Lectia 193 - joi, 12 mai

Lecţia 193

Toate lucrurile sunt lecţii pe care Dumnezeu ar vrea să le învăţ

Dumnezeu nu ştie de învăţătură. Dar Voia Lui se extinde la ceea ce El nu înţelege, în sensul că El vrea ca fericirea moştenită de la El de Fiul Lui să fie netulburată; veşnică şi în continuă expansiune, întinzându-se de-a pururi în bucuria întregii creaţii, veşnic deschisă şi total nelimitată în El. Iată care este Voia Lui. Aşa că Voia Lui asigură mijloacele de-a garanta că se şi face.

Dumnezeu nu vede contradicţii. Dar Fiul Lui crede că el le vede. De aceea, are nevoie de Cineva Care să îi poată corecta vederea eronată şi să îi dea viziunea care îl va conduce înapoi acolo unde perce­pţia încetează. Dumnezeu nu percepe absolut deloc. Dar tocmai El dă mijloacele prin care percepţia devine suficient de adevărată şi de frumoasă să lase lumina Cerului să se răsfrângă asupra ei. Tocmai El răspunde la ceea ce Fiul Lui ar vrea să contrazică, şi îi ocroteşte nepăcătoşenia de-a pururi.

Iată lecţiile pe care Dumnezeu ar vrea să le înveţi. Voia Lui le reflectă pe toate, iar ele reflectă bunătatea Lui drăgăstoasă faţă de Fiul pe care îl iubeşte. Fiecare lecţie are un gând central, acelaşi pentru toate. Doar forma se schimbă, odată cu schimbarea împrejurărilor şi întâmplărilor, personajelor şi temelor, aparente dar nereale. Conţinutul lor de bază e acelaşi. Iată-l:

Iartă, şi vei vedea asta altfel.

Cert e că toată suferinţa nu pare a fi decât neiertare. Dar acesta e conţinutul de sub formă. Tocmai faptul că e acelaşi face învăţătura sigură, căci lecţia e atât de simplă, încât nu poate fi respinsă în final. Nimeni nu se poate ascunde la nesfârşit de un adevăr atât de ­evident, încât apare în nenumărate forme, dar e recunoscut la fel ­de uşor în toate, de vrei să vezi această simplă lecţie.

Iartă, şi vei vedea asta altfel.

Iată cuvintele pe care le rosteşte Spiritul Sfânt în toate tribulaţiile­ tale, în toată durerea ta, în toată suferinţa, indiferent de formă. Iată cuvintele cu care tentaţia încetează, iar vinovăţia, abandonată, nu mai este venerată. Iată cuvintele care încheie visul păcatului şi scapă mintea de toată frica. Iată cuvintele prin care mântuirea ajunge la toată lumea.

Oare să nu învăţăm să rostim aceste cuvinte când suntem tentaţi să credem că durerea e reală şi moartea devine alegerea noastră în locul vietii? Să nu învătăm să rostim aceste cuvinte când am înţeles puterea lor de-a elibera toate minţile din robie? Iată cuvintele care îţi dau putere asupra tuturor întâmpărilor care par să fi primit putere asupra ta. Le vei vedea cum trebuie când vei conştientiza total cuvint­ele acestea, şi nu vei uita că se aplică la tot ce vedeţi greşit tu sau orice frate.

Cum poţi să ştii când vezi greşit sau când altcineva nu reuşeşte să perceapă lecţia pe care ar trebui să o înveţe? Durerea pare reală în percepţie? Dacă pare, poţi fi sigur că lecţia nu s-a învăţat. Şi că rămâne ascunsă o neiertare în mintea care vede durerea prin ochi dirijaţi de minte.

Dumnezeu nu vrea să suferi în acest hal. Vrea să te ajute să te ierţi. Fiul Lui nu îşi aminteşte cine este el. Iar Dumnezeu vrea ca el să nu uite de Iubirea Lui şi de toate darurile pe care le aduce cu ea Iubirea Lui. Vrei să renunţi acum la propria ta mântuire? Vrei să nu înveţi simplele lecţii pe care ţi le prezintă Profesorul Cerului, ca toată durerea să dispară şi Dumnezeu să fie amintit de Fiul Său?

Toate lucrurile sunt lecţii pe care Dumnezeu ar vrea să le înveţi. Nu vrea să lase fără corecţie niciun gând neiertător, şi niciun cui sau ghimpe care să Îi rănească sfântul Fiul în orice fel. El vrea să se asigure că odihna lui preasfântă rămâne netulburată şi senină, fără griji într-un veşnic cămin care îi poartă grija. Şi vrea să se şteargă lacrimile toate, nerămânând niciuna încă nevărsată, niciuna în aştept­area momentului desemnat să cadă. Căci Dumnezeu a voit ca râsul să înlocuiască fiecare lacrimă şi Fiul Lui să fie din nou liber.

Vom încerca astăzi să doborâm, într-o singură zi, o mie de obstacole ­aparente în calea păcii. Să ajungă mai repede la tine îndurarea. Nu încerca să o ţii departe încă o zi, un minut sau o clipită. Timpul pentru asta a fost făcut. Foloseşte-l azi în scopul ce îl are. Dimineaţa şi seara, pune atât timp cât poţi în slujba adevăratului său scop, şi nu lăsa timpul acesta să fie mai puţin decât e necesar pentru a-ţi satisface ­nevoia cea mai profundă.

Dă tot ce poţi şi încă un pic. Căci vrem acum să ne sculăm în grab­ă, să mergem la casa Tatălui nostru. Suntem plecaţi de prea mult timp şi nu mai vrem să zăbovim aici. În timp ce exersăm, să ne gân­dim la toate lucrurile pe care le-am păstrat ca să le rezolvăm de unii singuri, ferindu-le astfel de vindecare. Să I le dăm pe toate Celui Care ştie cum să le vadă în aşa fel încât să dispară toate. Adevărul e mesajul Lui; adevărul e învăţătura pe care o predă. Lecţiile Lui sunt lecţiile pe care Dumnezeu ar vrea să le învăţăm.

În fiecare oră, petrece-ţi câteva momente - atât azi, cât şi în zilele ce vor veni - exersând lecţia iertării în forma stabilită pentru ziua respectivă. Şi încearcă să o aplici la întâmplările pe care le-a adus ora, în aşa fel încât următoarea să fie liberă de precedenta. Lanţurile ­timpului se desfac uşor în felul acesta. Nu lăsa nicio oră să îşi arunce umbra asupra celei ce urmează, şi - când trece şi aceea – ­lasă tot ce s-a întâmplat în cursul ei să plece cu ea. Aşa vei rămâne nelegat, în pace veşnică în lumea timpului.

Iată lecţia pe care Dumnezeu ar vrea să o înveţi: există un fel de-a privi totul care îl lasă să fie, pentru tine, încă un pas spre El şi spre mântuirea lumii. La tot ce vorbeşte de groază, răspunde astfel:

Voi ierta, şi asta o să dispară.

La fiecare temere, la fiecare grijă şi la fiecare formă de suferinţă, repetă aceleaşi cuvinte. Şi atunci ai cheia ce deschide poarta Cerului şi pogoară Iubirea lui Dumnezeu Tatăl pe pământ, în sfârşit, să îl ridice la Cer. Dumnezeu va face chiar El acest ultim pas. Nu Îi refuza micii paşi pe care îţi cere să îi faci spre El.