LECŢIA 90
Pentru această recapitulare, vom folosi următoarele idei:
<79> "Fie să recunosc problema ca să poată fi rezolvată."
Fie să-mi dau seama că problema este întotdeauna o formă de reproş care îmi scapă. Fie să înţeleg, de asemenea, că soluţia este întotdeauna un miracol prin care îngădui ca reproşul să fie înlocuit. Astăzi, îmi voi reaminti simplitatea mântuirii, întărind lecţia care ne învaţă că există o singură problemă şi o singură soluţie. Problema este un reproş, soluţia un miracol. Iar eu invit la mine soluţia, iertând reproşul şi primind cu bucurie miracolul care îi ia locul.
Pentru această recapitulare, vom folosi următoarele idei:
<79> "Fie să recunosc problema ca să poată fi rezolvată."
Fie să-mi dau seama că problema este întotdeauna o formă de reproş care îmi scapă. Fie să înţeleg, de asemenea, că soluţia este întotdeauna un miracol prin care îngădui ca reproşul să fie înlocuit. Astăzi, îmi voi reaminti simplitatea mântuirii, întărind lecţia care ne învaţă că există o singură problemă şi o singură soluţie. Problema este un reproş, soluţia un miracol. Iar eu invit la mine soluţia, iertând reproşul şi primind cu bucurie miracolul care îi ia locul.
Aplicări concrete ale acestei idei ar putea lua următoarele forme:
"Acest lucru (această situaţie) îmi pune o problemă pe care o vreau rezolvată."
"Miracolul dindărătul acestui reproş va rezolva pentru mine această problemă."
"Răspunsul la această problemă este miracolul pe care îl ascunde problema."
<80> "Fie să recunosc faptul că problemele mi-au fost rezolvate."
Mi se pare că am probleme datorită faptului că folosesc timpul în mod eronat. Eu cred că mai întâi vine problema şi că trebuie să treacă un timp înainte ca ea să fie rezolvată. Nu sesizez problema şi răspunsul ca fiind simultane în prezenţa lor, şi aceasta pentru că încă nu îmi dau seama că Dumnezeu a aşezat răspunsul laolaltă cu problema, astfel încât să nu poată fi separate de timp. Sfântul Spirit mă va învăţa toate acestea, dacă Îl voi lăsa. Iar eu voi înţelege că este cu neputinţă să am o problemă care să nu fi fost rezolvată deja.
"Acest lucru (această situaţie) îmi pune o problemă pe care o vreau rezolvată."
"Miracolul dindărătul acestui reproş va rezolva pentru mine această problemă."
"Răspunsul la această problemă este miracolul pe care îl ascunde problema."
<80> "Fie să recunosc faptul că problemele mi-au fost rezolvate."
Mi se pare că am probleme datorită faptului că folosesc timpul în mod eronat. Eu cred că mai întâi vine problema şi că trebuie să treacă un timp înainte ca ea să fie rezolvată. Nu sesizez problema şi răspunsul ca fiind simultane în prezenţa lor, şi aceasta pentru că încă nu îmi dau seama că Dumnezeu a aşezat răspunsul laolaltă cu problema, astfel încât să nu poată fi separate de timp. Sfântul Spirit mă va învăţa toate acestea, dacă Îl voi lăsa. Iar eu voi înţelege că este cu neputinţă să am o problemă care să nu fi fost rezolvată deja.
În aplicaţiile specifice vor fi utile aceste forme ale ideii:
"Nu trebuie să aştept să se rezolve acest lucru (această situaţie)."
"Răspunsul la această problemă mi s-a dat deja, dacă vreau să îl accept."
"Timpul nu poate separa această problemă de soluţia ei."
"Nu trebuie să aştept să se rezolve acest lucru (această situaţie)."
"Răspunsul la această problemă mi s-a dat deja, dacă vreau să îl accept."
"Timpul nu poate separa această problemă de soluţia ei."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu