LECŢIA 128
"Lumea pe care o văd, nu deţine nici un lucru pe care să-l vreau."
Lumea pe care o vezi nu are să-ţi ofere nimic din ceea ce ţi-ai putea
dori, nimic din ceea ce ai putea folosi în vreun fel, absolut nimic din
ceea ce ar putea să-ţi aducă bucurie. Crede acest gând, şi eşti scutit de
ani de suferinţă, de nenumărate decepţii şi de speranţe care se
preschimbă în cenuşa amarnică a disperării. Nimeni nu poate lăsa
lumea în urmă, înălţându-se deasupra orizontului ei mărginit şi a
uzanţelor ei meschine, dacă nu acceptă acest gând ca fiind adevărat.
Fiecare lucru pe care pui valoare (preţ) aici nu este altceva decât
un lanţ care te leagă de lume, şi care nu va servi decât acestui scop.
Căci fiecare lucru trebuie să servească rostului pe care i lai conferit,
până când nu îi vei desemna un altul. Singurul rost demn de mintea
ta, pe care îl deţine această lume, este acela de a trece pe lângă ea,
fără a mai zăbovi pentru a percepe vreo speranţă acolo unde nu este
nici una. Nu te mai lăsa amăgit. Lumea pe care o vezi nu deţine nici un
lucru pe care să-l vrei.
Scapă-te de lanţurile în care îţi încătuşezi mintea atunci când
percepi mântuirea ca aflându-se aici. Căci ceea ce preţuieşti faci să
devină parte din tine, după cum te percepi tu însuţi. Toate lucrurile pe
care le cauţi pentru aţi ridica valoarea în proprii tău ochi te limitează şi
mai mult, ascund de tine propria-ţi valoare şi mai pun un zăvor uşii
care duce spre conştienţa adevărată a Sinelui tău.
Nu lăsa nimic din ceea ce este legat de gânduri trupeşti să-ţi
întârzie avansarea spre mântuire, şi nu lăsa ca ispita de a crede că
lumea deţine vreun lucru pe care îl vrei, să te reţină. Nu este nimic aici
care să-ţi fie scump. Aici nu este nimic vrednic de o singură clipă de
amânare şi chin, de incertitudine şi îndoială. Ceva fără valoare nu
poate oferi nimic. Certitudinea valorii nu poate fi găsită în lipsa de
valoare.
Exersăm astăzi despovărarea de orice gând privitor la valori pe
care le-am atribuit lumii. O eliberăm de rosturile pe care le-am dat
diferitelor ei aspecte, fazelor şi viselor sale. O susţinem eliberată de
orice rost în minţile noastre şi o dezlegăm de orice neam dorit ca ea să
fie. Astfel ridicăm zăvoarele care au barat poarta către eliberarea de
lume şi păşim dincolo de toate valorile mărunte şi ţelurile reduse.
Conteneşte şi stai puţin în linişte, vezi cât de departe te înalţi
deasupra lumii, atunci când îţi eliberezi mintea de lanţuri şi o laşi să-şi
caute nivelul unde se simte în largul ie. Mintea va fi recunoscătoare să
fie liberă pentru o vreme. Ea ştie unde îi este locul. Nu ai decât să-ţi
dezlegi aripile, şi va zbura singură şi bucuroasă în întâmpinarea
rostului său sfânt. Îngăduie-i să se odihnească în Creatorul ei, pentru ca
acolo să fie restituită lucidităţii, libertăţii şi iubirii.
Acordă-i minţii câte zece minute de odihnă, de trei ori, dea lungul
zilei de azi. Şi de fiecare dată când vei deschide ochii din nou, nu vei
mai preţui nimic din ceea ce vezi, atât de mult ca înainte. Întreaga ta
perspectivă asupra lumii se va strămuta câte puţin, de fiecare dată
când îţi laşi mintea să scape din lanţurile ei. Nu lumea îi este locul. Iar
locul tău este acolo unde ea vrea să fie şi unde îşi găseşte odihna
atunci când o eliberezi de povara lumii. Ghidul tău este infailibil.
Deschideţi mintea către El. Fii liniştit şi tăcut.
Protejează-ţi mintea şi pe parcursul zilei. Iar atunci când ţi se pare
că vezi vreo valoare într-un aspect sau o imagine a lumii, refuză să-ţi
înlănţuieşti astfel mintea, spunându-ţi, în schimb, cu calmă certitudine:
"Asta nu mă va tenta să mai pierd timpul.
Lumea pe care o văd nu deţine nici un lucru pe care să-l vreau."
Amin.
RăspundețiȘtergere