol serios în calea avansării tale. Perioadele de exersare mai scurte, dar frecvente, prezintă în acest moment alte avantaje pentru tine. Pe lângă recunoaşterea dificultăţilor pe care le ai în susţinerea atenţiei, trebuie să fi observat de asemenea că, dacă nu ţi se aduce aminte în mod frecvent de ţelul tău, ai tendinţa să-l dai uitării pentru lungi perioade de timp. Adesea nu reuşeşti să-ţi aminteşti aplicaţiile scurte ale ideii zilei, şi nu ţi-ai format încă obiceiul de a folosi ideea ca reacţie automată la ispită.

În această etapă, o structură îţi este, aşadar, necesară, planificată astfel încât să cuprindă frecvente aduceri aminte ale ţelului tău, precum şi încercări regulate de al atinge. Regularitatea în termeni de timp nu este cerinţa ideală pentru cea mai salutară formă de exersare în ale mântuirii. Totuşi, este avantajoasă pentru cei a căror motivaţie este inconsistentă şi care opun mare rezistenţă învăţării. De aceea, ne vom ţine, pentru o vreme, de perioadele de exersare a câte cinci minute pe oră, îndemnându-te să omiţi cât mai puţine cu putinţă. Utilizarea primelor cinci minute ale orei va fi deosebit de folositoare, de vreme ce impune o structură mai fermă. Nu folosi, însă, abaterile ocazionale de la acest program ca scuză de a nu reveni la el cât mai repede cu putinţă. S-ar putea, foarte probabil, să existe tentaţia de a considera ziua ca pierdută, dat fiind că ai omis să faci lucrul cerut. Dar această tentaţie trebuie doar recunoscută ca fiind ceea ce este: refuzul tău de a permite ca greşelile să-ţi fie corectate, precum şi absenţa bunăvoinţei de a încerca din nou.

Sfântul Spirit nu este încurcat de greşelile tale în funcţia Sa de Învăţător. El poate fi reţinut numai de către lipsa disponibilităţii tale în a te detaşa de ele. Hai să fim hotărâţi; de aceea, mai ales pentru următoarea săptămână şi ceva, să avem bunăvoinţa de a ne ierta scăderile în sârguinţă şi neglijarea instrucţiunilor pentru exersarea ideii zilei. Această toleranţă faţă de slăbiciune ne va permite mai curând să o trecem cu vederea, decât săi acordăm puterea de a ne întârzia procesul de învăţare. Dacă-i acordăm slăbiciunii puterea de a face astfel, noi o privim ca pe o tărie şi confundăm tăria cu slăbiciunea.

Când nu reuşeşti să te conformezi cerinţelor acestui curs, nu înseamnă decât că ai făcut o greşeală. Aceasta se cere corectată, şi atât. A permite unei greşeli să continue, înseamnă a face greşeli în plus, bazate pe prima şi întărind-o pe aceasta. Tocmai acest proces trebuie înlăturat, fiind un alt mod de a apăra iluziile împotriva adevărului.

Abandonează aceste erori, recunoscându-le drept ceea ce sunt. Sunt tentative de a te ţine în inconştienţa faptului că eşti Unicul Sine, unit cu Creatorul tău, una cu fiecare aspect al creaţiei, nelimitat în putere şi pace. Acesta este adevărul, şi nimic altceva nu este adevărat. Astăzi vom afirma din nou acest adevăr, încercând să ajungem în acel loc din tine unde nu există nici o îndoială că numai asta este adevărat.

Începe perioadele de exersare de astăzi cu această asigurare încurajatoare, oferită minţii tale cu toată certitudinea de care eşti în stare:

Sunt Unicul Sine, unit cu Creatorul meu,

Una cu fiecare aspect ale creaţiei, nelimitat în putere şi pace.

Închide apoi ochii şi spuneţi din nou, încet, cu profunzime, străduindu-te să laşi înţelesul cuvintelor să ţi se afunde în minte, înlocuind false idei:

Sunt Unicul Sine.

Repetă aceasta de câteva ori, apoi încearcă să simţi înţelesul pe care îl evocă cuvintele.

Eşti Unicul Sine, unit şi în siguranţă, în lumină, bucurie şi pace. 
Eşti Fiul lui Dumnezeu, Unicul Sine, cu Un Creator şi un ţel: de a aduce conştienţa acestei Unităţi tuturor minţilor, astfel încât adevărata creaţie să poată extinde Totalitatea şi Unitatea lui Dumnezeu. Eşti Unicul Sine, complet, vindecat şi întreg, având puterea de a ridica giulgiul întunericului de pe faţa lumii şi de a scoate la iveală lumina din tine, pentru a demonstra lumii adevărul despre tine însuţi.

Eşti Unicul Sine, în armonie perfectă cu tot ce este, şi cu tot ce va fi. Eşti Unicul Sine, Fiul cel sfânt al lui Dumnezeu, unit cu toţi fraţii tăi într-acest Sine; unit cu Tatăl tău întru Voia Sa. Simte în tine acest Unic Sine, lasă-L să risipească în strălucirea Sa toate iluziile şi îndoielile tale. Acesta este Sinele tău, Fiul lui Dumnezeu Însuşi, neprihănit precum Creatorul său, tăria Sa aflându-se înăuntrul tău şi iubirea Lui fiind a ta pentru totdeauna. Eşti Unicul Sine şi-ţi este dat să simţi acest Sine înăuntrul tău şi să-ţi alungi toate iluziile din această singură Minte, care este chiar acest Sine, adevărul cel sfânt din tine.

Nu te lăsa astăzi pradă uitării. Avem nevoie de ajutorul tău; de mica ta contribuţie în a aduce fericire întregii lumi. Şi Cerul se bizuie pe tine, având încrederea că astăzi te vei strădui. Împărtăşeşte-i aşadar, certitudinea, căci a ta este. Fii vigilent. Nu te lăsa pradă uitării. Pe parcursul zilei nu uita de ţelul tău. Repetă ideea de astăzi cât mai des cu putinţă şi înţelege că, de fiecare dată când o faci, cineva aude glasul speranţei, freamătul adevărului în mintea sa, foşnetul blând al aripilor păcii.

Recunoaşterea, de către tine, a faptului că eşti Unicul Sine, unit cu Tatăl tău, este o chemare adresată întregii lumi de a fi una cu tine. Cu oricine te întâlneşti astăzi, nu uita săi împărtăşeşti făgăduinţa ideii de astăzi, spunându-i:

Eşti Unicul Sine, împreună cu mine, Unit cu Creatorul nostru în acest Sine.

Te cinstesc datorită a Ceea Ce Sunt, si datorită a Ceea Ce este El, Cel care ne iubeşte pe amândoi ca pe unul.