LECŢIA 126
"Tot ce dăruiesc îmi este dăruit mie însumi."
Ideea de astăzi, cu totul străină egoului şi modului de gândire al
lumii, este crucială pentru răsturnarea gândirii pe care o va aduce
acest curs. Dacă ai crede această afirmaţie, nu ai avea nici o problemă
în privinţa iertării depline, a certitudinii ţelului şi a călăuzirii infailibile.
Ai înţelege mijloacele prin care îţi parvine mântuirea, şi nu ai ezita să
le foloseşti acum.
Să examinăm ceea ce crezi, de fapt, în locul acestei idei. Ţi se pare
că alţi oameni sunt separaţi de tine şi capabili de comportări care nu
au nici o repercusiune asupra gândurilor tale, nici invers. Prin urmare,
atitudinile tale nu au nici un efect asupra lor, iar strigătele lor după
ajutor nu au nici o legătura cu ale tale. Crezi, de asemenea, că ei pot
păcătui fără aţi afecta modul de a te percepe pe tine însuţi, în timp ce
le judeci păcatul şi poţi, cu toate acestea, să rămâi împăcat, la adăpost
de orice condamnare.
Atunci când "ierţi" un păcat, nu ai nici un folos nemijlocit. Dai
milostenia cuiva nevrednic, numai pentru a demonstra că eşti mai bun,
situat pe o treaptă mai înaltă decât cel pe care-l ierţi. Acesta nu merită
pomana toleranţei tale, pe care o acorzi unuia nevrednic de acest dar,
deoarece păcatele tale l-au coborât mai prejos de o adevărată egalitate
cu tine. Nu are nici un drept la iertarea ta. Ea îi înmânează lui un dar,
nicidecum ţie.
În felul acesta iertarea este în fond neîntemeiată; o toană
caritabilă, binevoitoare dar nemeritată, un dar acordat uneori, alteori
reţinut. Fiind nemeritată, reţinerea iertării este justă, şi nu este drept
să ai de suferit pentru această reţinere. Păcatul pe care îl ierţi nu este
propriul tău păcat. La comis cineva cu care nu ai nimic dea face. Iar
dacă eşti mărinimos faţă de el, dându-i ceea ce nu merită, darul nu-ţi
aparţine cu nimic mai mult decât păcatul său.
Dacă asta este adevărat, iertarea nu are nici un temei pe care să
se spijine cu încredere şi siguranţă. Este o excentricitate căreia
câteodată binevoieşti să acorzi cu indulgenţă o păsuire nemeritată.
Totuşi, îţi rămâne dreptul să nul laşi pe păcătos să scape de
îndreptăţita răsplată pentru păcatul său. Crezi oare că Domnul Cerului
ar permite ca mântuirea lumii să depindă de şa ceva? Oare grija Sa
pentru tine nu ar fi adevărat infimă dacă mântuirea ta ar depinde de o
toană?
Tu nu înţelegi iertarea. Aşa cum o vezi, nu este decât un frâu pus
atacului făţiş, care nu necesită nici o corecţie în mintea ta. Aşa cum o
percepi, nu-ţi poate dărui pacea. Nu este un mijloc pentru izbăvirea ta
de ceea ce vezi în altcineva, nicidecum în tine însuţi. Nu are nici o
putere de a restitui unitatea ta cu el în propria ta conştienţă. Nu este
ceea ce Dumnezeu a voit ca ea să fie pentru tine.
Nedăruindu-I darul pe care El ţi-l cere, nu poţi recunoaşte darurile
Sale, crezând că nu ţi le-a dat. Însă, ţi-ar cere El oare un dar dacă
acesta nu ţi-ar fi hărăzit ţie? Ar putea fi El oare satisfăcut cu gesturi
goale, evaluând astfel de daruri meschine ca fiind vrednice de Fiul
Său? Mântuire este un dar mai bun decât aşa ceva. Iar adevărata
iertare, fiind chiar mijlocul prin care este dobândită, trebuie să vindece
mintea care dăruieşte, căci a dărui înseamnă a dobândi. Ceea ce
continuă să fie nedobândit nu a fost dăruit, însă ceea ce a fost dăruit
trebuie că a şi fost dobândit.
Astăzi încercăm să înţelegem adevărul conform căruia cel care
dăruieşte şi cel care dobândeşte sunt unul şi acelaşi. Vei avea nevoie
de ajutor pentru ca această afirmaţie să capete înţeles, fiind atât de
străină gândurilor cu care eşti obişnuit. Iar Ajutorul de care ai nevoie
se află acolo unde ai nevoie de El. Astăzi acordă-I încrederea ta şi cere-I
să-ţi împărtăşească exersarea de astăzi într-ale adevărului. Şi dacă
reuşeşti să întrezăreşti o cât de mică licărire a izbăvirii ce rezidă în
ideea pe care o exersăm astăzi, înseamnă că această zi este o zi de
slavă pentru întreaga lume.
Dăruieşte astăzi de două ori câte cincisprezece minute încercării de
a înţelege ideea zilei. Acesta este gândul prin care iertarea îşi ocupă
locul cuvenit printre priorităţile tale. Este gândul care îţi va izbăvi
mintea de orice te împiedică să pătrunzi semnificaţia iertării, lăsându-te
să realizezi valoarea ei pentru tine.
În tăcere, închideţi ochii faţă de lumea care nu înţelege iertarea, şi
caută-ţi refugiu în locul tihnit unde gândurile sunt preschimbate şi
falsele credinţe abandonate. Repetă ideea de astăzi şi invocă ajutorul
pentru ai înţelege semnificaţia. Fii dispus să te laşi învăţat. Bucură-te să
auzi vorbindu-ţi Vocea adevărului şi a vindecării; astfel vei înţelege
cuvintele pe care le rosteşte El şi vei recunoaşte că El îţi vorbeşte cu
propriile tale cuvinte.
De câte ori îţi stă în putinţă, adu-ţi aminte că astăzi ai un ţel; o
ţintă care dă valoare specială acestei zile, atât pentru tine, cât şi
pentru toţi fraţii tăi. Nu-i îngădui minţii să uite mult timp de acest ţel, ci
spune în sinea ta:
"Tot ce dăruiesc, îmi este dăruit mie însumi.
Ajutorul de care am nevoie
ca să învăţ adevărul acesta este acum cu mine.
Şi mă voi încrede în El."
Apoi petrece o clipă în tăcere, deschizându-ţi mintea către corecţia
şi iubirea Sa. Şi ceea ce vei auzi de la El, vei crede, căci vei dobândi
ceea ce El dăruieşte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu