RECAPITULARE IV - Introducere
Acum recapitulăm din nou, de data aceasta conştienţi de faptul că
ne pregătim pentru a doua parte a învăţăturii despre cum poate fi
aplicat adevărul. Astăzi vom începe să ne concentrăm asupra stării de
a fi pregătiţi pentru ceea ce va urma. Iată ce ne propunem pentru
această recapitulare şi pentru lecţiile ce îi urmează. Recapitulăm,
aşadar, lecţiile recente şi gândurile lor reale, într-o manieră care va
facilita dobândirea stării de a fi pregătit.
Avem o temă centrală care unifică fiecare pas pe care îl
întreprindem în cadrul acestei recapitulări, ce poate fi enunţată simplu
prin aceste cuvinte:
Mintea mea conţine doar ceea ce gândesc cu Dumnezeu.
Asta este un fapt, şi reprezintă adevărul a Ceea ce eşti şi a Ceea
ce Tatăl tău este. Acesta este gândul prin care Tatăl a dat creaţia
Fiului, instaurându-l în calitatea de cocreator, împreună cu El Însuşi.
Acesta este gândul care îi garantează Fiului mântuirea deplină. Căci în
mintea Sa nu pot sălăşlui alte gânduri decât cele pe care le
împărtăşeşte Tatăl său. Lipsa iertării blochează acest gând, nelăsându-l
săi pătrundă în conştienţă. Cu toate acestea, este dea pururi adevărat.
Să ne începem pregătirea prin căpătarea unei oarecare înţelegeri a
multiplelor forme îndărătul cărora poate fi ascunsă dibaci lipsa iertării,
fiind nişte iluzii, ele nu sunt percepute drept ceea ce sunt: nişte
mecanisme de apărare care îţi protejează gândurile neiertătoare spre a
nu fi văzute şi recunoscute. Scopul lor este de aţi arăta ceva diferit şi
de a întârzia corecţia prin autoamăgiri menite săi ia locul.
Şi totuşi, mintea ta conţine şi păstrează doar ceea ce gândeşte cu
Dumnezeu. Autoamăgirile tale nu pot lua locul adevărului. Tot atât de
puţin, cum un copil, ce aruncă un băţ în valurile mării, nu poate
schimba venirea fluxului şi refluxului, încălzirea apei de către soare,
reflexele argintii ale lunii pe oglinda ei, noaptea. Ţinând seama de
acestea, începem fiecare perioadă de exersare prin a ne pregăti minţile
pentru înţelegerea lecţiilor pe care le citim şi pentru a sesiza înţelesul
pe care ni-l oferă.
Începe fiecare zi cu un răstimp dedicat cercetării minţii tale, ca ea
să afle câtă libertate şi pace îţi poate oferi fiecare idee pe care o vei
recapitula în acea zi. Deschideţi larg mintea şi goleşte-o de toate
gândurile înşelătoare, lăsând doar acest singur gând să o ocupe
complet, eliminând restul:
"Mintea mea conţine doar ceea ce gândesc cu Dumnezeu."
Cinci minute dedicate acestui gând vor fi suficiente ca să aşeze
ziua pe traseul marcat de Dumnezeu şi să laşi în seama minţii tale
toate gândurile pe care le vei recepta în acea zi.
Ele nu vor proveni numai de la tine, căci toate vor fi împărtăşite de
El. Şi astfel, fiecare dintre ele îţi va aduce mesajul Iubirii Sale,
întorcându-i mesaje ale iubirii tale pentru El. Şi astfel, comuniunea cu
Stăpânul Puterilor Cereşti îţi este redată, aşa cum El Însuşi a voit să
fie. Şi precum propria Sa împlinire se împreunează cu El, aşa se va
împreuna El cu tine, care eşti împlinit atunci când te uneşti cu El, şi El
cu tine.
După ce te-ai pregătit, citeşte pur şi simplu fiecare din cele două
idei care ţi-au fost încredinţate spre a fi recapitulate pe ziua în curs.
Închide apoi ochii şi rosteşte-le rar în sinea ta. Acum nu este rost de
grabă, întrucât foloseşti timpul în scopul care ia fost hărăzit. Lasă
fiecare cuvânt să strălucească în înţelesul pe care i la dăruit
Dumnezeu, aşa cum ţi-a fost dat prin Vocea Sa. Lasă fiecare idee pe
care o recapitulezi în acea zi să-ţi aducă darul pe care El la depus în ea,
ca tu să-l primeşti din partea Sa. Şi nu vom folosi în practica noastră alt
format decât acesta:
Oră de oră, adu-ţi aminte gândul cu care a început ziua şi petrece
un moment de reculegere împreună cu el. Repetă apoi, fără grabă,
cele două idei de exersat ale zilei, lăsându-ţi destul timp ca să vezi
darurile menite ţie pe care acestea le conţin, şi îngăduie ca ele să fie
primite acolo unde au fost hărăzite.
Nu adăugăm alte gânduri, ci le lăsăm pe acestea să fie mesajele ce
sunt. Nu ne trebuie mai mult decât atât ca să ni se dăruiască fericire şi
tihnă, o nesfârşită linişte, perfecta certitudine şi tot ceea ce Tatăl
nostru voieşte să primim drept moştenire ce ne revine de la El. Şi
încheiem fiecare zi de exersare din cadrul acestei recapitulări aşa cum
am începuto, repetând mai întâi acel gând care a făcut din ziua în curs
un prilej special de binecuvântare şi fericire pentru noi; şi care, prin
credinţa noastră, a readus lumea din întuneric la lumină, din mâhnire
la bucurie, din durere la pace, din păcat la sfinţenie.
Dumnezeu îţi aduce mulţumiri ţie, care practici în acest fel
împlinirea Cuvântului Său, şi atunci când, înainte de culcare, îţi aduci
din nou mintea prinos ideilor zilei, recunoştinţa Lui te cuprinde în
pacea în care El voieşte să fii dea pururi şi pe care înveţi acum să o
revendici drept moştenire a ta.
LECŢIA 141
"Mintea mea conţine doar ceea ce gândesc cu Dumnezeu."
<121> "Iertarea este cheia fericirii."
<122> "Iertarea oferă tot ce vreau."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu